Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

iulie 2017

Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 14)

titlu

Capitolul 14: despre calea de mijloc în [practicile de] supunere [la Allâh]

Coran

Allâh Preaînaltul spune: „Tâ’-Hâ’: Nu am făcut să se pogoare asupra ta Coranul pentru ca tu să te întristezi.” (XX, 1-2). Şi spune: „Allâh vrea pentru voi ceea ce este facil şi nu vrea pentru voi ceea ce este dificil” (II, 185).

142

142      Se transmite de la ‘Ayşa că [într-o zi] Profetul ﷺ veni să o caute. La ea era o femeie iar el o întrebă: „Cine este?” „Cutare,” răspunse ‘Ayşa, şi vorbi de [multele] rugăciuni ale aceleia. Profetul atunci spuse: „Ajunge! Faceţi ceea ce sunteţi în stare să suportaţi. Pe Allâh! Dumnezeu nu se plictiseşte, până când nu sunteţi voi cei care vă plictisiţi.” „Iar lucrul pe care-l iubea cel mai mult din Religie,” [spunea ‘Ayşa,] „este acela în care credinciosul este constant.”[1] Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 2, XXXI, 43 – M. 6, XXXI, 785). Continuă lectura „Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 14)”

Arta islamică: Arta cavalerească

Există o afinitate între nomadism şi ordinul cavaleresc, o afinitate de funcţiune în primul rând, căci cuceritorii nomazi formează aristocraţia războinică a popoarelor cucerite, şi apoi o afinitate mai profundă, într-un fel una de castă, căci adevăratul cavaler are întotdeauna o aplecare nomadă iar nomadul apreciază virtuţile
cavalereşti. Continuă lectura „Arta islamică: Arta cavalerească”

Ibn Ajiba definiţii: al-firâsa (discernământ intuitiv)

42. al-firâsa [1]

„Intuiţia” este un gând spontan (khâtir, şi rătăcitor) care asaltează inima, sau este o impresie (wârid) care i se coboară asupra sa cu claritate şi, în majoritatea timpului nu înşeală inima dacă inima este pură.

Profetul a spus într-un hadith: „Temeţi-vă de intuiţia credinciosului căci priveşte prin Lumina lui Dumnezeu”.

Aceasta este în funcţie de gradul de apropiere [de Dumnezeu] (qurb) şi de cunoaşterea iniţiatică (ma’rifa): atunci când proximitatea (de Dumnezeu) este solidă şi cunoaşterea iniţiatică (ma’rifa) ferm stabilită, intuiţia este una veridică. Motivul este pentru că Duhul (rûh) este în Prezenţa Adevărului (hadratu l-Haqq) şi ceea ce se epifanizează prin el este doar Adevărul. Continuă lectura „Ibn Ajiba definiţii: al-firâsa (discernământ intuitiv)”

Arta islamică: Arta covorului

Din chiar faptul că sedentaritatea şi nomadismul se unesc în spiritul Islamului, nu este uşor să distingem rolul unuia sau altuia în influenţa lor asupra artei. Anumite arte sunt sedentare prin definiţie, precum toate cele care sunt legate de arhitectură. O anumită folosire însă, foarte răspândită în ţinuturile islamului, este faptul de a construi edificii în stare brută şi goale, de a le îmbrăca suprafaţa în totalitate sau în parte cu un decor de faianţă, de lambriuri sau de stuc, ca şi cum am atârna draperii pe pereţi. Această practică se apropie într-o anumită măsură de stilul nomad şi facilitează schimburile între arta citadină şi cea a corturilor. Continuă lectura „Arta islamică: Arta covorului”

Ibn ‘Ajiba definiţii: ni’ma (binefacere)

41. an-ni’ma[1]

Prin ‘binefacere’ se înţelege o bucurie permanentă, îndepărtarea tristeţii, realizarea obiectivelor şi păstrarea onoarei (nazâhat al-a’râd).

Există două categorii de binefaceri: binefacerea exterioară, precum (starea bună de) sănătate şi de integritate, de a fi suficiente mijloace de trai licite; şi binecuvântarea interioară precum credinţa (imân), călăuzirea (hidâya), cunoaşterea iniţiatică (m’arifa). Continuă lectura „Ibn ‘Ajiba definiţii: ni’ma (binefacere)”

Hadith în privinţa libertăţii de mişcare a femeii şi contextul introducerii vălului

*A se vedea şi articolele precedente legate de acest subiect aici şi aici

***

Al-Bukhârî: Capitolul doisprezece

 12 livre purification

Capitolul despre cum femeile ies (din casă) pentru a-şi face propriile nevoi

12 (146) Se transmite de la ‘Ayşa că soţiile Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) ieşeau noaptea pentru a-şi face nevoile proprii, ducându-se la Al-Manâsi’, un vast teren [în imediata vecinătate a Medinei]. ‘Umar spunea Profetului: „Pune voal femeilor tale!” Cu toate acestea, Trimisul lui Dumnezeu nu întreprinse nimic (în acest sens). Una din soţiile Profetului, Sawda bint Zam’a, ieşi într-o noapte târziu. Era o femeie cu o statură înaltă şi ‘Umar a strigat-o spunând: „Te-am recunoscut, Sawda!” Şi spunea asta căci dorea să fi fost revelat ceva în legătură cu voalul. Şi, într-adevăr, Dumnezeu făcu să se pogoare versetul voalului.”

13 (147) Se transmite de la ‘Ayşa că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „[Femei], va fost permis să ieşiţi pentru nevoile voastre.” „Şi anume”, spune Hişâm, „pentru a-şi face nevoile fiziologice”.

Comentariu Continuă lectura „Hadith în privinţa libertăţii de mişcare a femeii şi contextul introducerii vălului”

Ibn ‘Ajiba definiţii: ilm al-yaqîn (ştiinţa certitudinii); ‘ayn al-yaqîn (viziunea certitudinii); haqq al-yaqîn (adevărul certitudinii)

38. ‘ilm al-yaqîn  39. ‘ayn al-yaqîn  40. haqq al-yaqîn

„Ştiinţa certitudinii” (38) este ceea ce rezultă din demonstraţia (raţională) (burhân); „viziunea certitudinii” (39) este ceea ce rezultă din dezvăluirea (kaşf) şi din ceea ce se oferă evidenţei (bâyân); „adevărul certitudinii” (40) este ceea ce rezultă din viziunea contemplativă şi esenţială (aş-şuhûd wa l-‘iyân).

„Ştiinţa certitudinii” este rezervată celor înzestraţi cu intelect (arbâb al-‘uqûl) dintre cei care au credinţă (ahl al-imân); „viziunea certitudinii” aparţine celor care deţin intuiţia metafizică (arbâb al-wijdân) dintre aspiranţii la viziunii directe; iar „adevărul certitudinii” aparţine celor care sunt înrădăcinaţi şi ferm stabiliţi în staţiunea excelenţei (sau desăvârşirii, ihsân). Continuă lectura „Ibn ‘Ajiba definiţii: ilm al-yaqîn (ştiinţa certitudinii); ‘ayn al-yaqîn (viziunea certitudinii); haqq al-yaqîn (adevărul certitudinii)”

Hadith despre caracterul indispensabil al căutării binecuvântării lui Dumnezeu şi a Cunoaşterii sacre, despre noţiunea de libertate şi despre înţelegerea normelor sacre ale veşmântului feminin

Al-Bukhârî: Capitolul douăzeci şi trei

23

Capitolul despre faptul că femeia aflată la menstruaţie asistă la cele două Sărbători şi la chemarea musulmanilor, stând la o parte de locul în care se realizează rugăciunea

32 (324) Se transmite de la Hafsa: „Interziceam fetelor noastre necăsătorite să meargă la cele două Sărbători. Veni o femeie, ajunsă [la Basra] la castelul lui Banû Khalaf, şi transmise de la sora sa, a cărei soţ luase parte la doisprezece expediţii militare cu Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) şi care (la rândul ei, n.t) îl însoţise în şase din acestea: ‘Noi, femeile, îngrijeam răniţii şi ne ocupam de bolnavi.’ Acea femeie povesti apoi: ‘Sora mea întrebă pe Profet: Este oare un lucru rău dacă una din noi, lipsită fiind de un veşmânt care să o acopere (gilbâb), nu iese din casă? El răspunse: Tovarăşa sa să o îmbrace cu gilbâb-ul său şi să meargă şi ea să asiste la ceea ce este bine şi la chemarea musulmanilor.’ ” [Hafsa] adăugă: „Când veni Umm ‘Atiyya, o întrebai: ‘Ai auzit cuvintele Profetului [în legătură cu aceasta]?’ Ea răspunse: ‘Desigur, [şi îi sunt devotată într-atât încât să mă ofer ca răscumpărare pentru el,] cu tatăl meu!’ Aceasta, nu numea într-adevăr niciodată Profetul fără să adauge’…cu tatăl meu.’ ‘L-am auzit spunând: Fetele necăsătorite, femeile care rămân de obicei închise în casă’, ” sau poate spuse ‘Fetele necăsătorite care rămân de obicei închise în casă’, ” ‘ca şi femeile aflate la menstruaţie, asistau la ceea ce este bine şi la chemarea credincioşilor. Femeile aflate la menstruaţie rămâneau la distanţă de locul în care se făcea rugăciunea.’ Îl întrebai, „încheie Hafsa: ” ‘Chiar şi femeile aflate la menstruaţie [trebuie să iasă pentru a participa la asemenea ocazii binecuvântate]?’ Aceasta observă: ‘De ce (nu), nu asistă ele oare (şi ele, n.t) la ‘Arafa, şi la acel alt rit sau altul?’ ”

Comentariu Continuă lectura „Hadith despre caracterul indispensabil al căutării binecuvântării lui Dumnezeu şi a Cunoaşterii sacre, despre noţiunea de libertate şi despre înţelegerea normelor sacre ale veşmântului feminin”

Ibn Ajiba definiţii: al-yaqîn (certitudinea)

37. al-yaqîn

„Certitudinea”, este odihna inimii în Allâh graţie unei ştiinţe (‘ilm) care nu suferă modificări (lâ yatagayr) şi transformări (lâ yahawl) şi rectificări (lâ yataqalab) şi care nu afectează efervescenţa mobilelor (sau cauze, literalmente motoare: hayajân al-muharrikât); şi este şi faptul de a îndepărta dubiile în contemplarea misterului (itifâ’a ar-rayb fî muşahada l-gayb).

Şi semnele sale sunt trei: îşi sporeşte ardoarea (şi energia spirituală: raf’ al-himma) faţă de semenii săi atunci când se găseşte în nevoie; nu îi laudă atunci când îi dau (ceea ce constituie uşurarea condiţiei sale, n.t); nu îi blamează atunci când nu îi refuză aceasta. Continuă lectura „Ibn Ajiba definiţii: al-yaqîn (certitudinea)”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑