Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

martie 2019

Al-Bukhâri: Capitolul despre cum cunoaşterea precede cuvântul şi opera

Capitolul zece

بَابُ الْعِلْمُ قَبْلَ الْقَوْلِ وَالْعَمَلِ

Capitolul despre cum cunoaşterea precede cuvântul şi opera

لِقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {فَاعْلَمْ أَنَّهُ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ} فَبَدَأَ بِالْعِلْمِ، وَأَنَّ الْعُلَمَاءَ هُمْ وَرَثَةُ الأَنْبِيَاءِ- وَرَّثُوا الْعِلْمَ- مَنْ أَخَذَهُ أَخَذَ بِحَظٍّ وَافِرٍ، وَمَنْ سَلَكَ طَرِيقًا يَطْلُبُ بِهِ عِلْمًا سَهَّلَ اللَّهُ لَهُ طَرِيقًا إِلَى الْجَنَّةِ.
وَقَالَ جَلَّ ذِكْرُهُ: {إِنَّمَا يَخْشَى اللَّهَ مِنْ عِبَادِهِ الْعُلَمَاءُ} وَقَالَ: {وَمَا يَعْقِلُهَا إِلاَّ الْعَالِمُونَ}، {وَقَالُوا لَوْ كُنَّا نَسْمَعُ أَوْ نَعْقِلُ مَا كُنَّا فِي أَصْحَابِ السَّعِيرِ}.
وَقَالَ: {هَلْ يَسْتَوِي الَّذِينَ يَعْلَمُونَ وَالَّذِينَ لاَ يَعْلَمُونَ}.
وَقَالَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «مَنْ يُرِدِ اللَّهُ بِهِ خَيْرًا يُفَقِّهْهُ فِي الدِّينِ، وَإِنَّمَا الْعِلْمُ بِالتَّعَلُّمِ».
وَقَالَ أَبُو ذَرٍّ لَوْ وَضَعْتُمُ الصَّمْصَامَةَ عَلَى هَذِهِ وَأَشَارَ إِلَى قَفَاهُ- ثُمَّ ظَنَنْتُ أَنِّي أُنْفِذُ كَلِمَةً سَمِعْتُهَا مِنَ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ قَبْلَ أَنْ تُجِيزُوا عَلَيَّ لأَنْفَذْتُهَا.
وَقَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ: {كُونُوا رَبَّانِيِّينَ} حُكَمَاءَ فُقَهَاءَ. وَيُقَالُ الرَّبَّانِيُّ الَّذِي يُرَبِّي النَّاسَ بِصِغَارِ الْعِلْمِ قَبْلَ كِبَارِهِ.

Aceasta datorită cuvintelor lui Dumnezeu Preaînaltul „Să știi că nu există divinitate în afara lui Dumnezeu” (XLVII, 19), după care menţionează cunoaşterea (implicată). „Savaţii (al-‘ulamā’) sunt moştenitorii Profeţilor.” [Aceştia din urmă] lasă moştenire „cunoaşterea, iar cine o obţine, câştigă astfel o avere neasemuită.” „Cel care parcurge o cale pentru a căuta o anumită cunoaştere, Dumnezeu îi va facilita o cale care duce la Paradis.” Spune Dumnezeu: „Dintre servitorii lui Dumnezeu, doar cei savanţi au cu adevărat teamă” (XXXV, 28). Şi de asemenea: „[Aceste pilde Noi le propunem oamenilor, dar] nu le înţeleg decât cei care au cunoaştere” (XXIX, 43); „Iar [cei damnaţi] vor spune: „Dacă ar fi ascultat sau dacă ar fi înţeles, nu ar fi dintre oamenii infernului” (XXXIX, 9). Spune Profetul, asupra sa rugăciunea şi pacea divină: „Dacă Dumnezeu vrea binele pentru cineva, îl face savant (sau cunoscător în profunzime, sau înţelept, n.t – yufaqqihhu).” Şi [de asemenea]: „Cunoaşterea nu se obţine decât printr-un efort în învăţare (ta’allum).” Abû Dharr spuse: „Dacă aţi pune o spadă ascuţită aici,” şi indică propriul gât, „şi dacă consider că aş putea transmite un cuvânt auzit de Profet înainte de a-mi fi tăiat capul, ei bine eu îl voi transmite.” [Şi despre cuvintele coranice] „Fiţi oamenii Domnului (rabbāniyyîn)” (III, 79)[1], Ibn Abbās a spus: „[Semnificaţia este:] fiţi blânzi (hulamā’), înţelepţi (fuqahā) şi savanţi (‘ulamā’).” S-a spus de asemenea: „Prin rabbāniyy trebuie înţeles cel care îi învaţă mai întâi pe oameni aspectele cele mai simple ale cunoaşterii, apoi lucrurile cele mai mari şi mai subtile.”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre cum cunoaşterea precede cuvântul şi opera”

Reclame

Al-Bukhâri: Capitolul despre următoarele cuvinte ale Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Se poate ca cel căruia i se relatează o învăţătură să o înţeleagă mai bine decât cel care a ascultat-o direct.”

Capitolul nouă

باب قَوْلِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏رُبَّ مُبَلَّغٍ أَوْعَى مِنْ سَامِعٍ ‏”‏

Capitolul despre următoarele cuvinte ale Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Se poate ca cel căruia i se relatează o învăţătură să o înţeleagă mai bine decât cel care a ascultat-o direct.”

حَدَّثَنَا مُسَدَّدٌ، قَالَ حَدَّثَنَا بِشْرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا ابْنُ عَوْنٍ، عَنِ ابْنِ سِيرِينَ، عَنْ عَبْدِ الرَّحْمَنِ بْنِ أَبِي بَكْرَةَ، عَنْ أَبِيهِ، ذَكَرَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَعَدَ عَلَى بَعِيرِهِ، وَأَمْسَكَ إِنْسَانٌ بِخِطَامِهِ ـ أَوْ بِزِمَامِهِ ـ قَالَ ‏”‏ أَىُّ يَوْمٍ هَذَا ‏”‏‏.‏ فَسَكَتْنَا حَتَّى ظَنَنَّا أَنَّهُ سَيُسَمِّيهِ سِوَى اسْمِهِ‏.‏ قَالَ ‏”‏ أَلَيْسَ يَوْمَ النَّحْرِ ‏”‏‏.‏ قُلْنَا بَلَى‏.‏ قَالَ ‏”‏ فَأَىُّ شَهْرٍ هَذَا ‏”‏‏.‏ فَسَكَتْنَا حَتَّى ظَنَنَّا أَنَّهُ سَيُسَمِّيهِ بِغَيْرِ اسْمِهِ‏.‏ فَقَالَ ‏”‏ أَلَيْسَ بِذِي الْحِجَّةِ ‏”‏‏.‏ قُلْنَا بَلَى‏.‏ قَالَ ‏”‏ فَإِنَّ دِمَاءَكُمْ وَأَمْوَالَكُمْ وَأَعْرَاضَكُمْ بَيْنَكُمْ حَرَامٌ كَحُرْمَةِ يَوْمِكُمْ هَذَا، فِي شَهْرِكُمْ هَذَا، فِي بَلَدِكُمْ هَذَا‏.‏ لِيُبَلِّغِ الشَّاهِدُ الْغَائِبَ، فَإِنَّ الشَّاهِدَ عَسَى أَنْ يُبَلِّغَ مَنْ هُوَ أَوْعَى لَهُ مِنْهُ ‏”‏‏.‏

9 (67) Se transmite că Abû Bakra relata, despre Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „În vreme ce era aşezat pe cămila sa şi un om ţinea stârns animalul de căpăstru,” sau poate Abû Bakra spuse „…de acel căpăstru care este trecut prin nas”, „Profetul întrebă: ‘Ce zi e astăzi?’ Noi tăcurăm, gândind că va da poate un nume diferit zilei în care eram. El însă spuse: ‘Nu e oare ziua sacrificiului?’ ‘Desigur!’ răspunserăm noi. ‘Şi în ce lună suntem?’, întrebă apoi. Noi am rămaserăm tăcuţi, gândindu-ne că va da poate un nume diferit lunii în care eram; dar el spuse: ‘Nu e oare luna Pelerinajului (Dhû l-higgia)?’ ‘Desigur’, răspunserăm. ‘Bine’, continuă el: ‘sângele vostru, bunurile şi onoarea voastră vor fi între voi sacre şi inviolabile, la fel cum sunt sacre şi inviolabile această zi, lună şi acest ţinut al vostru. Cine este martor [a ceea ce spun] să relateze [cuvintele mele] cui este absent: şi e posibil ca cine este martor [direct] să raporteze [cele ce a văzut şi auzit de la mine] cuiva care le înţelege mai bine decât el’.”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre următoarele cuvinte ale Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Se poate ca cel căruia i se relatează o învăţătură să o înţeleagă mai bine decât cel care a ascultat-o direct.””

Al-Bukhâri: Capitolul despre cine, [ajungând atunci când a început deja o lecţie de instruire tradiţională,] se aşează în spatele celorlalţi, şi despre cel care însă văzând un loc gol în cercul (halqa) [celor prezenţi], se va aşeza acolo

Capitolul opt

باب مَنْ قَعَدَ حَيْثُ يَنْتَهِي بِهِ الْمَجْلِسُ وَمَنْ رَأَى فُرْجَةً فِي الْحَلْقَةِ فَجَلَسَ فِيهَا‏.‏

Capitolul despre cine, [ajungând atunci când a început deja o lecţie de instruire tradiţională,] se aşează în spatele celorlalţi, şi despre cel care însă văzând un loc gol în cercul (halqa) [celor prezenţi], se va aşeza acolo.

حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ، قَالَ حَدَّثَنِي مَالِكٌ، عَنْ إِسْحَاقَ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي طَلْحَةَ، أَنَّ أَبَا مُرَّةَ، مَوْلَى عَقِيلِ بْنِ أَبِي طَالِبٍ أَخْبَرَهُ عَنْ أَبِي وَاقِدٍ اللَّيْثِيِّ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَيْنَمَا هُوَ جَالِسٌ فِي الْمَسْجِدِ وَالنَّاسُ مَعَهُ، إِذْ أَقْبَلَ ثَلاَثَةُ نَفَرٍ، فَأَقْبَلَ اثْنَانِ إِلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَذَهَبَ وَاحِدٌ، قَالَ فَوَقَفَا عَلَى رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم فَأَمَّا أَحَدُهُمَا فَرَأَى فُرْجَةً فِي الْحَلْقَةِ فَجَلَسَ فِيهَا، وَأَمَّا الآخَرُ فَجَلَسَ خَلْفَهُمْ، وَأَمَّا الثَّالِثُ فَأَدْبَرَ ذَاهِبًا، فَلَمَّا فَرَغَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ أَلاَ أُخْبِرُكُمْ عَنِ النَّفَرِ الثَّلاَثَةِ أَمَّا أَحَدُهُمْ فَأَوَى إِلَى اللَّهِ، فَآوَاهُ اللَّهُ، وَأَمَّا الآخَرُ فَاسْتَحْيَا، فَاسْتَحْيَا اللَّهُ مِنْهُ، وَأَمَّا الآخَرُ فَأَعْرَضَ، فَأَعْرَضَ اللَّهُ عَنْهُ ‏”‏‏.‏

8 (66) Se transmite de la Abû Wāqid Al-Laythî: „Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) şedea în moschee în compania unor persoane, când intrară trei oameni. Doi dintre ei se îndreptară către el iar cel de-al treilea se îndepărtă. Cei doi rămaseră o vreme indecişi în faţa [grupului din jurul] Profetului[1]; apoi unul din cei doi, întrezărind un loc liber în cercul [participanţilor], merse şi se aşeză acolo, iar cel de-al doilea se aşeză în spatele lor. Cel de-al treilea însă [aşa cum s-a spus] îşi întoarse spatele şi plecă. Atunci când Trimisul lui Dumnezeu termină, spuse: ‘Vreţi să vă instruiesc în privinţa acestor trei persoane? Ei bine, unul din ei îşi căută refugiul la Dumnezeu şi Dumnezeu i-l acordă; cel de-al doilea dădu dovadă de timiditate şi pudoare (istahyā), şi Dumnezeu se purtă în acelaşi fel faţă de el; cel de-al treilea se îndepărtă de Dumnezeu şi Dumnezeu se îndepărtă de el’.”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre cine, [ajungând atunci când a început deja o lecţie de instruire tradiţională,] se aşează în spatele celorlalţi, şi despre cel care însă văzând un loc gol în cercul (halqa) [celor prezenţi], se va aşeza acolo”

Hadith: O invocaţie pentru cererea ajutorului divin

إذا ضل أحدكم أو أراد عونا وهو بأرض ليس بها إنس فليقل يا عباد الله أعينوني ثلاثا فإن لله عبادا لا يراهم
الراوي: عتبة بن غزوان المحدث: ابن حجر العسقلاني – المصدر: الفتوحات

Sayyiduna ‘Utba bin Gazwân (عُتبة بن غَزْوان) (radiya-Llāhu ‘an-hu) a raportat de la Profet ﷺ, că „atunci când cineva este pierdut într-un loc izolat sau se află în dificultate, fără nici un ajutor pe aproape, să invoce de trei ori:

يَا عِبَادَ اللهِ أَعِينُونِى / Ya ‘ibada-Llāhi a’inuni  – O, servitori ai lui Allāh, ajutaţi-mă!

– şi din nevăzut, Allāh îi va acorda ajutorul pentru protecţia celui care recită cele de mai sus”.

Notre_voyage_en_Afrique_(Algérie_[...]_bpt6k3126321 (29)

Comentariu Continuă lectura „Hadith: O invocaţie pentru cererea ajutorului divin”

Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce a fost spus despre ‘livrarea’ (munāwala) [unui anumit depozit tradiţional unui discipol din partea unui Maestru, cu autorizaţia (igiāza) de a-l transmite altora]

باب مَا يُذْكَرُ فِي الْمُنَاوَلَةِ وَكِتَابِ أَهْلِ الْعِلْمِ بِالْعِلْمِ إِلَى الْبُلْدَانِ

Capitolul al şaptelea

وَقَالَ أَنَسٌ نَسَخَ عُثْمَانُ الْمَصَاحِفَ، فَبَعَثَ بِهَا إِلَى الآفَاقِ. وَرَأَى عَبْدُ اللَّهِ بْنُ عُمَرَ وَيَحْيَى بْنُ سَعِيدٍ وَمَالِكٌ ذَلِكَ جَائِزًا. وَاحْتَجَّ بَعْضُ أَهْلِ الْحِجَازِ فِي الْمُنَاوَلَةِ بِحَدِيثِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ حَيْثُ كَتَبَ لأَمِيرِ السَّرِيَّةِ كِتَابًا وَقَالَ: «لاَ تَقْرَأْهُ حَتَّى تَبْلُغَ مَكَانَ كَذَا وَكَذَا». فَلَمَّا بَلَغَ ذَلِكَ الْمَكَانَ قَرَأَهُ عَلَى النَّاسِ، وَأَخْبَرَهُمْ بِأَمْرِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ

Capitolul despre ceea ce a fost spus despre ‘livrarea’ (munāwala) [unui anumit depozit tradiţional unui discipol din partea unui Maestru, cu autorizaţia (igiāza) de a-l transmite altora].[1]

Şi despre înscrisul prin care învăţatul comunică cunoaşterea diferitelor ţinuturi. A spus Anas: ” ‘Uthmān dădu ordin să fie copiate exemplarele [autorizate şi conforme] ale Coranului şi le expedia în mai multe provincii. ‘Abd Allāh ben ‘Umar, Yahyā ben Sa’îd şi Mālik consideră aceasta ca fiind cu totul licit.” Unul dintre savanţii din Higiāz argumetează în favoarea caracterului legal al ‘livrării’ (munāwala) [a unui depozit tradiţional, cu autorizaţia de a-l transmite altora], şi se bazează pentru aceasta pe un hadith în care se relatează că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) dădu unui şef de detaşament (militar) un înscris, spunându-i: ‘Să nu-l citeşti până când nu ajungi în locul cutare.’ Atunci când ajunse în locul desemnat, acesta citi oamenilor instrucţiunile, informându-i despre ordinele date de Profet.

حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ حَدَّثَنِي إِبْرَاهِيمُ بْنُ سَعْدٍ، عَنْ صَالِحٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عُتْبَةَ بْنِ مَسْعُودٍ، أَنَّ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ عَبَّاسٍ، أَخْبَرَهُ أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم بَعَثَ بِكِتَابِهِ رَجُلاً، وَأَمَرَهُ أَنْ يَدْفَعَهُ إِلَى عَظِيمِ الْبَحْرَيْنِ، فَدَفَعَهُ عَظِيمُ الْبَحْرَيْنِ إِلَى كِسْرَى، فَلَمَّا قَرَأَهُ مَزَّقَهُ‏.‏ فَحَسِبْتُ أَنَّ ابْنَ الْمُسَيَّبِ قَالَ فَدَعَا عَلَيْهِمْ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَنْ يُمَزَّقُوا كُلَّ مُمَزَّقٍ‏.‏

6 (64) ‘Abd Allāh ben ‘Abbās relatează că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) trimise un mesager cu o scrisoare [pentru împăratul pers Kosroes], cu indicaţia de a-l livra prinţului Bahrayn-ului. Acesta apoi, la rândul său, trimise scrisoarea lui Kosroes, care, după ce o citi, o rupse în bucăţi. „Ibnu l-Musayyab,” relată unui din transmiţătorii hadith-ului, „ar fi adăugată apoi că Profetul [aflând de acest gest,] invocă pe Dumnezeu împotriva lor [şi anume împotriva împăraţilor persani], spunând: ‘Toţi cei care au rupt în bucăţi să fie rupţi în bucăţi’ „.

حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ مُقَاتِلٍ أَبُو الْحَسَنِ، أَخْبَرَنَا عَبْدُ اللَّهِ، قَالَ أَخْبَرَنَا شُعْبَةُ، عَنْ قَتَادَةَ، عَنْ أَنَسِ بْنِ مَالِكٍ، قَالَ كَتَبَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم كِتَابًا ـ أَوْ أَرَادَ أَنْ يَكْتُبَ ـ فَقِيلَ لَهُ إِنَّهُمْ لاَ يَقْرَءُونَ كِتَابًا إِلاَّ مَخْتُومًا‏.‏ فَاتَّخَذَ خَاتَمًا مِنْ فِضَّةٍ نَقْشُهُ مُحَمَّدٌ رَسُولُ اللَّهِ‏.‏ كَأَنِّي أَنْظُرُ إِلَى بَيَاضِهِ فِي يَدِهِ‏.‏ فَقُلْتُ لِقَتَادَةَ مَنْ قَالَ نَقْشُهُ مُحَمَّدٌ رَسُولُ اللَّهِ قَالَ أَنَسٌ‏.‏

7 (65) Se transmite de la Anas ben Malik: „Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) dădu ordin să fie scrisă[2] o scrisoare (sau poate avea intenţia să fie scrisă una). Îi spuseră: ‘Cei cărora vrei să le scrii nu citesc decât scrisori pecetluite cu un sigiliu.’ El atunci dădu ordin să fie făcut un sigiliu din argint pe care era gravat: ‘Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu’ (Muhammad rasûlu-Llāh). Şi încă mi se pare că văd albețea argintului în mâna sa.” A fost întrebat Qatāda, [unul din cei care au transmis hadith-ul]: „Cine a spus că acele cuvinte gravate erau ‘Muhammad e Trimisul lui Dumnezeu’?” El a răspuns: „Anas e cel care a relatat.”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce a fost spus despre ‘livrarea’ (munāwala) [unui anumit depozit tradiţional unui discipol din partea unui Maestru, cu autorizaţia (igiāza) de a-l transmite altora]”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑