Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

iulie 2014

Ritul ‘iqâma’ – ‘chemarea la rugăciune’

„Prezentăm* traducerea unui fragment din Futûhât al lui Ibn ‘Arabî dedicat ritului de ‘iqâma’, ‘chemarea la rugăciune’ (sau mai precis 10551058_10203730753141707_8991627909806284381_n‘chemarea la a înălţa rugăciunea’), care se efectuază imediat înainte de salât (rugăciunea islamică); acest fragment va face parte din al patrulea volum de comentarii la Sahîh de Al-Buhârî (la Cartea a zecea a Sahîh, despre chemarea la rugăciune), care va fi publicat, dacă Dumnezeu vrea, în anul viitor în cadrul ediţiilor ‘Orientamento al-Qibla’.

Scopul nostru în prezentarea acestui text este de a ajuta înţelegerea faptului cum, pe de o parte, doctrina lui Ibn ‘Arabî este în profundă legătură cu Legea sacră muhammadiană (şi se înşeală grav cei care cred că pot separa cele două lucruri), iar pe de altă parte cum aceasta ajunge să ‘deschidă’, sau putem spune să ‘descuie’, secretele şi adevărata natură şi finalitate a celei de-a doua exprimând o concepţie metafizică completă, care cu mare dificultate se poate înţelege în mod corect şi complet fără recursul la terminologia şi la modalităţile de expunere ‘guenoniene’. În paralel, şi ceea ce nu e desigur lipsit de importanţă, se înţelege bine citind acest text profunzimea Normelor sacre conţinute în sharî’a, şi provenind de la Exemplul Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divina): nu este vorba, cum înţeleg mult prea des occidentalii (întunecaţi de prejudecăţile lor şi influenţaţi de modul în care chestiunea referitoare la ‘Lege’ a fost pusă în Creştinism), de o formă vidă ci dimpotrivă de suporturi de graţie foarte vii, iar respectarea acestora, printre altele, nu este un obstacol ci însuşi fundamentul pe care se dezvoltă apoi Calea iniţiatică.

În final, dacă este adevărat că pentru înţelegerea sharî’-ei este necesar de a nu se limita doar la logica (deseori un pic parţială iar alteori chiar sectară sau pur prescriptivă) savanţilor exteriori, este de asemenea adevărat că se impune ‘minţilor sănătoase’ (intelletti sani) realizarea condiţiei de ‘servitori ai lui Dumnezeu’ prin intermediul respectului Legii sacre, ceea ce reprezintă imitarea Omului perfect muhammadian.”

Din Futûhât, Ibn ‘Arabî: când se pronunţă cuvintele “Allahu akbar
cu care debutează rugăciunea islamică (salât)

Traducere şi comentariu de Ludovico Zamboni

*traducerea textului lui sidi Idris Zamboni privind chemarea la rugăciune:

Continuă lectura „Ritul ‘iqâma’ – ‘chemarea la rugăciune’”

Reclame

Reforma mentalităţii moderne

Ce importanţă are adevărul ȋntr-o lume ȋn care aspiraţiile sunt doar materiale şi sentimentale ?

Pe de altă parte, pentru cei mai mulţi, religia nu este decāt o chestiune de sentiment, fără nicio valenţă intelectuală; se confundă religia cu o vagă religiozitate, se reduce doar la o morală ; se diminuează cāt mai mult posibil locul doctrinei, care este totuşi esenţială şi din care tot restul nu trebuie să fie ȋn mod logic decāt o consecinţă…

Nu insistăm asupra oribirii celor care, sub pretextul « toleranţei », se fac complicii inconştienţi adevăratelor falsificări ale religiei şi de care sunt departe de a bănui intenţia sa ascunsă…

Dar să revenim la ceea ce este esenţial: vrem să vorbim de diminuarea ȋnvăţăturii doctrinale, ȋnlocuită aproape ȋn ȋntregime de vagi considerante morale şi sentimentale, care poate unora plac mai mult , dar care, ȋn acelaşi timp, nu pot decāt să respingă şi să ȋndepărteze pe cei care au aspiraţii de ordin intelectual şi care ȋn ciuda a orice continuă să existe la epoca actuală.

(René Guénon– La Réforme de la Mentalité moderne – Regnabit, 5e année – N° 1 – Tome XI – Juin 1926.)

Numele divin – Ar-Razzâq – Cel care acordă providenţa(subzistenţa) – (slăvită fie Majestatea Sa)

1). Traducerea notei privind numele divin Ar-Razzaq din comentariul la Dalâil l-Khayrât realizat de sidi Idris Zamboni:

Cum spune al-Qushayrî, Allâh este “Cel care acordă providenţa (rizq) Spiritului fiinţelor, sau putem spune secretelor lor, în acelaşi fel în care este Cel care acordă providenţa formelor lor exterioare: şi providenţele spirituale sunt cunoştinţele metafizice şi fulguraţiile intelectuale.”

Este în realitate, aşa cum este spus în poezia citată în comentariul Qasid-ei lui ‘Abd al-Qâdir al-Gilani, “providenţa imensă şi Înţelepciune: / şi în spatele coastelor, lui Allâh îi aparţine o iluminare.”

Deci, spune iarăşi al-Qushayrî, “cine ştie că El este ar-Razzaq îi atribuie orice providenţă, fie ea concretă sau subtilă, pentru că ştie că în realitate Allâh nu are parteneri în acordarea providenţei aşa cum nu are parteneri în creare.”,aceasta rezultă evident celor săraci (în Spirit), dat fiind că “Allâh, în acelaşi fel în care a rezervat celor bogaţi prezenţa fizică a providenţelor, a rezervat în acelaşi mod celor săraci contemplarea Celui care dă providenţa”, şi anume ar-Razzaq.”

2). Traducerea liberă a capitolului despre Ar-Razzaq din “Traité sur les nom divines” – Ar-Razî- traducere de Maurice Gloton.

I – Allâh (Slavita fie Maiestatea Sa) a spus :  Într-adevar Allâh este Dătătorul de subzistenţa  (Cor., LI, 58).

Câte fiinţe sunt care nu se preocupă de subzistenţa (rizq) lor, Allâh este cel care le-o acordă (yarzuqu) (Cor., XXIX, 60)

[…]

Află deci că subzistenţa (rizq) corpurilor se obţine prin mâncare, cea a spiritelor prin cunoaştere, şi aceasta este cea excelentă caci fructul său este viaţa eternă, fructul subzistenţei exterioare fiind numai de a asigura forţa corpului pentru a-l menţine într-o stare bună.

Una din cauzele creşterii subzistenţei rămâne rugaciunea (salât) conform acestui verset : Ordonă rugăciunea (salât) familiei tale şi fi constant în practicarea ei. Noi nu îti cerem nicio subzistenţă (rizq), Nouă ne revine săţi-o acordăm (narzuqu) (Cor., XX, 132)

[…]

II – Spuse raportate despre acest nume

1) Se raportează acestă spusă a lui ‘Alî –  Allâh să-i înnobileze faţa – «Nu ţi s-a cerut să cauţi subzistenţa ci ţi s-a ordonat cautarea gradinii paradisiace astfel că ai renunţat la ceea ce ţi s-a comandat să cauţi şi ai cautat ce ţi s-a ordonat să renunţi!»

2) Iisus – pacea asupra lui – a spus: « Nu vă umpleţi burţile până la saţietate! Priviţi păsările care se hrănesc rămânând disponibile (la mai mult). Nu însămânţează şi nici nu recoltează ci este Allâh cel care le susţine. Poate ca voi spuneţi: « Stomacul nostru este mai important ca cel al păsărilor!» Observaţi atunci animalele sălbatice care subzistă în locaşurile lor fără a fi cultivat nici recoltat. Este Allâh cel care satisface nevoile lor ».

3) Al-Razzaq este cel care hraneşte sufletul vegetativ (nufûsal-abdân) prin asistenţa sa (tawfiq)şi decorează inima Aleşilor prin asentimentul Sau (prin satisfacţia Sa).

4) S-a spus : ar-Razzaq este Cel care susţine pe cine vrea dintre servitorii săi cumpătaţi şi îi împiedică sa se preocupe exagerat de subzistenţa lor.

5) Se spus : ar-Razzaq este Cel care face să subziste formele corporale prin darurile Bunăvoinţei Sale şi spiritele prin întoarcerea repetată la Revelaţia Sa.

6) S-a spus : ar-Razzaq este Cel care gratifiază bogaţilor mijloacele de subzistenţă şi care permite săracilor să mărturisească (contemple – shahada) aceasta.

III – Participarea servitorului la acest nume

Aceasta presupune două atitudini :

-pe de o parte servitorul este satisfăcut de partea care îi este alocată (de Dumnezeu),

-pe de altă parte, el deţine comorile Domnului său. Astfel este ordinul lui Allâh din acest verset : Atunci când distribuie (cheltuiesc), ei nu sunt nici excesivi nici zgârciţi, justa măsură se află între acestea două(Cor., XXV, 67). Allâh spune Profetului Muhammad ( asupra lui rugăciuneaşi pacea divină) : Nu ţine mâna ta înlănţuită de gâtul tău şi nici nu o deschide prea larg (Cor., XVII, 29)”

Rugăciunea asupra Profetului – Salât ‘ala n-nabî (salla Allahu ‘alayhi wa sallam)

11010597_1606131596293039_996536748633968704_nDar ce este ‘Rugăciunea asupra Profetului’ pe care Allâh o ordonă (în versetul în care spune: „Într-adevăr Allâh și Îngerii Săi se roagă pentru Profet: o, voi care aveți credință, rugați-vă pentru el și transmiteți-i salutul de Pace” (33, 56)) şi care constituie însuși motivul prezentei opere a lui Al-Giazûlî? Din răspunsul la aceasta întrebare, mare parte am lăsat-o in notele la Dalâ’il, ca pe o comoară destinată celor angajați în lectura rituală a cărții.

Amintim aici că, înainte de toate, cuvântul salât (pe care îl traducem ca ‘Rugăciune’) nu desemnează atât o „rugăciune” cât un‚ ‘rit de adorație’ care în cazul salât-ului lui Allâh pentru Muhammad (asupra sa Rugăciunea și Pacea divină) este înțeles ca un Act de Orientare a Principiului însuși către Profet. Şi aceasta pentru a-l onora, pentru a exprima suprema satisfacție și mizericordie, și pentru a-i acorda toate felurile de daruri spirituale care desăvârşesc.

De altfel, din punctul de vedere în care se consideră forma exterioară și gramatica, salât ‘alâ n-nabî (și deci răspunsul uman la ordinul divin conținut în cuvintele coranice citate mai sus: ,„O, voi care aveţi credinţă, rugaţi-vă pentru el şi adresaţi-i salutul de Pace”) este de trei feluri: în primul, verbele sallâ și sallama sunt la ‘perfect’, și astfel se spune: sallâ Allahu ‘alay-hi wa sallama.
În acest caz trebuie amintit că timpul perfect în arabă reprezintă o acțiune ‘ajunsă la perfecțiune’, astfel că această formă de salât ‘alâ n-nabî ar trebui să reprezinte o atestare și o mărturisire a actualității propriu-zis atemporale a ‘rugăciunii’ divine asupra Profetului, ceea ce în italiană [și în română, n.t] se poate exprima cu un ‘prezent atemporal’: „Allah se roagă pentru el”, și deci s-a rugat înainte, se roagă acum și se va ruga în viitor, „și îi adresează”, acum precum și în trecut și în viitor, „salutul de Pace”, și aceasta cu absolută certitudine (ceea ce subliniem când este cazul, cu semnul de exclamație la finalul traducerii italiene a expresiei).

O a doua modalitate gramaticală a salât ‘alâ n-nabî este reprezentată de folosirea a două verbe la imperativ (salli și sallim): Allahumma salli ‘alay-hi wa sallim: în acest caz avem un imperativ de cerere, ‘O Doamne roagă-Te pentru Profet și adresează-i salutul de Pace!’ ceea ce se interpretează ca o evocare a imediatei și evidentei prezențe a salât-ului divin asupra Profetului, ca o cerere de actualizare, fără însă a se nega atestarea ‘contemplativă’ proprie primei modalități.

Trebuie reținut că în aceste două prime tipologii ale ‘rugăciunii pentru Profet’, credinciosul răspunde la ordinul coranic „rugați-vă pentru el” nu ‘direct’ (spunând de exemplu ceva de genul: ‘O, Allah, eu mă rog pentru Profet cerând pentru el’ asta sau asta), ci atestând și invocând rugăciunea ‘divină’ asupra Profetului, și aceasta, să ne reamintim, datorită indicației explicite a Trimisului lui Dumnezeu, asupra sa Rugăciunea și Pacea divină (în nota de la începutul ‘Litaniei’ pentru ziua de Luni se va explica faptul că principalele formule de salât ‘alâ n-nabî se datorează unei prescripții profetice directe): în acest fel se demonstrează cu claritate cum, pe de-o parte, ‘rugăciunea pentru Profet’ este o modalitate particulară de dhikr (‘Amintire’, sau chiar ‘Incantație’) a Numelui lui Allah, iar pe de altă parte cum aceasta atestă condiția de ‘supus/servitor al lui Allah’ proprie credinciosului musulman (pentru că se răspunde la ordinul de a se ‘ruga pentru Profet’…actualizând astfel ‘rugăciunea lui Allah pentru Profet’), și în același timp faptul că actul ‘servitorial’ are loc ca supunere la Ordinul lui Allah conform modalității indicate de Trimisul Său, se realizează prin ritual, un aspect al conformării la figura Omului perfect (servitor al lui Allah și Trimis al său, mediator între pământ și cer și istm între condiționat și Absolut) reprezentată de sayyidu-nâ Muhammad (asupra sa Rugăciunea și Pacea divină)[1].

Dacă se consideră apoi că în ‚rugăciunea pentru Profet’ sunt prezente ambele fundamente ale Tradiției islamice ce sunt exprimate în ‘mărturisirea de credință’, sau shahâda (dat fiind că în menționarea lui Allah și în încredințarea în puterea Sa în acest salât, se face referire la Doctrina Unității, și se realizează Cuvântul lâ ilâha illâ Allâh, ‘Nu este divinitate în afara lui Allah’, prima parte a shahâd-ei, în timp ce prin exaltarea Profetului Muhammad se realizează Cuvântul Muhammad rasûlu-Llâh, ‘Muhammad este Trimisul lui Allah’, a doua parte a mărturisirii de credință’), și dacă în plus ne gândim cum acestea sunt cele două fundamente a tuturor formelor tradiționale (bazate fiind toate pe Doctrina Unității și pe conceptul de Om Universal), se înțelege bine pentru ce motiv salât ‘alâ n-nabî este prezent invariabil în riturile prescrise în cadrul organizațiilor inițiatice islamice, și care este motivul pentru care aceste organizații au printre sarcinile specifice lor, punerea în act a acestui salât (care pe lângă valoarea sa, fie ‘religioasă’, fie ‚inițiatică’, reprezintă din punct de vedere ezoteric principalul rit de legătură cu ‘Centrul lumii’).

În final, pentru a încheia, un al treilea tip de salât ‘alâ n-nabî este constituit de o frază nominală, ‘alay-hi s-salâtu wa s-salâm, ‘asupra lui Rugăciunea și Pacea’, ceea ce reprezintă, precum în primul caz, atestarea realității rugăciunii asupra Profetului, dar de data aceasta, pentru a spune așa, plecând nu de la punctul de vedere al actelor divine ale Rugăciunii și salutului de Pace, ci de la ‘probarea’ condiției Profetului ca obiect al unei asemenea Rugăciuni și salut de Pace, care sunt în același timp divine și creaturale (ceea ce este confirmat ulterior de nedeterminarea autorului salât-ului și salâm-ului: acestea nu se identifică în mod necesar ca fiind doar de la Dumnezeu, fiind foarte posibil să fie vorba în același timp de Rugăciunea și de salutul de Pace efectuat de credinciosul însuși ca răspuns la ordinul divin conținut în Coran.). În acest sens, al treilea tip de rugăciune asupra Profetului, nu face decât să evidențieze ceea ce era ascuns în celelalte două modalități, dat fiind că şi în acestea este implicită prezența unui actor ritual al salât-ului ’alâ n-nabî, beneficiar al binecuvântării (si al baraka-i operative) derivată din aceasta[2].

Dintr-un alt punct de vedere, s-ar putea apoi lua în considerare hadith-urile care se referă la excelența ‘Rugăciunii asupra Profetului’. Unele din acestea se regăsesc raportate de Al-Giazûlî in prima ‘Sectiune’ a Dalâ’il al-Khâirât. Obligație de instituție divină, salât ’alâ n-nabî reprezintă, cum sugerează Al-Fâsî în magistralul său comentariu, principalul mijloc ritual bazat pe Profet (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină) ca ’Mijloc’, ’Mijlocire’, ’Cale’ ( وسيلة wasîla), și nenumăratele ’recompense’ care conform hadith-urilor sunt rezervate celor care practică cu asiduitate Rugăciunea asupra Profetului, corespund la tot atâtea facilitări și anticipări ale Beatitudinii care au loc pe Calea celui care vrea să obțină Proximitatea și Cunoașterea divină. Între aceste facilitări, poate cea mai importantă este raportul strâns care se creează între practicantul salât ’alâ nabî și Profetul însuși, a cărui prezență va ocupa nu doar domeniul psihic al celui care o practică (dat fiind că, cum afirmă Al-Fâsî, „forma Profetului se imprimă în sufletul său”) ci întreaga ființă a acestuia, datorită hadith-ului în care se raportează că Îngerii poartă salât ’alâ n-nabî  la mormântul Profetului şi acesta răspunde la aceasta, iar Ei se întorc la cel care s-a rugat purtându-i baraka Profetului. Dacă se consideră că Profetul Muhammad, asupra sa Rugăciunea și Pacea divină, este Omul perfect (al-insânu l-kâmil), loc de manifestare a lui Allâh, se înțelege astfel imensa importanță iniţiatică a acestui rit.

Acestea sunt doar câteva sugestii referitoare la semnificațiile profunde ale Rugăciunii asupra Profetului: fie ca Allâh să acorde şi altele înțelegerii intuitive a celor care se dedică acestui rit!

*traducere a unui fragment din prefata scrisa de sidi Idris Zamboni la Dalail al-Khairat:

NOTE:

[1] Dintr-un punct de vedere ‘ezoteric’ se poate observa că în salât ‘alâ n-nabî se atestă contemplativ (sallâ Allah) și se cere operativ (Allahumma salli) orientarea Principiului către o stare particulară de existență (‘ala Muhammad), și legătura acesteia cu Imutabilul (wa sallama, sau wa sallim  cu imperativul),  atestat ca ‘Pace’; dacă apoi se adaugă ceva de genul ‘adada kulli makhluq‘ (‘…de atâta ori cât sunt creaturi’, precum se poate vedea în numeroase ocazii în Dalâ’îl, într-atât încât constituie poate o caracteristică specifică a acestui text), aceasta are semnificația de universalizare a ‘trezirii’ inițiatice  (cât și a cererii operative) exprimate în salât ‘alâ n-nabî, în sensul extinderii acestei concepții la totalitatea stărilor manifestate. În rest, precum spune Guénon, Omul perfect (a se înțelege ca ceea ce în Hinduism este reprezentat de cuplul Purusha-Prakriti) se extinde în concepția sa inițiatică ” nu doar până la limita individualității umane ci până la limita totalității stărilor manifestate, în multiplicitate indefinită” (Omul și devenirea sa după Vêdântă, pag. 43-4)

[2] Spune Ibn ‘Arabî în Futuhât (I, 69, 431) : «Rugăciunea asupra Profetului (…) este o invocare, din partea celui care realizează rugăciunea, în favoarea lui Muhammad (asupra sa Rugăciunea și Pacea divină) în absența [sa] (bi zahri l-gayb), lit. ‘pe spatele absenței’). Se transmite în hadith adevărate,» cum este raportat în Sunan a lui Abû Dâwud, «că Profetul spuse că ‘cine invocă [în favoarea fratelui său] în absența [acestuia]’, Îngerul spune ‘[Âmîn] și ție asemenea. ‘În anumite versiuni spune’…și ție dublu’. Asemenea rugăciune este deci prescrisă de Trimisul lui Dumnezeu (cum a fost ordonat de Allâh când spune „O voi care aveți credință, rugați-vă asupra sa și transmiteți-i salutul de Pace”) pentru ca binele care este cerut să se întoarcă prin intermediul Îngerului asupra celui care, făcând parte din Comunitatea muhammadiană, îndeplinește rugăciunea asupra sa.” Mai mult (I, 72, 722): „Fiecare din sufletele noastre posedă o ‘parte’ (حظ hazz) care este de la Muhammad (asupra sa Rugăciunea și Pacea divină); este vorba despre Forma (صورة sûra) care în interiorul său, și astfel în interiorul fiecărui om, provine de la Profet. Și în orice suflet aceasta va fi în forma în care orice individ își are propria credință. „În Rugăciunea asupra Profetului (Rugăciunea și Pacea divina asupra lui), „el invocă în favoarea sa și iată că această formă muhammadiană care îi este proprie obține acea stare pe care el a invocat-o în invocația sa și în Rugăciunea asupra Profetului.”

Rugăciunea islamică – comentariul hadith-ului privind Ascensiunea

Traducere primului capitol din traducerea comentată a lui sidi Idris Zamboni:
Al-Bukhârî, Muhammad ben Ismâ’îl: as-Sahîh, sau „foarte justa sinteză”

                                          Cărțile referitoare la rugăciune: prima parte

                                                                          ۞

„Capitolul despre cum rugăciunea a fost prescrisă în timpul Calătoriei nocturne”

1 (349)  Se transmite de la Abû Dharr că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea și 10858393_710854162345618_107951379784332464_npacea divină) a spus: A fost făcută o deschidere în acoperișul casei mele pe când eram la Mecca. [Pe acolo] a coborât Gibrîl (Gabriel) și mi-a deschis pieptul, apoi l-a spălat cu apă din Zamzam. A adus apoi un vas de aur plin de înțelepciune și de credință, mi l-a vărsat în piept și l-a închis. Apoi m-a luat de mână și a urcat cu mine la Cer.

Când am ajuns la Cerul cel mai de jos, Gibrîl a spus păzitorului Cerului: ‘Deschide!’ A întrebat:’Cine e?’ ‘Gibrîl.’ ‘E cineva cu tine?’ ‘Da,’ răspunse,’ cu mine este Muhammad.’ Păzitorul întrebă: „A fost trimis aici?’ ‘Da,’ a fost răspusul.

Când s-a deschis am urcat la Cerul cel mai de jos și iată un om ce stătea așezat. La dreapta și la stânga sa erau acolo chipuri: când se uita la dreapta sa surâdea, dar când se uita la stânga sa plângea.

Spuse:’Fie binevenit piosul Profet, și piosul fiu. ‘Cine este acesta?’, am întrebat pe Gibrîl. ‘Este Adam,’ răspunse, ‘și aceste chipuri la dreapta și la stânga sa sunt suflul (nasam) fiilor săi. Printre ei, cei care stau la dreapta sa sunt cei fericiți din Paradis, în iar cei de la stânga sa sunt cei damnați din foc; de aceea atunci când privește la dreapta sa surâde iar atunci când privește la stânga sa plânge.’ Continuă lectura „Rugăciunea islamică – comentariul hadith-ului privind Ascensiunea”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑