Întrebare: Este legal/licit, din punct de vedere islamic, expunerea şi difuzarea de imagini ale corpurilor neînsufleţite precum şi a celor morţi în naufragii?

Răspuns: Nu este legal/licit expunerea şi difuzarea imaginilor cu cadavre sau a celor morţi în naufragii, aceasta este posibil doar atunci când există o necesitate stringentă legată de identificarea acestora sau de efectuarea unei autopsii.

Spune Dumnezeu Prea Înaltul (ﷻ) în Surata Călătoriei nocturne (v.70): وَلَقَدْ كَرَّمْنَا بَنِي آدَمَ          „Am onorat cu adevărat pe fii lui Adam”.

Imamul As-Sarakhşî a explicat că „o fiinţă umană merită să fie onorată după moarte aşa cum merită să fie onorată în timpul vieţii[1]„. De asemenea, Imâmul Ibn Hajar Al-‘Asqalânî a indicată că „sacralitatea (hurma) celui mort rămâne aceeaşi ca în timpul vieţii lui”, precum a spus Trimisul lui Dumnezeu (ﷺ): „Ruperea osului unui mort este similară [are aceleaşi consecinţe, n.t] cu ruperea sa pentru cine este în viaţă ” (كَسْرُ عَظْمِ الْمَيِّتِ كَكَسْرِهِ حَيًّا). [Abû Dawud, Ahmad]

Conform Imâmului Al-Kâşâni „întreaga fiinţă umană a fost onorată iar utilizarea oricărei părţi din corp ruptă de restul, este o dovadă a lipsei de respect[2]„; iar dacă aceasta a dus la impunerea unor condiţii foarte severe pentru ca transfuziile şi transplanturile să poată în final să fie admise (în absenţa oricăror alte alternative valide), o rigoare încă şi mai mare trebuie deci exercitată în ceea ce priveşte expunerea de cadavre, cu atât mai mult dacă sunt nude sau lipsite de un veşmânt adecvat, în afara cazurilor de necesitate menţionate mai sus şi care sunt legate de posibilitatea de identificare a defuncţilor sau în cazurile unde autopsia este necesară.

Aceia care recurg la asemenea imagini în scopuri propagandistice [dar chiar şi umanitare, n.t] ar trebui să reflecteze asupra violenţei şi desacralizării pe care publicaţiile lor o exercită asupra victimelor dar şi a familiilor acestora. Creatorul a onorat fiinţele create situând pudoarea (hayâ) printre caracteristicile cele mai sublime şi mai nobile, precum indică Trimisul lui Dumnezeu (ﷺ) într-un hadith: „Într-adevăr, fiecare religie are un caracter al său distinctiv iar caracterul distinctiv al Islamului este pudoarea” (إن لكل دين خُلقًا، وخُلُقُ الإسلام الحياء) [Ibn Mâjah]; ce onoare şi ce serviciu se face acelora care sunt morţi din cauza dificultăţilor sau de moarte violentă atunci când se difuzează în public imagini ale corpurilor lor neînsufleţite? Aceasta nu constituie oare din contră un atac la demnitatea lor şi a membrilor familiilor lor, un atac repetat şi cu cruzime chiar dacă involuntar?

Spuse Profetul (ﷺ): „Dacă ceri ajutor, cere-l de la Dumnezeu” (إذا استعنت فاستعن بالله) [Tirmidhî]; mai degrabă decât să se ceară susţinerea şi compasiunea opiniei publice exhibând corpurile martirizate ale victimelor, mai bine este să ne întoarcem în primul rând către Dumnezeu invocându-L (cu du’as) în locurile şi timpurile convenite de Tradiţie şi în al doilea rând, în măsura posibilităţii fiecăruia, să confruntăm aceste chestiuni prin promovarea unei informări corecte şi prin iniţiative concrete de solidaritate în această privinţă. والله اعلم

*Text tradus şi adaptat din italiană de aici.

[1] شرح السير الكبير 228/1

[2] بدائع الصنائع 125/5

Reclame