Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

septembrie 2017

Meritul zilei de Aşura (a zecea zi din luna Muharram)

(tradus din cartea lui Al-Bayhaqî:  „Meritele (spirituale) ale momentelor determinate de timp (fadâ’il al-awqât)”)

Se transmite de la Ibn Abbâs care a spus: Trimisul lui Allâh ﷺ a ajuns la Medina în vreme ce evreii posteau Aşura şi a spus: „Ce fel de zi este aceasta în care ţineţi post?” Au spus: „Este o zi mare, în care Allâh l-a salvat pe Moise şi i-a înecat pe oamenii lui Faraon şi pentru care, din recunoştinţă, Moise a ţinut post”. Trimisul lui Allâh ﷺ a spus atunci: „Noi suntem mai îndreptățiți (să beneficiem) de Moise decât voi”, şi de atunci a postit în aceea zi. Apoi a ordonat să se postească în aceea zi.”[1]

Se transmite de la Ar-Rubayy’a Bint Muawwidh Ibn Afraa că: „Trimisul lui Allâh ﷺ a trimis un mesager la cartierele Ajutoarelor (Ansar) din jurul Medinei spunându-le: „Cel care a postit în această zi, să-şi ducă la bun sfârşit postul iar cel care a mâncat să postească în restul zilei.” Aceasta [Ar-Rubayy’a] a spus: „Începând din acea zi am postit [în ziua de Aşura] şi i-am făcut să postească şi pe copii noştri: le confecţionam jucării din lână şi îi luam cu noi la moschee; iar atunci când plângeau, îi distram cu jucăriile până la ruperea postului (iftar)”.[2] Continuă lectura „Meritul zilei de Aşura (a zecea zi din luna Muharram)”

Reclame

Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 16)

titlu

Capitolul 16: despre ordonarea observării constante a sunna şi a normelor de bună educaţie spirituale implicite în aceasta

16

Spune Allâh Preaînaltul: „Ceea ce Trimisul vă dă, luaţi-l, şi ceea ce vă interzice, evitaţi-l” (LIX, 7). Şi spune tot Preaînaltul: „Aveţi în Trimisul lui Allâh un preafrumos model, pentru cine speră în Allâh şi în Ziua din urmă” (XXXIII, 21). Şi spune: „Nu, pe Domnul tău! Nu vor avea credinţă până când nu te vor lua judecător pentru disputele dintre ei şi nesuferind în ei înşişi  din cauza a ceea ce ai fi decis ca condamnare se vor supune cu o supunere adevărată” (IV, 65). Şi spune Preaînaltul: „Iar dacă vă disputaţi în privinţa vreunui lucru, aduceţi-l înaintea lui Allâh şi Trimisului Său, dacă aveţi credinţă în Allâh şi în Ziua din urmă” (IV, 59), unde sensul, după savanţi, este ‘…trimiteţi-l la Carte şi la sunna.’ Şi spune tot Preaînaltul: „Iar cine i se supune Trimisului, i se supune Allâh” (IV, 80). Şi tot Preaînaltul spune: „Şi tu călăuzeşti cu adevărat la o Cale dreaptă” (XLII, 52-3). Şi spune: „Cei care se opun ordinului său să ia seama, ca nu cumva să li se întâmple ispită şi dezordine, ca să nu-i lovească o osândă dureroasă ” (XXIV, 63). Şi tot Preaînaltul spune: „Să-şi amintească acestea acele versete din Allâh şi acea înţelepciune care este recitată în casele lor” (XXXIII, 34). Versetele care privesc subiectul acestui capitol sunt multe; dar ajungem acum la hadith-uri. Continuă lectura „Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 16)”

Ibn Arabî: Invocaţia incantatorie a Numelui lui Dumnezeu (Dhikr) (fragmente)

Binefacerile dhikr-ului

Ataşaţi-vă Amintirii (dhikr) lui Allâh, în secret şi în public, în voi înşivă şi în faţa altora. Căci Dumnezeu – fie El preamărit – a spus: Amintiţi-Mă, vă voi aminti (Cor., 2, 152). El a instituit ca răspuns la invocaţia servitorului, o invocare din partea lui Allâh.

Ori, ce încercare ar fi mai dificilă pentru servitor decât păcatul? Profetul ﷺ spunea în momentele dificile: Slavă (laudă, n.t) lui Allâh în orice circumstanță (stare, hâl) şi în momentele de bucurie: Slavă lui Allâh, Binefăcătorul, Cel care binecuvântează (al-hamdu li-Llâhi al-Mun’aim al-Mufaddil).

Astfel, atunci când tu îţi sensibilizezi inima cu dhikr-ul, de o manieră permanentă şi în orice circumstanţă (hâl), devine atunci obligatoriu pentru inima ta să se ilumineze cu lumina dhikr-ului. Şi atunci această lumină îţi va hrăni dezvăluirea (al-kaşf). Căci, graţie acestei lumini, obţinem dezvăluirea lucrurilor iar atunci când se produce dezvăluirea, aceasta este însoţită de pudoare (al-haya’). Iar dovada ta este pudoarea ta faţă de vecinul tău şi faţă de cel pe care-l stimezi şi ai consideraţie. Nu este nicio îndoială că credinţa îţi inspiră respectul şi reverenţa faţă de Dumnezeu. Continuă lectura „Ibn Arabî: Invocaţia incantatorie a Numelui lui Dumnezeu (Dhikr) (fragmente)”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : despre faptul că a fugi de tulburări şi de rebeliuni face parte din religie

Capitolul 11

باب من الدين الفرار من الفتن

„Capitol despre faptul că a fugi de tulburări şi de rebeliuni (al-fitan) face parte din religie”

حدثنا عبد الله بن مسلمة عن مالك عن عبد الرحمن بن عبد الله بن عبد الرحمن بن أبي صعصعة عن أبيه عن أبي سعيد الخدري رضي الله عنه أنه قال  قال رسول الله صلى الله عليه وسلم يوشك أن يكون خير مال المسلم غنم يتبع بها شعف الجبال ومواقع القطر يفر بدينه من الفتن

Se transmite de la Abû Sa‘îd al-Khudrîyy că Trimisul lui Dumnezeu (rugăciunea şi pacea divină asupra lui) a spus: „Va veni în curând un timp când bunul cel mai de preţ al musulmanului va fi o turmă [de oi, n.t] cu care acesta va căuta înălţimile munţilor şi locurile udate de ploaie, fugind pentru religia sa de tulburări şi rebeliuni”.

Comentariu:

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : despre faptul că a fugi de tulburări şi de rebeliuni face parte din religie”

Ibn ‘Ajiba definiţii: dhikr (amintire, reamintire, menţiune incantatorie a lui Dumnezeu)

48. adh-dhikr

Când se vorbeşte de „reamintire” (incantatorie, n.t) [la modul general] este vorba despre menţionarea prin intermediul limbii (dhikr al-lisân). Această formă de ‘reamintire’ este una din pilonii fermi pe Calea ajungerii la Dumnezeu (tariq al-wusûl). Aceasta este emblema sfinţeniei (manşûr al-walâya): cui îi este inspirat (ulhima) dhikr-ul, îi este conferit renume (în faţa lui Dumnezeu); cel care îl trădează, este îndepărtat. Continuă lectura „Ibn ‘Ajiba definiţii: dhikr (amintire, reamintire, menţiune incantatorie a lui Dumnezeu)”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑