Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Autor

Ahmad

Varcata la terra, vengono in dono le stelle (Dante - Paradiso)

Al-Bukhâri: Capitolul despre cuvintele lui Allāh Preaînaltul ” însă nu v-a fost dat din cunoaștere decât puțin” (Cor., XVII, 85)

Capitolul 47

 {بَابُ قَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {وَمَا أُوتِيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلاَّ قَلِيلاً

Capitolul despre cuvintele lui Allāh Preaînaltul ” însă nu v-a fost dat din cunoaștere decât puțin” (Cor., XVII, 85)

حَدَّثَنَا قَيْسُ بْنُ حَفْصٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الْوَاحِدِ، قَالَ حَدَّثَنَا الأَعْمَشُ، سُلَيْمَانُ عَنْ إِبْرَاهِيمَ، عَنْ عَلْقَمَةَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ بَيْنَا أَنَا أَمْشِي، مَعَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فِي خَرِبِ الْمَدِينَةِ، وَهُوَ يَتَوَكَّأُ عَلَى عَسِيبٍ مَعَهُ، فَمَرَّ بِنَفَرٍ مِنَ الْيَهُودِ، فَقَالَ بَعْضُهُمْ لِبَعْضٍ سَلُوهُ عَنِ الرُّوحِ‏.‏ وَقَالَ بَعْضُهُمْ لاَ تَسْأَلُوهُ لاَ يَجِيءُ فِيهِ بِشَىْءٍ تَكْرَهُونَهُ‏.‏ فَقَالَ بَعْضُهُمْ لَنَسْأَلَنَّهُ‏.‏ فَقَامَ رَجُلٌ مِنْهُمْ فَقَالَ يَا أَبَا الْقَاسِمِ، مَا الرُّوحُ فَسَكَتَ‏.‏ فَقُلْتُ إِنَّهُ يُوحَى إِلَيْهِ‏.‏ فَقُمْتُ، فَلَمَّا انْجَلَى عَنْهُ، قَالَ‏{‏وَيَسْأَلُونَكَ عَنِ الرُّوحِ قُلِ الرُّوحُ مِنْ أَمْرِ رَبِّي وَمَا أُوتُيتُمْ مِنَ الْعِلْمِ إِلاَّ قَلِيلاً‏}‏‏.‏ قَالَ الأَعْمَشُ هَكَذَا فِي قِرَاءَتِنَا‏.‏

67 (125) Se transmite de la ‘Abd Allāh ben Mas’ûd: „În timp ce mergeam cu Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) într-o zonă nelocuită din Medina şi el se sprijinea într-o creangă de palmier desfrunzită, trecurăm pe lângă un grup de evrei. [Am auzit că aceştia] îşi spuneau unul altuia: ‘Întreabă-l despre Duh (ar-rûh)!’ ‘Nu, nu-l întrebați ca să nu spună ceva care să vă fie apoi neplăcut!’ ‘E nevoie însă să fie întrebat!’ În fine, unul din ei se ridică şi întrebă: ‘O, Abû l-Qāsim, ce e Duhul?’ Profetul rămase tăcut. Eu am spus: ‘Primește inspirația divină!’, şi m-am ridicat [pentru a împiedica ca cineva să intervină şi să-l deranjeze]. Când aceea stare îl părăsi, el spuse: ” ‘ Ei te vor întreba despre Duh. Spune:  ‘Duhul vine din Ordinul Domnului meu’ ” Dar lor nu le-a fost „dată din cunoaștere decât puțin.’ ” Al-A’maş remarcă: „Aceasta cel puțin conform lecturii urmate de noi [a versetului citat].”[1]

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre cuvintele lui Allāh Preaînaltul ” însă nu v-a fost dat din cunoaștere decât puțin” (Cor., XVII, 85)”

Al-Bukhâri: Capitolul despre întrebările şi răspunsurile care au loc în momentul lapidării rituale a pilonilor

Capitolul 46

باب السُّؤَالِ وَالْفُتْيَا عِنْدَ رَمْىِ الْجِمَارِ

Capitolul despre întrebările şi răspunsurile care au loc în momentul lapidării rituale a pilonilor

حَدَّثَنَا أَبُو نُعَيْمٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الْعَزِيزِ بْنُ أَبِي سَلَمَةَ، عَنِ الزُّهْرِيِّ، عَنْ عِيسَى بْنِ طَلْحَةَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو، قَالَ رَأَيْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم عِنْدَ الْجَمْرَةِ وَهُوَ يُسْأَلُ، فَقَالَ رَجُلٌ يَا رَسُولَ اللَّهِ نَحَرْتُ قَبْلَ أَنْ أَرْمِيَ‏.‏ قَالَ ‏”‏ ارْمِ وَلاَ حَرَجَ ‏”‏‏.‏ قَالَ آخَرُ يَا رَسُولَ اللَّهِ حَلَقْتُ قَبْلَ أَنْ أَنْحَرَ‏.‏ قَالَ ‏”‏ انْحَرْ وَلاَ حَرَجَ ‏”‏‏.‏ فَمَا سُئِلَ عَنْ شَىْءٍ قُدِّمَ وَلاَ أُخِّرَ إِلاَّ قَالَ افْعَلْ وَلاَ حَرَجَ‏.‏

66 (124) Este vorba de o versiune transmisă de ‘Abd Allāh ben ‘Amr a hadith-urilor 25 (83) şi 26 (84). Unica diferență este reprezentată de faptul că în acest hadith ‘Abd Allāh precizează că a văzut în timpul riturilor Pelerinajului cum Profetul era întrebat (şi dădea scurte răspunsuri care constituie textul hadith-ului) „lângă al-giamra” şi deci în vecinătatea ultimului din cele trei locuri în care se realizează ‘lapidarea’ rituală îndeplinită de pelerini, numită giamratu l-‘aqaba.

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre întrebările şi răspunsurile care au loc în momentul lapidării rituale a pilonilor”

Al-Bukhâri: Capitolul despre cel care pune întrebări unui savant, el stând în picioare şi savantul fiind așezat

Capitolul 45

باب مَنْ سَأَلَ وَهْوَ قَائِمٌ عَالِمًا جَالِسًا

Capitolul despre cel care pune întrebări unui savant, el stând în picioare şi savantul fiind așezat

حَدَّثَنَا عُثْمَانُ، قَالَ أَخْبَرَنَا جَرِيرٌ، عَنْ مَنْصُورٍ، عَنْ أَبِي وَائِلٍ، عَنْ أَبِي مُوسَى، قَالَ جَاءَ رَجُلٌ إِلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَقَالَ يَا رَسُولَ اللَّهِ، مَا الْقِتَالُ فِي سَبِيلِ اللَّهِ فَإِنَّ أَحَدَنَا يُقَاتِلُ غَضَبًا، وَيُقَاتِلُ حَمِيَّةً‏.‏ فَرَفَعَ إِلَيْهِ رَأْسَهُ ـ قَالَ وَمَا رَفَعَ إِلَيْهِ رَأْسَهُ إِلاَّ أَنَّهُ كَانَ قَائِمًا ـ فَقَالَ ‏ „‏ مَنْ قَاتَلَ لِتَكُونَ كَلِمَةُ اللَّهِ هِيَ الْعُلْيَا فَهُوَ فِي سَبِيلِ اللَّهِ عَزَّ وَجَلَّ ‏”‏‏.‏

65 (123) Se transmite de la Abû Mûsā [Al-Aş’arî]: „Un om merse la Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) şi îi spuse: ‘Trimis al lui Dumnezeu, ce înseamnă a lupta pe calea lui Dumnezeu (fî sabîli-Llāh)? Unii din noi luptă doar din mânie sau pentru a se apăra.’ Profetul îşi ridică atunci capul către acel om, înălţându-l căci [stătea jos, iar] interlocutorul său era în picioare, şi îi spuse: ‘Cine luptă pentru Cuvântul lui Dumnezeu (kalimatu-Llāh) ca acesta să fie cel mai înalt, acesta e cel care luptă pe calea lui Dumnezeu, Puternicul şi Preamăritul’.”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre cel care pune întrebări unui savant, el stând în picioare şi savantul fiind așezat”

Al-Bukhâri: Capitolul despre faptul că i se recomandă savantului să răspundă la întrebarea”Cine, dintre oameni, are cea mai multă ştiinţă?”, atribuindu-i toată ştiinţa lui Dumnezeu.

Capitolul 44

باب مَا يُسْتَحَبُّ لِلْعَالِمِ إِذَا سُئِلَ أَىُّ النَّاسِ أَعْلَمُ فَيَكِلُ الْعِلْمَ إِلَى اللَّهِ

Capitolul despre faptul că i se recomandă savantului să răspundă la întrebarea”Cine, dintre oameni, are cea mai multă ştiinţă?”, atribuindu-i toată ştiinţa lui Dumnezeu.

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، قَالَ حَدَّثَنَا سُفْيَانُ، قَالَ حَدَّثَنَا عَمْرٌو، قَالَ أَخْبَرَنِي سَعِيدُ بْنُ جُبَيْرٍ، قَالَ قُلْتُ لاِبْنِ عَبَّاسٍ إِنَّ نَوْفًا الْبِكَالِيَّ يَزْعُمُ أَنَّ مُوسَى لَيْسَ بِمُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ، إِنَّمَا هُوَ مُوسَى آخَرُ‏.‏ فَقَالَ كَذَبَ عَدُوُّ اللَّهِ، حَدَّثَنَا أُبَىُّ بْنُ كَعْبٍ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏”‏ قَامَ مُوسَى النَّبِيُّ خَطِيبًا فِي بَنِي إِسْرَائِيلَ، فَسُئِلَ أَىُّ النَّاسِ أَعْلَمُ فَقَالَ أَنَا أَعْلَمُ‏.‏ فَعَتَبَ اللَّهُ عَلَيْهِ، إِذْ لَمْ يَرُدَّ الْعِلْمَ إِلَيْهِ، فَأَوْحَى اللَّهُ إِلَيْهِ أَنَّ عَبْدًا مِنْ عِبَادِي بِمَجْمَعِ الْبَحْرَيْنِ هُوَ أَعْلَمُ مِنْكَ‏.‏ قَالَ يَا رَبِّ وَكَيْفَ بِهِ فَقِيلَ لَهُ احْمِلْ حُوتًا فِي مِكْتَلٍ فَإِذَا فَقَدْتَهُ فَهْوَ ثَمَّ، فَانْطَلَقَ وَانْطَلَقَ بِفَتَاهُ يُوشَعَ بْنِ نُونٍ، وَحَمَلاَ حُوتًا فِي مِكْتَلٍ، حَتَّى كَانَا عِنْدَ الصَّخْرَةِ وَضَعَا رُءُوسَهُمَا وَنَامَا فَانْسَلَّ الْحُوتُ مِنَ الْمِكْتَلِ فَاتَّخَذَ سَبِيلَهُ فِي الْبَحْرِ سَرَبًا، وَكَانَ لِمُوسَى وَفَتَاهُ عَجَبًا، فَانْطَلَقَا بَقِيَّةَ لَيْلَتِهِمَا وَيَوْمِهِمَا فَلَمَّا أَصْبَحَ قَالَ مُوسَى لِفَتَاهُ آتِنَا غَدَاءَنَا، لَقَدْ لَقِينَا مِنْ سَفَرِنَا هَذَا نَصَبًا، وَلَمْ يَجِدْ مُوسَى مَسًّا مِنَ النَّصَبِ حَتَّى جَاوَزَ الْمَكَانَ الَّذِي أُمِرَ بِهِ‏.‏ فَقَالَ لَهُ فَتَاهُ أَرَأَيْتَ إِذْ أَوَيْنَا إِلَى الصَّخْرَةِ فَإِنِّي نَسِيتُ الْحُوتَ، قَالَ مُوسَى ذَلِكَ مَا كُنَّا نَبْغِي، فَارْتَدَّا عَلَى آثَارِهِمَا قَصَصًا، فَلَمَّا انْتَهَيَا إِلَى الصَّخْرَةِ إِذَا رَجُلٌ مُسَجًّى بِثَوْبٍ ـ أَوْ قَالَ تَسَجَّى بِثَوْبِهِ ـ فَسَلَّمَ مُوسَى‏.‏ فَقَالَ الْخَضِرُ وَأَنَّى بِأَرْضِكَ السَّلاَمُ فَقَالَ أَنَا مُوسَى‏.‏ فَقَالَ مُوسَى بَنِي إِسْرَائِيلَ قَالَ نَعَمْ‏.‏ قَالَ هَلْ أَتَّبِعُكَ عَلَى أَنْ تُعَلِّمَنِي مِمَّا عُلِّمْتَ رَشَدًا قَالَ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا، يَا مُوسَى إِنِّي عَلَى عِلْمٍ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ عَلَّمَنِيهِ لاَ تَعْلَمُهُ أَنْتَ، وَأَنْتَ عَلَى عِلْمٍ عَلَّمَكَهُ لاَ أَعْلَمُهُ‏.‏ قَالَ سَتَجِدُنِي إِنْ شَاءَ اللَّهُ صَابِرًا، وَلاَ أَعْصِي لَكَ أَمْرًا، فَانْطَلَقَا يَمْشِيَانِ عَلَى سَاحِلِ الْبَحْرِ لَيْسَ لَهُمَا سَفِينَةٌ، فَمَرَّتْ بِهِمَا سَفِينَةٌ، فَكَلَّمُوهُمْ أَنْ يَحْمِلُوهُمَا، فَعُرِفَ الْخَضِرُ، فَحَمَلُوهُمَا بِغَيْرِ نَوْلٍ، فَجَاءَ عُصْفُورٌ فَوَقَعَ عَلَى حَرْفِ السَّفِينَةِ، فَنَقَرَ نَقْرَةً أَوْ نَقْرَتَيْنِ فِي الْبَحْرِ‏.‏ فَقَالَ الْخَضِرُ يَا مُوسَى، مَا نَقَصَ عِلْمِي وَعِلْمُكَ مِنْ عِلْمِ اللَّهِ إِلاَّ كَنَقْرَةِ هَذَا الْعُصْفُورِ فِي الْبَحْرِ‏.‏ فَعَمَدَ الْخَضِرُ إِلَى لَوْحٍ مِنْ أَلْوَاحِ السَّفِينَةِ فَنَزَعَهُ‏.‏ فَقَالَ مُوسَى قَوْمٌ حَمَلُونَا بِغَيْرِ نَوْلٍ، عَمَدْتَ إِلَى سَفِينَتِهِمْ فَخَرَقْتَهَا لِتُغْرِقَ أَهْلَهَا قَالَ أَلَمْ أَقُلْ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا قَالَ لاَ تُؤَاخِذْنِي بِمَا نَسِيتُ‏.‏ فَكَانَتِ الأُولَى مِنْ مُوسَى نِسْيَانًا‏.‏ فَانْطَلَقَا فَإِذَا غُلاَمٌ يَلْعَبُ مَعَ الْغِلْمَانِ، فَأَخَذَ الْخَضِرُ بِرَأْسِهِ مِنْ أَعْلاَهُ فَاقْتَلَعَ رَأْسَهُ بِيَدِهِ‏.‏ فَقَالَ مُوسَى أَقَتَلْتَ نَفْسًا زَكِيَّةً بِغَيْرِ نَفْسٍ قَالَ أَلَمْ أَقُلْ لَكَ إِنَّكَ لَنْ تَسْتَطِيعَ مَعِيَ صَبْرًا ـ قَالَ ابْنُ عُيَيْنَةَ وَهَذَا أَوْكَدُ ـ فَانْطَلَقَا حَتَّى إِذَا أَتَيَا أَهْلَ قَرْيَةٍ اسْتَطْعَمَا أَهْلَهَا، فَأَبَوْا أَنْ يُضَيِّفُوهُمَا، فَوَجَدَا فِيهَا جِدَارًا يُرِيدُ أَنْ يَنْقَضَّ فَأَقَامَهُ‏.‏ قَالَ الْخَضِرُ بِيَدِهِ فَأَقَامَهُ‏.‏ فَقَالَ لَهُ مُوسَى لَوْ شِئْتَ لاَتَّخَذْتَ عَلَيْهِ أَجْرًا‏.‏ قَالَ هَذَا فِرَاقُ بَيْنِي وَبَيْنِكَ ‏”‏‏.‏ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ يَرْحَمُ اللَّهُ مُوسَى، لَوَدِدْنَا لَوْ صَبَرَ حَتَّى يُقَصَّ عَلَيْنَا مِنْ أَمْرِهِمَا ‏”‏‏.‏

64 (122) Se transmite că Sa’îd ben Giubayr îi spuse lui Ibn ‘Abbās: „Nawf Al-Bakāliyy afirmă că cel [despre care se vorbește în narațiunea coranică a întâlnirii cu Al-Khadir] nu e Moise al Fiilor lui Israel, ci un alt Moise.’ ‘Dușmanul lui Dumnezeu minte!,’ răspunse Ibn ‘Abbās. „Ubayy ben Ka’b mi-a raportat aceste cuvinte ale Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): ‘[Într-un zi] Moise adresă o predică fiilor lui Israel. Îl întrebară: Cine e cel mai savant dintre oameni? Moise răspunse, ‘Eu sunt cel mai savant’. Dumnezeu îi reproșă atunci de a nu-I fi acordat Lui cunoașterea întreagă și Îi inspiră: ‘Unul din servitorii Mei, care se află la confluența a două mări (majma’u l-bahrayn), e mai savant decât tine. ‘Doamne’, spuse Moise, ‘cum aș putea să-l întâlnesc?’ Îi fu răspuns: ‘Ia cu tine un pește într-un coș. Când vei pierde peștele, acolo îl vei afla [pe Al-Khadir].’ Moise plecă atunci însoțit de băiatul său (fatā-hu) Yûşa’ ben Nûn şi cei doi luară cu ei peștele într-un coș.

Ajungând la o stâncă își puseră capul jos şi adormiră. Peștele alunecă atunci din coș, „şi găsi o cale de a ajunge la mare”[1]. Moise şi băiatul său considerară aceasta ca ceva ieşit din comun. [Se ridicară însă și] își continuară drumul; merseră tot restul zilei și toată noaptea. Când se făcu dimineață, Moise îi spuse băiatului: „Dă-ne hrana noastră, călătorie aceasta a noastră ne-a ostenit.” Astfel, Moise [începea să resimtă oboseala și foamea în exact acel moment dar] înainte de a depăși locul stabilit de Dumnezeu nu resimțise nicio oboseală.

Băiatul îi spuse atunci: „Uite (ce e, n.t), atunci când ne-am adăpostit pe stâncă am uitat peștele!” Moise atunci exclamă: „Asta e ce căutam! Şi se întoarseră atunci pe urmele lor”, şi când ajunseră la stâncă, zăriră un om înfășurat în manta’ „, sau poate spuse „care se înfășurase în propria manta.” ” ‘Moise îi adresă atunci salutul de pace şi Al-Khadir îi răspuse: ‘Și unde oare pe pământul tău e pace?’, ‘Eu sunt Moise’, îi spuse, şi Al-Khadir îl întrebă: ‘Moise, Profetul Fiilor lui Israel?’ ‘Da,’ răspunse Moise. ‘Te voi urma pentru ca să mă poți învăța ceva din ştiinţa care ti-a fost acordată, conform (dreptei) călăuzirii (raşadān)?’ ‘Tu,’ răspunse Al-Khadir, ‘nu vei putea avea răbdare cu mine. O, Moise, eu urmez o ştiinţă din ştiinţa lui Dumnezeu, o ştiinţă pe care El mi-a acordat-o (doar) mie şi nu ție. Iar tu urmezi o știință pe care El ţi-a acordat-o ție și pe care eu nu o cunosc.’ Moise răspunse: ‘Cu voia lui Dumnezeu, mă vei afla răbdător. Şi nu-ţi voi ieşi din cuvânt la niciunul din ordinele tale.’ Şi plecară , mergând de-a lungul țărmului mării ne având ei nicio ambarcaţiune și trecând un vapor pe lângă ei, vorbiră cu marinarii cerându-le să fie primiți la bord. Recunoscându-l pe Al-Khadir, aceștia[2] îi îmbarcară fără să ceară nicio plată. Veni o pasăre şi după ce se așeză pe bordul navei [zbură pe suprafața apei] şi sorbi o dată sau de două ori din mare. Al-Khadir remarcă atunci: ‘Moise, toată cunoașterea mea și a ta nu scad cunoașterea lui Dumnezeu decât în felul în care sorbiturile acestei păsări scad marea’. Apoi Al-Khadir desprinse în mod voit una din scândurile [de pe fundul] navei. ‘Cum aşa’, spuse Moise, ‘oamenii aceștia ne-au îmbarcat fără vreo plată şi tu le strici în mod voit vaporul ca echipajul lor să naufragieze?!’ Al-Khadir spuse: „Nu ţi-am spus oare că n-o să poți avea răbdare cu mine?’ Moise îi răspunse: ‘Nu mă pedepsi pentru ce am uitat.’ Aceasta fu prima lipsă de atenţie a lui Moise [în privinţa promisiunii sale de a fi răbdător].

Îşi continuară drumul ‘şi întâlniră un băieţel (ghulām) care se juca cu alţi copii. Al-Khadir îl apucă de cap de sus şi cu mâna sa i-l smulse (din trunchi). Moise exclamă: „Ucizi o ființă umană inocentă care n-a atentat la viața nimănui?!’ ‘Nu ţi-am spus deja’, răspunse Al-Khadir, ‘că nu vei putea avea răbdare cu mine?’ Conform lui Ibn ‘Uyayna, [unul din transmiţătorii hadith-ului, Al-Khadir adăugă şi cuvintele următoare]: ‘De data asta ar trebui să-ţi fie mai clar [că nu ţi-e posibil să ai răbdare].’

Își urmară apoi drumul şi ajunseră la locuitorii unui anumit oraş cărora le cerură de mâncare. Aceștia însă refuzară să le ofere ospitalitate. Al-Khadir şi Moise găsiră în acel oraș un zid care stătea să se prăbușească.’ Al-Khadir făcu un gest cu mâna [indicând zidul] şi apoi „îl ridică. Dacă ai fi vrut, îi spuse atunci” Moise, „l-ai fi făcut pentru o răsplată! Şi aici, spuse Al-Khadir, noi ne separăm.” ‘

Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) adăugă: ‘Ca Dumnezeu să-l aibă-n milă pe Moise! Cum ne-ar fi plăcut ca să fi avut răbdare şi astfel [şi alte minunății] ar fi fost relatate despre el şi Al-Khadir!’ ”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre faptul că i se recomandă savantului să răspundă la întrebarea”Cine, dintre oameni, are cea mai multă ştiinţă?”, atribuindu-i toată ştiinţa lui Dumnezeu.”

Al-Bukhâri: Capitolul despre ascultarea în tăcere a celor care au ştiinţă.

Capitolul 43

باب الإِنْصَاتِ لِلْعُلَمَاءِ

Capitolul despre ascultarea în tăcere a celor care au ştiinţă.

حَدَّثَنَا حَجَّاجٌ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، قَالَ أَخْبَرَنِي عَلِيُّ بْنُ مُدْرِكٍ، عَنْ أَبِي زُرْعَةَ، عَنْ جَرِيرٍ، أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَالَ لَهُ فِي حَجَّةِ الْوَدَاعِ ‏”‏ اسْتَنْصِتِ النَّاسَ ‏”‏ فَقَالَ ‏”‏ لاَ تَرْجِعُوا بَعْدِي كُفَّارًا يَضْرِبُ بَعْضُكُمْ رِقَابَ بَعْضٍ ‏”‏‏.‏

63 (121) Se transmite de la Giarîr că în cursul Pelerinajului de adio, Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) i-a spus: „Cere oamenilor să păstreze tăcerea și să fie atenți (astansiti n-nās)!” Apoi spuse: „După mine să nu redeveniţi ca cei care neagă (kuffār) încercând să vă ucideţi unii pe alţii!”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre ascultarea în tăcere a celor care au ştiinţă.”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑