Pentru că luna Ramadan este luna Coranului, în care acesta este recitat în grup şi individualCoperta şi pentru comunitatea musulamană care a început postul dorim să prezentăm o scurtă traducere a primelor capitole ale cărţii Imâm-ului Nawawî despre meritele recitării Coranului.

Traducerea este preluată din cartea „Clarificare a comportamentul spiritual just (Adab) faţă de purtătorii de Coran” (At-Tibyân fî Âdâb Hamalat al-Qur’ân) tradusă de Mûsa Furber.

Ramadan Karim wa Mubarak!

 

Introducerea Imâm-ului An-Nawawî

Şaikh-ul, juristul şi savantul Imâm, scrupulosul şi asceticul, limpedele (în stil) şi ingeniosul, Abû Zakariyya Yahyâ Muhy-d-Dîn ibn Şaraf ibn Hazamî An-Nawawî (Ca Allâh Prea-Înaltul să aibă milă de el) a spus:

Lauda să fie lui Allâh, Nobilului Binefăcător, Posesorul unei Infinite Puteri, Superiorităţi şi Perfecţiuni, care ne-a ghidat către credinţă şi care a dăruit religia noastră cu excelenţă în raport cu celelalte. Ne-a binecuvântat trimiţându-ne pe cel mai Nobil din preajma Sa, cel mai bun dintre creaţiile Sale, cel Iubit de El şi Prieten apropiat, servitorul Său şi Mesagerul, Muhammad (rugăciunea şi pacea divină asupra sa), prin care El a înlăturat politeismul (adorarea idolilor). El l-a onorat cu Coranul miraculos care nu se schimbă în veac. Cu acesta (Coranul) El pune la încercare omenirea şi jinnii în totalitatea lor; şi cu acesta el aduce la tăcere pe cei deviaţi şi pe încălcătorii Legii (Sacre). El a făcut (Coranul) o alinare pentru inimile celor calificaţi cu profunzime şi sensibilitate. Nu se uzează prin frecventa repetare şi prin trecerea timpului. El l-a făcut uşor de reţinut într-atât încât orice copil cât de mic poate să-l memorizeze. El i-a garantat protecţie faţă de alterarea prin modificări sau accidente. Iar el (Coranul) este într-adevăr protejat – prin lauda lui Dumnezeu şi Slava Măririi Sale – atâta timp ziua şi noaptea vor continua să existe. El l-a aranjat cu măiestrie pentru studierea ştiinţelor Sale pentru cei pe care El îi alege ca să aibă îndemânare şi autoritate iar El a adunat în acesta din toate disciplinele ceea ce deschide inimile celor care au certitudinea spirituală (yaqîn).

Îl laud pe Domnul pentru aceasta şi pentru celelalte binecuvântări ale Sale infinite, şi mai ales pentru binecuvântarea credinţei. Ii cer lui Allâh dăruirea Sa generoasă a favorii divine (fadl) atât pentru mine cât şi pentru cei dragi mie şi pentru toţi ceilalţi Musulmani. Mărturisesc că nu există divinitate în afara lui Allâh, Unul fără partener: o mărturie care atrage iertarea (divină), care salvează din Foc pe oricine care o mărturiseşte şi care-l face pe acesta să intre în Paradis.

Mărturisesc că Muhammad este servitorul şi Mesagerul Său, cel care cheamă la credinţă. Ca Allâh să-l binecuvânteze şi să-i acorde pacea – şi Familiei sale şi Tovarăşilor săi – şi să-i onoreze, înnobileze şi să-i prea-mărească până la Ziua Judecăţii.

Pentru a începe:

Allâh, Sublimul şi Prea-Înaltul, a binecuvântat această comunitate (ca Allâh să o înmulţească în onoare pe ea şi pe oamenii ei) cu religia trimisă de El, Islamul. El i-a binecuvântat trimiţându-l pe Muhammad, cea mai bună dintre creaţiile Sale, fie ca cea bună dintre binecuvântările, milostivirile şi pacea Sa să-i fie conferite. Şi El i-a onorat cu Cartea Sa, cel mai bun dintre discursuri. Allâh, Sublimul şi Prea-Înaltul, a adunat în aceasta tot ceea ce este necesar; include istorisiri despre primii şi ultimii oameni, sfaturi spirituale, simboluri, bun comportament spiritual şi hotărâri divine de orice fel. Include de asemenea dovezi sigure şi clare despre Unitatea Sa absolută (tawhîd) şi despre alte lucruri pe care mesagerii Săi l-au adus (rugăciunea şi pacea divină asupra lor) – argumente irefutabile împotriva celor care urmează erezii nedemne. El a înmulţit recompensa recitării sale; Ne-a ordonat să-o luăm în seamă şi să o respectăm, să aderăm la ea printr-un comportament adecvat şi să o onorăm din toată inima.

Grupuri ale [savanţilor] exemplari şi excelenţi au scris despre excelenţa recitării Coranului – în cărţi cunoscute de oamenii raţiunii şi discernământului. Însă voinţa de a memoriza – sau chiar de a răsfoii – aceste cărţi s-a diminuat într-atât încât nimeni nu mai beneficiază de ele, cu excepţia câtorva cazuri individuale de excepţie.

Motivele Scrierii Acestei Cărţi Şi Structura Sa

Am văzut pe oamenii ţinutului nostru, Damasc (ca Allâh Prea-Înaltul să-l protejeze şi să-l ţină, atât pe el cât şi pe celelalte ţinuturi ale Islamului), concentrându-se pe recitarea Coranului Glorios: studiindu-l, predându-l, citindu-l şi învăţându-l – în grupuri şi individual. Aceştia depun foarte mult efort pentru aceasta – zii şi noapte (ca Allâh să le sporească dorinţa pentru aceasta şi pentru toate felurile de supunere (la Dumnezeu)), dorind prin aceasta să obţină mulţumirea lui Dumnezeu, Posesorul Majestăţii şi Onoarei.

Ei mi-au cerut să alcătuiesc un scurt tratat despre comportamentul spiritual just care trebuie să fie pus în practică de cei care ‘poartă’ Coranul şi despre calităţile (care se cer) studenţilor şi celor care îl reţin în memorie. Aceasta, deoarece Allâh Prea-Înaltul, a prescris arătarea bunăvoinţei faţă de Cartea Sa, iar aceasta include justul comportament spiritual al celor care îl ‘poartă’ cât şi a studenţilor săi, instruindu-i şi atrăgând atenţia lor către acesta. Favorizez concizia şi mă feresc de prea multe cuvinte. Limitez fiecare capitol la un subiect al comportamentului spiritual just; şi pentru fiecare subiect indic un anumit număr de categorii. Pentru multe dintre cele pe care le-am menţionat am omis lanţul de transmiţători – chiar dacă îl am totuşi pregătit şi cu autorizaţia de a-l transmite. Dar scopul meu este să atrag atenţia către sursa sa. Iar ceea ce am menţionat face aluzie la ceea ce am omis. Motivul pentru care am preferat concizia este dorinţa de a (putea) fi memorizat şi de a fi cu totul util şi (uşor de) difuzat. Am subliniat vocabularul neobişnuit şi pronunţia (corectă) care apare în capitole [şi am inclus] o explicaţie sintetizată clar şi vocalizarea acesteia, pe care am situat-o la sfârşitul cărţii în ordinea apariţiei (capitolelor) în lucrare. Scopul acesteia este de a întregii utilitatea pentru posesorul ei şi să înlătur orice dubiu pentru cel care caută. În capitolele ei sunt incluse grupuri de principii şi lecţii de nepreţuit.

Utilizarea Hadith-Urilor Autentificate Ca Fiind ‘Slabe’ (daif)

Am prezentat cu claritate hadith-urile clasificate ca fiind puternice sau slabe şi le-am atribuit pe fiecare Imâmului care le-a relatat. În anumite cazuri, aceştia au trecut cu vedere peste anumite hadith-uri, deşi aceasta este un lucru rar. Să ştii că savanţii hadith-ului precum şi alţii, permit folosirea hadith-urilor autentificate ca fiind ‘slabe’ în cazul (comentării) meritelor acţiunilor. Cu toate acestea m-am limitat doar la acelea care sunt autentificate riguros şi nu am menţionat dintre cele autentificate ca ‘slabe’ decât în puţine ocazii.

Încredinţarea şi baza mea este Allâh Cel Prea-Nobil şi la El (îmi prezint) abandonul meu total şi de El (îmi recunosc) dependenţa mea absolută. Lui îi cer să călătoresc pe calea călăuzirii (drepte), protecţie de oamenii ereziilor şi a orgoliului, şi să fiu în mod constant pe această cale şi pe calea altor lucruri bune într-o sporire permanentă. Cu umilinţă implor pe Allâh Prea-Sublimul, ca El să-mi îngăduie fapte bune care să-I poată câştiga mulţumirea Sa; ca El să facă să fiu dintre cei cărora le e teamă de El şi respectă drepturile Sale; ca El să mă călăuzească către (a avea) intenţiile perfecte; ca El să-mi faciliteze (obţinerea) oricărui fel de bine; ca El să mă susţină în (obţinerea) tuturor calităţilor excelente; ca El să mă ţină perseverent în aceasta până la moarte; şi ca El să realizeze toate acestea pentru toţi cei dragi mie şi pentru toţi Musulmanii şi Musulmanele. Allâh ne este suficient şi El ne este cel mai bun Gardian. Şi nu există nici putere nici forţă decât prin Allâh, Înaltul, Marele.

1

Meritul recitării şi al ‘purtării’ Coranului

Allâh, Măreţul şi Majestuosul, spune: „Cei care citesc Cartea lui Dumnezeu şi care înalţă Rugăciunea şi care cheltuiesc, în secret şi în public, din ceea ce El le-a dăruit, aceştia nădăjduiesc la un câştig nepieritor, iar El îi va recompensa din plin în răsplata lor şi îi va spori în favoarea Lui. Într-adevăr, El este Iertătorul,Mulţumitorul. (Coran, 35:29-30).

Se relatează că ‘Uthmân ibn ‘Affân (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Trimisul lui Dumnezeu (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus, „Cel mai bun dintre voi este cel care învaţă Coranul şi îi învaţă pe alţii.” (Abû ‘Abdallah Muhammad ibn Ismâ’îl ibn Ibrâhîm al-Bukhârî l-a relatat în Sahîh, care este a doua carte cea mai autentică după Coran).

‘Â’işa (ca Allâh să fie mulţumit de ea) a spus că Trimisul lui Allâh (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a aspus: „Cine citeşte Coranul şi are măiestrie în aceasta va fi cu cei supuşi, nobili, amintiţi de îngeri; iar cel care citeşte Coranul opintindu-se, fiind dificil pentru ei, (acesta) va avea două recompense.” (Bukhârî şi Abû al-Husqyn Muslim ibn al-Hajjâj ibn Muslim al-Quşayrî al-Nîsâbûrî au relatat în Sahîhayn-urile lor.)

Abû Mûsâ al-Aş’ari (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Trimisul lui Allâh (pacea şi rugăciunea asupra sa) a spus: ” Credinciosul care recită Coranul este asemenea unei lămâi: mireasma sa este parfumată şi gustul său este delicios. Credinciosul care nu recită Coranul este asemenea unei curmale: nu are mireasmă însă gustul său este delicios. Ipocritul care recită Coranul este asemenea nufărului: mireasma sa este parfumată iar gustul său este amar. Iar ipocritul care nu recită Coranul este precum castravetele amar (colocvint): nu are mireasmă şi gustul său este amar.” (relatată de Bukhârî şi Muslim)

‘Umar ibn al-Khattâb (Ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Profetul (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Allâh Prea-Înaltul prin această Carte înalţă anumite grupuri şi coboară pe altele.” (Muslim).

Abû Umâma al-Bâhilî (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus: „Am auzit că Trimisul lui Allâh (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „Recită Coranul căci în Ziua Judecăţii va veni să intercedeze pentru tovarăşul său.”(Muslim)

Ibn ‘Umar (ca Allâh să fie mulţumit de amândoi) a spus că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „Nu există nicio gelozie (acceptabilă) în afară acestor două: cuiva căruia Allâh i-a dat Coranul şi care se conformează acestuia zi şi noapte; şi o persoană căruia Allâh i-a dat avuţie din care el cheltuieşte [caritativ] noapte şi zi.” (Bukhârî şi Muslim au relatat-o. Se relatează de asemenea de la ‘Abdallâh ibn Mas’ûd (Ca Allâh să fie mulţumit de el) însă în această frazare: „Nu există nicio gelozie în afara a două (cazuri): cuiva căruia Allâh i-a dat avuţie şi el o distribuie pentru (în numele lui) Allâh şi cineva căruia Allâh i-a dat înţelepciune şi el judecă conform acesteia şi îi învaţă pe alţii.”)

‘Abdallâh ibn Mas’ûd (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Trimisul lui Dumnezeu (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Cine recită o literă din Cartea lui Allâh are o recompensă, şi recompensele sunt [înmulţite] cu zece de acelaşi fel. Nu spun că ‘Alif Lâm Mîm‘ este o [singură] literă, ci ‘Alif’ este o literă, ‘Lâm’ este o literă şi ‘Mîm‘ este o literă.” (Abû ‘Îsa Muhammad ibn ‘Îsâ at-Tirmidhi a relatat-o şi a spus că este foarte riguros autentificată (hadith hasan sahîh).)

Abû Sa’îd al-Khudrî (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „Allâh, Sublimul şi Prea-Înaltul, a spus, ‘Orice este ocupat cu Coranul şi cu amintirea (dzikr) Mea căutându-Mă pe Mine, Îi acord ceea ce este mai bun din ceea ce le este dat celor care caută. Superioritatea Cuvântului lui Allâh, Sublimul şi Prea-Înaltul, faţă de toate celelalte (cuvinte) este ca superioritatea lui Allâh faţă de creaţia Sa.'” (relatat de Tirmidhî şi clasificat ca fiind bine autentificată).

Ibn ‘Abbâs (ca Allâh să fie mulţumit de el şi de tatăl său) a spus că Trimisul lui Allâh (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Cine este fără să poarte Coranul în inima sa, este precum o casă în ruină.” (relatat de Tirmidhî şi clasificat ca fiind bine autentificat).

‘Abdallâh ibn ‘Amr ibn al-‘Âs (ca Allâh să fie mulţumit de ei amândoi) a spus că Profetul (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Cui este cu Coranul, îi este spus: ‘Recită şi înalţă-te! Recită armonios aşa cum obişnuiai să reciţi în lumea de jos! Staţiunea ta spirituală va fi la ultimul verset pe care-l reciţi.” (Abû Dâwûd, Tirmidhî, Nasâ’î; Tirmidhî a spus că este un hadith bine autentificat).

Mu’âdh ibn Anas (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Trimisul lui Allâh (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Cine recită Coranul şi acţionează conform a ceea ce este cuprins în acesta, Allâh va împodobi pe părinţii săi cu o coroană în Ziua Judecăţii, strălucirea sa mai luminoasă decât soarele de pe cerul acestei lumi. Deci care crezi [că va fi ca recompensă] pentru cine acţionează conform acestuia (Coranului)? (Abû Dâwûd)

Al-Dârimi a relatat un lanţul său de transmiţători că ‘Abdallâh ibn Mas’ûd (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Profetul (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Recită Coranul căci Allâh nu va pedepsi o inimă care a memorizat Coranul. Acest Coran este praznicul lui Allâh: oricine este înăuntru este în siguranţă şi oricine iubeşte Coranul se va bucura.

‘Abd al-Hamid al-Hammânî a spus, ‘L-am întrebat pe Sufyân ath-Thawrî despre cineva care se angajează într-o bătălie: Îţi este (aceast lucru) mai drag sau ca el să recite Coranul? El a răspuns: ‘Ca el să recite Coranul căci Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „Cel mai bun dintre voi este cel care învaţă Coranul şi îi învaţă pe alţii.”‘”

2

Eminenţa Recitării (Coranului) Şi A Recitatorilor În Faţa Altora

S-a stabilit că Abû Mas’ûd al-Ansârî al-Badrî (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Trimisul lui Allâh (pacea şi rugăciunea divină asupra sa) a spus: „Cine este cel mai bun în recitarea Cărţii lui Allâh Prea-Înaltul ar trebui să conducă pe oameni (în Rugăciune).” Ibn ‘Abbâs (ca Allâh să fie mulţumit de ei amândoi) a spus, „Recitatorii erau tovarăşii adunării lui ‘Umar (ca Allâh să fie mulţumit de el) şi consiliului să, chiar dacă erau de vârstă mijlocie sau tineri.” (relatată în Sahîh-ul lui Bukhârî).

Să ştii că cea mai sigură poziţie, cea urmată de savanţi, pe care ei înşişi se bazează, este cea conform căreia recitarea Coranului este superioară spusei Subhâna Allâh (glorie transcendenţei divine), Lâ ilâha illa’ Allâh (nu există divinitate în afara lui Allâh) şi a altor recitări rituale. Evidenţa acestui lucru a fost demonstrată.

Iar Allâh ştie mai bine.

3

Respectarea Oamenilor Coranului Şi Interdicţia De A-I Supăra

Allâh, Prea-Înaltul, a spus, Iar cel care respectă semnele lui Allâh, este din cauza pioşeniei (taqwa) inimă (Coran 22:32); iar cel care respectă ceea ce Allâh a oprit, aceasta este mai bine pentru el în faţa Domnului lui (Coran 22:30); Şi aşterneţi aripa [cu blândeţe] faţă de credincioşii care te urmează (Coran 26:215); Iar cei acţionează cu răutate fără motiv faţă de credincioşi şi credincioase, ei sunt vinovaţi de infamie şi de păcat vădit (Coran 33:58).

Acest capitol include hadith-urile lui Abû Mas’ûd al-Ansârî (ca Allâh să fie mulţumit de el) şi Ibn ‘Abbâs (ca Allâh să fie mulţumit de el) pe care le-am expus în al doilea capitol.

Abû Mûsa al-Aş’arî (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „A preamării pe Allâh Prea-Înaltul include a onora pe musulmanii cu părul alb, pe oricine care ‘poartă’ Coranul fără să depăşească sau să ocolească limitele şi pe orice autoritate care acţionează just.” (Abû Dâwûd. Este un hadith bine autentificat (hasan).)

‘Â’işa (ca Allâh să fie mulţumit de ea) a spus: „Trimisul lui Allâh (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) ne-a ordonat să ne purtăm cu oamenii conform poziţiei lor datorate.” (Abû Dâwûd în Sunan şi al-Bazzâr în Musnad. Al-Hakim – Abû Abdallâh – a spus în ‘Ulûm al-Hadith că este un hadith riguros autentic).

Jâbir ibn ‘Abdallah (ca Allâh să fie mulţumit de ei amândoi) a spus că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a pus laolaltă doi căzuţi (în bătălia de la) Uhud şi a spus: „Care dintre cei doi [decedaţ] a adunat cel mai mult din Coran?” Dacă unul dintre ei a fost indicat, el l-a pus pe acesta primul în lahd [partea din mormânt cea mai apropiată de qibla]. (relatat de Bukhârî).

Abû Hurayra (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus: „Cu adevărat, Allâh, Prea-Măritul, Gloriosul, a spus :’Cine arată duşmănie unui prieten de-al meu [walî, şi sfânt, n.t], I-am declarat război.” (relatat de Bukhâri). S-a stabilit în Sahihayn că Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus, „Cine realizează rugăciunea de dimineaţă (Subh) este sub protecţia lui Allâh Prea-Îanltul iar Allâh Prea-Înaltul nu cere de la voi ceea ce este sub ocrotirea sa.”

Cei doi venerabili Şaikh,Abû Hanîfa şi al-Şâfi’î (ca Allâh să-i aibă în mila Lui) au spus: „Dacă Savanţii (religioşi) nu sunt Prietenii (Awliyâ’) lui Allâh, atunci Allâh nu are Prieteni.”

Imâm-ul, savantul de hadith, Abû al-Qâsim ibn ‘Asâkir (mila lui Allâh asupra sa) a spus: „Să ştii fratele meu (şi ca Allâh să ne facă să merităm mulţumirea Sa, să ne facă dintre cei pioşi şi care respectă datoriile Lui cu un respect just), carnea savanţilor este o otravă iar obiceiul lui Allâh cu cei care îi denigrează este cunoscut: cine cu limba sa pronunţă calomnii despre savanţii religioşi, Allâh Prea-Înaltul îl pedepseşte înainte de moarte cu moartea inimilor lor. Şi ca aceia care se ridică împotriva ordinului Său să fie atenţionaţi de încercarea sau de pedeapsa dureroasă care îi aşteaptă. (Coran 24:63)

***

Reclame