Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

ianuarie 2019

Al-Bukhâri: Cap. 41: cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Religia este idee foarte pură şi cuvânt loial (an-nasîha) faţă de Dumnezeu, de Trimisul Său, de călăuzele musulmanilor şi de credincioşii obişnuiţi

„بَابُ قَوْلِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: „لدِّينُ النَّصِيحَةُ لِلَّهِ وَلِرَسُولِهِ وَلأَئِمَّةِ الْمُسْلِمِينَ وَعَامَّتِهِمْ

Capitolul despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Religia este idee foarte pură şi cuvânt loial (an-nasîha) faţă de Dumnezeu, de Trimisul Său, de călăuzele musulmanilor şi de credincioşii comuni

{وَقَوْلِهِ تَعَالَى: {إِذَا نَصَحُوا لِلَّهِ وَرَسُولِهِ

Şi despre Cuvântul lui Dumnezeu Prea-Înaltul: „[Nu au nicio vină cei slabi, cei bolnavi şi nici cei care nu găsesc ce să dea ca milostenie,] căci au o intenţie prea-pură (nasahû) faţă de Dumnezeu şi de Trimisul Său” (IX, 91).

حَدَّثَنَا مُسَدَّدٌ، قَالَ حَدَّثَنَا يَحْيَى، عَنْ إِسْمَاعِيلَ، قَالَ حَدَّثَنِي قَيْسُ بْنُ أَبِي حَازِمٍ، عَنْ جَرِيرِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ بَايَعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم عَلَى إِقَامِ الصَّلاَةِ، وَإِيتَاءِ الزَّكَاةِ، وَالنُّصْحِ لِكُلِّ مُسْلِمٍ‏.‏

49 (57) Se transmite de la Giarîr ben ‘Abd Allāh: „Prinsei un Pact cu Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină), bazat pe rugăciune, pe milostenia legală şi pe cuvântul pur şi loial (nush) faţă de toţi musulmanii.”

حَدَّثَنَا أَبُو النُّعْمَانِ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو عَوَانَةَ، عَنْ زِيَادِ بْنِ عِلاَقَةَ، قَالَ سَمِعْتُ جَرِيرَ بْنَ عَبْدِ اللَّهِ، يَقُولُ يَوْمَ مَاتَ الْمُغِيرَةُ بْنُ شُعْبَةَ قَامَ فَحَمِدَ اللَّهَ وَأَثْنَى عَلَيْهِ وَقَالَ عَلَيْكُمْ بِاتِّقَاءِ اللَّهِ وَحْدَهُ لاَ شَرِيكَ لَهُ، وَالْوَقَارِ وَالسَّكِينَةِ حَتَّى يَأْتِيَكُمْ أَمِيرٌ، فَإِنَّمَا يَأْتِيكُمُ الآنَ، ثُمَّ قَالَ اسْتَعْفُوا لأَمِيرِكُمْ، فَإِنَّهُ كَانَ يُحِبُّ الْعَفْوَ‏.‏ ثُمَّ قَالَ أَمَّا بَعْدُ، فَإِنِّي أَتَيْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قُلْتُ أُبَايِعُكَ عَلَى الإِسْلاَمِ‏.‏ فَشَرَطَ عَلَىَّ وَالنُّصْحِ لِكُلِّ مُسْلِمٍ‏.‏ فَبَايَعْتُهُ عَلَى هَذَا، وَرَبِّ هَذَا الْمَسْجِدِ إِنِّي لَنَاصِحٌ لَكُمْ‏.‏ ثُمَّ اسْتَغْفَرَ وَنَزَلَ‏.‏‏

50 (58) Se transmite de la Ziyād ben ‘Ilāqa: „Ziua în care muri Al-Mughîra ben Şu’ba, Giarîr ben ‘Abd Allāh se ridică, dădu laudă lui Dumnezeu şi Îl preamări. Apoi îl auzii spunând: ‘Vă este cerută teama de Dumnezeu, Dumnezeul unic, fără asociaţi, şi de asemenea seriozitatea şi calmul până când vă va fi dat un [nou] principe (amîr): şi se poate că vă va fi dat unul în curând.’ Apoi spuse: ‘Cereţi-i lui Dumnezeu mizericordia pentru principele vostru, ca acesta să iubească astfel clemenţa.’ Apoi adăugă: ‘ Odată am mers la Profet şi i-am spus: Vreau să închei cu tine un Pact bazat pe supunerea la Dumnezeu (islām). El îmi puse condiţia cuvântului pur şi loial faţă de toţi musulmanii, şi pe această bază am încheiat un Pact cu el. Pe Domnul acestei moschei: iată, vă adresez un cuvânt pur şi loial!’ In final ceru iertare lui Dumnezeu şi coborâ [din minbar].”

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Cap. 41: cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Religia este idee foarte pură şi cuvânt loial (an-nasîha) faţă de Dumnezeu, de Trimisul Său, de călăuzele musulmanilor şi de credincioşii obişnuiţi”

Reclame

Bukhâri: Cap. 40: Despre ceea ce este transmis despre faptul că „operele sunt conform intenției” şi conform faptului ‘ de a da seama lui Dumnezeu de aceasta ‘ şi despre faptul că „fiecărui om nu i se dă decât după cum şi-a propus.”

Capitolul patruzeci

باب مَا جَاءَ أَنَّ الأَعْمَالَ بِالنِّيَّةِ وَالْحِسْبَةِ وَلِكُلِّ امْرِئٍ مَا نَوَى

Capitol despre ceea ce este transmis despre faptul că „operele sunt conform intenției” şi conform faptului ‘ de a dea seama lui Dumnezeu de aceasta ‘ şi despre faptul că „fiecărui om nu i se dă decât după cum şi-a propus.”

فَدَخَلَ فِيهِ الإِيمَانُ وَالْوُضُوءُ وَالصَّلاَةُ وَالزَّكَاةُ وَالْحَجُّ وَالصَّوْمُ وَالأَحْكَامُ.
وَقَالَ اللَّهُ تَعَالَى: {قُلْ كُلٌّ يَعْمَلُ عَلَى شَاكِلَتِهِ} عَلَى نِيَّتِهِ.
«نَفَقَةُ الرَّجُلِ عَلَى أَهْلِهِ يَحْتَسِبُهَا صَدَقَةٌ».
وَقَالَ: «وَلَكِنْ جِهَادٌ وَنِيَّةٌ».

În aceasta este inclusă credinţa, abluţiunea, rugăciunea, milostenia prescrisă, pelerinajul, postul şi alte acte care au relevanţă juridică (ahkām). A spus Dumnezeu Preaînaltul: „Spune: „Fiecare acţionează conform propriei sale dispoziţii” (XVII, 84), sau „conform propriei sale intenţii”. Milostenia unui om faţă de propria sa familie, atunci când este făcută dând seama întru Dumnezeu despre aceasta, se numeşte caritate. A spus Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „[Nu există emigraţie după deschidere], ci sfânta luptă şi intenţie.”

46 (54) Se transmite de la ‘Umar că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Operele sunt conform intenţiei şi fiecăruia îi este dat după cum şi-a propus. Deci, cel a cărui emigraţie este întru Dumnezeu şi Trimisul Său, ei bine, emigraţia sa va deveni una întru Dumnezeu şi Trimisul Său. Cel care emigrează însă pentru a obţine [ceva din] lumea de jos sau pentru a lua în căsătorie o femeie, emigraţia sa va fi astfel către ceea pentru a emigrat.”

47 (55) Se transmite de la Abû Mas’ûd că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Atunci când un om face milostenie pentru propria sa familie, dând seama lui Dumnezeu în privinţa acestui lucru, îi se consideră caritate.”

48 (56) Se transmite de la Sa’d ben Abî Waqqās că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Nimic nu vei dărui din dorinţă pentru Faţa lui Dumnezeu fără că aceasta să-ţi fie recompensat, chiar şi îmbucătura pe care o pui în gura soţiei tale.”

Comentariu Continuă lectura „Bukhâri: Cap. 40: Despre ceea ce este transmis despre faptul că „operele sunt conform intenției” şi conform faptului ‘ de a da seama lui Dumnezeu de aceasta ‘ şi despre faptul că „fiecărui om nu i se dă decât după cum şi-a propus.””

Bukhâri: Cap.39: despre faptul că distribuirea a celei de-a cincea parte [din prada de război] face parte din credinţă

Capitolul treizeci şi nouă

باب أَدَاءُ الْخُمُسِ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre faptul că distribuirea a celei de-a cincea parte [din prada de război] face parte din credinţă

حَدَّثَنَا عَلِيُّ بْنُ الْجَعْدِ، قَالَ أَخْبَرَنَا شُعْبَةُ، عَنْ أَبِي جَمْرَةَ، قَالَ كُنْتُ أَقْعُدُ مَعَ ابْنِ عَبَّاسٍ، يُجْلِسُنِي عَلَى سَرِيرِهِ فَقَالَ أَقِمْ عِنْدِي حَتَّى أَجْعَلَ لَكَ سَهْمًا مِنْ مَالِي، فَأَقَمْتُ مَعَهُ شَهْرَيْنِ، ثُمَّ قَالَ إِنَّ وَفْدَ عَبْدِ الْقَيْسِ لَمَّا أَتَوُا النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏”‏ مَنِ الْقَوْمُ أَوْ مَنِ الْوَفْدُ ‏”‏‏.‏ قَالُوا رَبِيعَةُ‏.‏ قَالَ ‏”‏ مَرْحَبًا بِالْقَوْمِ ـ أَوْ بِالْوَفْدِ ـ غَيْرَ خَزَايَا وَلاَ نَدَامَى ‏”‏‏.‏ فَقَالُوا يَا رَسُولَ اللَّهِ، إِنَّا لاَ نَسْتَطِيعُ أَنْ نَأْتِيَكَ إِلاَّ فِي شَهْرِ الْحَرَامِ، وَبَيْنَنَا وَبَيْنَكَ هَذَا الْحَىُّ مِنْ كُفَّارِ مُضَرَ، فَمُرْنَا بِأَمْرٍ فَصْلٍ، نُخْبِرْ بِهِ مَنْ وَرَاءَنَا، وَنَدْخُلْ بِهِ الْجَنَّةَ‏.‏ وَسَأَلُوهُ عَنِ الأَشْرِبَةِ‏.‏ فَأَمَرَهُمْ بِأَرْبَعٍ، وَنَهَاهُمْ عَنْ أَرْبَعٍ، أَمَرَهُمْ بِالإِيمَانِ بِاللَّهِ وَحْدَهُ‏.‏ قَالَ ‏”‏ أَتَدْرُونَ مَا الإِيمَانُ بِاللَّهِ وَحْدَهُ ‏”‏‏.‏ قَالُوا اللَّهُ وَرَسُولُهُ أَعْلَمُ‏.‏ قَالَ ‏”‏ شَهَادَةُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ وَأَنَّ مُحَمَّدًا رَسُولُ اللَّهِ، وَإِقَامُ الصَّلاَةِ، وَإِيتَاءُ الزَّكَاةِ، وَصِيَامُ رَمَضَانَ، وَأَنْ تُعْطُوا مِنَ الْمَغْنَمِ الْخُمُسَ ‏”‏‏.‏ وَنَهَاهُمْ عَنْ أَرْبَعٍ عَنِ الْحَنْتَمِ وَالدُّبَّاءِ وَالنَّقِيرِ وَالْمُزَفَّتِ‏.‏ وَرُبَّمَا قَالَ الْمُقَيَّرِ‏.‏ وَقَالَ ‏”‏ احْفَظُوهُنَّ وَأَخْبِرُوا بِهِنَّ مَنْ وَرَاءَكُمْ ‏”‏‏.‏

46 (53) Se transmite de la Abû Giamra: „Şedeam alături de Ibn ‘Abbās, care mă primise pe divanul său. Îmi spuse: ‘Stai cu mine şi îţi voi da o parte din patrimoniul meu.’ Am rămas cu el două luni. [Într-o zi, auzind că eu consideram ca fiind licită prepararea băuturilor dulci puţin fermentante în ulcioare,] îmi relată: ‘O delegaţie de la ‘Abdu l-Qays veni să-l întâlnească pe Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină), care întrebă: ‘Cine sunt aceşti oameni?’ „, sau poate a spus ‘Cine sunt aceşti delegaţi?’ ” ‘Ei răspunseră: Suntem dintre Rabî’a. Profetul exclamă: Să fie bineveniţi aceşti oameni!’ ” sau poate spuse ‘această delegaţie’, ” ‘care a venită fără să fie supusă la umilinţe şi fără păreri de rău’. „Ei spuseră: ‘Putem să venim la tine doar în timpul lunilor sacre, căci între ţinutul nostru şi al tău se află acest trib ai necredincioşilor din Mudar. Dă-ne ordine clare, ca să le transmitem celor care ne urmează şi conformându-ne acestora să putem intra în Paradis!’ Îl întrebară mai ales despre băuturi. Profetul le porunci atunci patru lucruri şi le interzise alte patru. Le ordonă să creadă în Dumnezeu Unul, Atotputernicul şi Preamăritul, şi îi întrebă: ‘Știți ce înseamnă a avea credinţă în Dumnezeu Unul?’ ‘Dumnezeu şi Trimisul Său, răspunseră, ştiu mai bine decât oricine ceea ce înseamnă.’ ‘Profetul spuse: ‘Consistă în atestarea că nu există divinitate în afara lui Dumnezeu (lā ilāha illā Allāh) şi că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu (Muhammad rasûlu-Llāh), în îndeplinirea rugăciunii, în distribuirea milosteniei rituale (zakāt) şi în postul din luna Ramadan. Printre alte lucruri trebuie să distribuiţi a cincea parte din prada de război.’ Apoi le interzise lor patru lucruri, şi anume, le interzise utilizarea [a diferitelor tipuri de recipiente pentru substanţe de natură alcoolică, sau apte pentru favorizarea fermentaţiei alcoolice, precum ulcioarele pentru vin numite] hantam, [dovleci scobiţi numiţi] dabbā’, [recipiente din lemn de palmier numite] naqîr, [recipientele gudronate numite] muzaffat„, sau poate spuse „…[recipiente acoperite cu smoală vegetală numite] muqayyar. Apoi Profetul concluzionă: Consideraţi cu stimă aceste cuvinte şi instruiţi prin acestea pe cei care vă urmează.’ ” Continuă lectura „Bukhâri: Cap.39: despre faptul că distribuirea a celei de-a cincea parte [din prada de război] face parte din credinţă”

Bukhâri: Cap.38: Despre excelența celui care își caută inocența întru Religia sa

باب فَضْلِ مَنِ اسْتَبْرَأَ لِدِينِهِ

Capitol despre excelența celui care își caută inocența întru Religia sa

حَدَّثَنَا أَبُو نُعَيْمٍ، حَدَّثَنَا زَكَرِيَّاءُ، عَنْ عَامِرٍ، قَالَ سَمِعْتُ النُّعْمَانَ بْنَ بَشِيرٍ، يَقُولُ سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏ „‏ الْحَلاَلُ بَيِّنٌ وَالْحَرَامُ بَيِّنٌ، وَبَيْنَهُمَا مُشَبَّهَاتٌ لاَ يَعْلَمُهَا كَثِيرٌ مِنَ النَّاسِ، فَمَنِ اتَّقَى الْمُشَبَّهَاتِ اسْتَبْرَأَ لِدِيِنِهِ وَعِرْضِهِ، وَمَنْ وَقَعَ فِي الشُّبُهَاتِ كَرَاعٍ يَرْعَى حَوْلَ الْحِمَى، يُوشِكُ أَنْ يُوَاقِعَهُ‏.‏ أَلاَ وَإِنَّ لِكُلِّ مَلِكٍ حِمًى، أَلاَ إِنَّ حِمَى اللَّهِ فِي أَرْضِهِ مَحَارِمُهُ، أَلاَ وَإِنَّ فِي الْجَسَدِ مُضْغَةً إِذَا صَلَحَتْ صَلَحَ الْجَسَدُ كُلُّهُ، وَإِذَا فَسَدَتْ فَسَدَ الْجَسَدُ كُلُّهُ‏.‏ أَلاَ وَهِيَ الْقَلْبُ ‏”‏‏.‏

45 (52) Se transmite de la An-Nu’mān ben Başir: „L-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) care spunea: ‘Ceea ce e licit (halāl) este evident iar ceea ce e interzis (harām) este evident. Între licit şi interzis aveţi însă lucruri care se află în dubiu, [a căror natură adevărată] nu sunt mulţi care s-o cunoască. Cine se teme de lucrurile aflate în dubiu va căuta inocenţa, pentru propria sa Religie şi pentru onoarea sa. Cine însă cade în acestea este ca acel păstor care îşi duce turma lângă o rezervă protejată în care este interzis păşunatul şi puţin lipseşte ca aceasta să nu ajungă înăuntru. Nu e oare adevărat că orice suveran posedă o rezervă protejată? Şi nu e oare adevărat că rezerva protejată a lui Dumnezeu sunt lucrurile pe care El le-a interzis? Nu e oare adevărat că se află în corp o bucată de carne care dacă e sănătoasă tot corpul e sănătos, iar dacă se corupe tot corpul se corupe? Şi aceasta nu e oare inima?’ ”

Comentariu: Continuă lectura „Bukhâri: Cap.38: Despre excelența celui care își caută inocența întru Religia sa”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑