Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

hadith

Hadith: O invocaţie pentru cererea ajutorului divin

إذا ضل أحدكم أو أراد عونا وهو بأرض ليس بها إنس فليقل يا عباد الله أعينوني ثلاثا فإن لله عبادا لا يراهم
الراوي: عتبة بن غزوان المحدث: ابن حجر العسقلاني – المصدر: الفتوحات

Sayyiduna ‘Utba bin Gazwân (عُتبة بن غَزْوان) (radiya-Llāhu ‘an-hu) a raportat de la Profet ﷺ, că „atunci când cineva este pierdut într-un loc izolat sau se află în dificultate, fără nici un ajutor pe aproape, să invoce de trei ori:

يَا عِبَادَ اللهِ أَعِينُونِى / Ya ‘ibada-Llāhi a’inuni  – O, servitori ai lui Allāh, ajutaţi-mă!

– şi din nevăzut, Allāh îi va acorda ajutorul pentru protecţia celui care recită cele de mai sus”.

Notre_voyage_en_Afrique_(Algérie_[...]_bpt6k3126321 (29)

Comentariu Continuă lectura „Hadith: O invocaţie pentru cererea ajutorului divin”

Reclame

Bukhârî: Cap.32: Despre creşterea şi diminuarea credinţei

Capitolul al treizeci şi doilea

باب زِيَادَةِ الإِيمَانِ وَنُقْصَانِهِ

Capitolul despre creşterea şi diminuarea credinţei.

.وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {وَزِدْنَاهُمْ هُدًى}، {وَيَزْدَادَ الَّذِينَ آمَنُوا إِيمَانًا} وَقَالَ: {الْيَوْمَ أَكْمَلْتُ لَكُمْ دِينَكُمْ} فَإِذَا تَرَكَ شَيْئًا مِنَ الْكَمَالِ فَهُوَ نَاقِصٌ

Spune Dumnezeu Preaînaltul: „[Erau tineri care aveau credinţă în Domnul lor,] şi sporim în ei călăuzirea” (XVIII, 13). Şi spune: „[Nu punem de pază focului decât îngeri; şi nu facem din numărul lor decât motiv de tulburare pentru cei care neagă, până când au siguranţa celor cărora le-a fost dată Cartea,] şi sporeşte credinţa celor care cred” (LXX, 31). Şi de asemenea: „Astăzi v-am desăvârşit Religia voastră” (V, 3), [din care se deduce că] dacă ceva care face parte din desăvârşire este lăsat de-o parte ceva, veţi avea ‘diminuarea’.

حَدَّثَنَا مُسْلِمُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ، قَالَ حَدَّثَنَا هِشَامٌ، قَالَ حَدَّثَنَا قَتَادَةُ، عَنْ أَنَسٍ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏”‏ يَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ شَعِيرَةٍ مِنْ خَيْرٍ، وَيَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ بُرَّةٍ مِنْ خَيْرٍ، وَيَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ ذَرَّةٍ مِنْ خَيْرٍ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَبُو عَبْدِ اللَّهِ قَالَ أَبَانُ حَدَّثَنَا قَتَادَةُ حَدَّثَنَا أَنَسٌ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ مِنْ إِيمَانٍ ‏”‏‏.‏ مَكَانَ ‏”‏ مِنْ خَيْرٍ ‏”‏‏.‏

37 (44) Se transmite că Anas că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cine ar spune ‘Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ (lâ ilâha illâ Allâh) având în inimă greutatea unui grăunte de orz din bine, va ieşi din focul [infernal]. Şi va ieşi din foc şi cine ar fi spus „Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ având în inimă greutatea unui grăunte de grâu din bine.” Şi va ieşi din foc cine ar fi spus ‘Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ având în inimă greutatea unei particule de pulbere din bine.” Într-o altă versiune a hadith-ului, se transmite tot de la Anas, dar cu un alt lanţ de transmiţători, că Profetul ar fi spus „…din credinţă”, în loc de „…din bine”.

حَدَّثَنَا الْحَسَنُ بْنُ الصَّبَّاحِ، سَمِعَ جَعْفَرَ بْنَ عَوْنٍ، حَدَّثَنَا أَبُو الْعُمَيْسِ، أَخْبَرَنَا قَيْسُ بْنُ مُسْلِمٍ، عَنْ طَارِقِ بْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُمَرَ بْنِ الْخَطَّابِ، أَنَّ رَجُلاً، مِنَ الْيَهُودِ قَالَ لَهُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ، آيَةٌ فِي كِتَابِكُمْ تَقْرَءُونَهَا لَوْ عَلَيْنَا مَعْشَرَ الْيَهُودِ نَزَلَتْ لاَتَّخَذْنَا ذَلِكَ الْيَوْمَ عِيدًا‏.‏ قَالَ أَىُّ آيَةٍ قَالَ ‏{‏الْيَوْمَ أَكْمَلْتُ لَكُمْ دِينَكُمْ وَأَتْمَمْتُ عَلَيْكُمْ نِعْمَتِي وَرَضِيتُ لَكُمُ الإِسْلاَمَ دِينًا‏}‏‏.‏ قَالَ عُمَرُ قَدْ عَرَفْنَا ذَلِكَ الْيَوْمَ وَالْمَكَانَ الَّذِي نَزَلَتْ فِيهِ عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ قَائِمٌ بِعَرَفَةَ يَوْمَ جُمُعَةٍ‏.‏

38 (45) Se transmite de la ‘Umar ben Al-Khattâb că un evreu îi spuse: „Principe al credincioşilor, în Cartea voastră este un verset pe care voi în recitaţi, care dacă ni s-ar fi pogorât pentru noi, comunitate a evreilor, am fi făcut din acea zi [care este citată] o sărbătoare.” „Ce verset?”, îl întrebă ‘Umar. Răspunse: „[Acela în care este spus:] „Astăzi am desăvârşit Religia voastră şi am completat binecuvântarea Mea asupra voastră: şi Mi-a plăcut să vă dau islamul ca Religie” (V, 3)” Spuse atunci ‘Umar: „Ştim bine în ce zi şi în ce loc acest verset se pogorî peste Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): aceasta s-a întâmplat la ‘Arafa, şi era Vineri.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.32: Despre creşterea şi diminuarea credinţei”

Bukhârî: Cap.31: Ceea ce Dumnezeu iubeşte cel mai mult în Religie este ceea ce este practicat cel mai constant

Capitolul treizeci şi unu

Capitolul despre faptul că ceea ce Dumnezeu iubeşte cel mai mult  în Religie este ceea ce este practicat cel mai constant

36 (43) Se transmite de la ‘Â’işa că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) merse (într-o zi) la ea. Era atunci la ea o femeia şi el întrebă: „Cine este?” „Cutare,” răspunse ‘Â’işa şi vorbi de [multele] rugăciuni [realizate] de aceasta. Profetul atunci spuse: „Destul! Faceţi ceea ce sunteţi în stare să susţineţi. Pe Dumnezeu! Dumnezeu nu se plictiseşte până când nu sunteţi voi cei care să vă plictisiţi.” „Iar ceea ce el iubea mai mult în Religie,” [spunea ‘Â’işa,] „este ceea în care credinciosul este constant.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.31: Ceea ce Dumnezeu iubeşte cel mai mult în Religie este ceea ce este practicat cel mai constant”

Bukhârî: Cap.30: Când islamul unui om devine desăvârşit

Capitolul al treizecilea

باب حُسْنِ إِسْلاَمِ الْمَرْءِ

Capitolul despre când islamul unui om devine desăvârşit.

قَالَ مَالِكٌ أَخْبَرَنِي زَيْدُ بْنُ أَسْلَمَ، أَنَّ عَطَاءَ بْنَ يَسَارٍ، أَخْبَرَهُ أَنَّ أَبَا سَعِيدٍ الْخُدْرِيَّ أَخْبَرَهُ أَنَّهُ، سَمِعَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏ „‏ إِذَا أَسْلَمَ الْعَبْدُ فَحَسُنَ إِسْلاَمُهُ يُكَفِّرُ اللَّهُ عَنْهُ كُلَّ سَيِّئَةٍ كَانَ زَلَفَهَا، وَكَانَ بَعْدَ ذَلِكَ الْقِصَاصُ، الْحَسَنَةُ بِعَشْرِ أَمْثَالِهَا إِلَى سَبْعِمِائَةِ ضِعْفٍ، وَالسَّيِّئَةُ بِمِثْلِهَا إِلاَّ أَنْ يَتَجَاوَزَ اللَّهُ عَنْهَا ‏”‏‏.‏

34 (41) Se transmite că Abû Sa’îd Al-Khudriyy auzii pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) care spunea: „Atunci când servitorul se supune lui Dumnezeu (aslama) şi islamul său devine desăvârşit, Dumnezeu îi iartă toate faptele rele precedente. După care intervine această ‘contraparte’ (qisâs): pentru orice bună acţiune se primeşte în schimb de la zece la şapte sute faţă de câte ori a îndeplinit-o, iar pentru orice faptă rea se primeşte în schimb atât de mult cât s-a comis, dacă Dumnezeu nu trece peste aceasta cu totul.”

حَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ مَنْصُورٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، قَالَ أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنْ هَمَّامٍ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ إِذَا أَحْسَنَ أَحَدُكُمْ إِسْلاَمَهُ، فَكُلُّ حَسَنَةٍ يَعْمَلُهَا تُكْتَبُ لَهُ بِعَشْرِ أَمْثَالِهَا إِلَى سَبْعِمِائَةِ ضِعْفٍ، وَكُلُّ سَيِّئَةٍ يَعْمَلُهَا تُكْتَبُ لَهُ بِمِثْلِهَا ‏”‏‏.‏

35 (42) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Atunci când cineva din voi îşi desăvârşeşte propriul islam, pentru orice bună acţiune pe care o îndeplineşte îi vor fi socotite de la zece la şapte sute şi pentru orice faptă rea pe care o comite îi va fi socotit doar una.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.30: Când islamul unui om devine desăvârşit”

Bukhârî: Cap.29: Rugăciunea face parte din credinţă

Capitolul al douăzeci şi nouălea

باب الصَّلاَةُ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre faptul că rugăciunea face parte din credinţă

.وَقَوْلُ اللَّهِ تَعَالَى: {وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ} يَعْنِي صَلاَتَكُمْ عِنْدَ الْبَيْتِ

Şi despre cuvintele Preaînaltului „şi Dumnezeu nu lasă să se piardă credinţa voastră”, şi are în vedere  ‘…rugăciunea voastră la Casa (al-bayt) [din Ierusalim]”.

حَدَّثَنَا عَمْرُو بْنُ خَالِدٍ، قَالَ حَدَّثَنَا زُهَيْرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو إِسْحَاقَ، عَنِ الْبَرَاءِ، أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم كَانَ أَوَّلَ مَا قَدِمَ الْمَدِينَةَ نَزَلَ عَلَى أَجْدَادِهِ ـ أَوْ قَالَ أَخْوَالِهِ ـ مِنَ الأَنْصَارِ، وَأَنَّهُ صَلَّى قِبَلَ بَيْتِ الْمَقْدِسِ سِتَّةَ عَشَرَ شَهْرًا، أَوْ سَبْعَةَ عَشَرَ شَهْرًا، وَكَانَ يُعْجِبُهُ أَنْ تَكُونَ قِبْلَتُهُ قِبَلَ الْبَيْتِ، وَأَنَّهُ صَلَّى أَوَّلَ صَلاَةٍ صَلاَّهَا صَلاَةَ الْعَصْرِ، وَصَلَّى مَعَهُ قَوْمٌ، فَخَرَجَ رَجُلٌ مِمَّنْ صَلَّى مَعَهُ، فَمَرَّ عَلَى أَهْلِ مَسْجِدٍ، وَهُمْ رَاكِعُونَ فَقَالَ أَشْهَدُ بِاللَّهِ لَقَدْ صَلَّيْتُ مَعَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قِبَلَ مَكَّةَ، فَدَارُوا كَمَا هُمْ قِبَلَ الْبَيْتِ، وَكَانَتِ الْيَهُودُ قَدْ أَعْجَبَهُمْ إِذْ كَانَ يُصَلِّي قِبَلَ بَيْتِ الْمَقْدِسِ، وَأَهْلُ الْكِتَابِ، فَلَمَّا وَلَّى وَجْهَهُ قِبَلَ الْبَيْتِ أَنْكَرُوا ذَلِكَ‏.‏ قَالَ زُهَيْرٌ حَدَّثَنَا أَبُو إِسْحَاقَ عَنِ الْبَرَاءِ فِي حَدِيثِهِ هَذَا أَنَّهُ مَاتَ عَلَى الْقِبْلَةِ قَبْلَ أَنْ تُحَوَّلَ رِجَالٌ وَقُتِلُوا، فَلَمْ نَدْرِ مَا نَقُولُ فِيهِمْ، فَأَنْزَلَ اللَّهُ تَعَالَى {‏وَمَا كَانَ اللَّهُ لِيُضِيعَ إِيمَانَكُمْ‏}‏

33 (40) Se transmite de la Al-Barâ’: „Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) de abia ajuns la Medina rămase la bunicii săi”, sau poate spuse ‘la unchii săi materni’, „dintre ‘ajutoarele’ [medineze] (ansâr)’. El se rugă în direcţia Ierusalimului (baytu l-maqdis) pentru şaisprezece sau șaptesprezece luni, chiar dacă ar fi preferat să se orienteze din punct de vedere ritual în direcţia Casei [sfântă de la Mekka]. Prima rugăciune (salât) care se efectuă [în acea direcţie] a fost o rugăciune de după-amiază târzie (salâtu l-‘asr), pe care o îndeplini împreună cu alţii. Unul din cei care se rugaseră cu el ieşi şi trecând pe lângă un grup de credincioşi care efectuau înclinarea rituală în moschee, le spuse: ‘Mărturisesc pe Dumnezeu: m-am rugat cu Trimisul lui Dumnezeu în direcţia Mekkăi!’ Aceştia atunci, aşa cum erau, se întoarseră, îndreptându-se în direcţia Casei [mekkane]. Evreilor, precum şi oamenilor Cărţii, îi plăcea că el se ruga în direcţia Ierusalimului; astfel, atunci când se întoarse în direcţia Casei [de la Mekka], îl dezaprobară.” Şi se transmite tot de la Al-Barâ’, în legătură cu ceea ce s-a menţionat anterior: „Erau oameni care muriseră, ucişi înainte ca orientarea rituală (qibla) să fie schimbată; nu ştiam ce să credem despre ei. Dumnezeu Preaînaltul făcu atunci să se pogoare cuvintele: „…şi Dumnezeu nu lasă să se piardă credinţa voastră”.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.29: Rugăciunea face parte din credinţă”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑