Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

octombrie 2017

Al-Bukhârî: Cartea despre rugăciune : Rugăciunea efectuată la întoarcerea dintr-o călătorie

Capitolul al cinzecișinouălea [LIX]

باب الصَّلاَةِ إِذَا قَدِمَ مِنْ سَفَرٍ

Capitol asupra rugăciunii efectuate la întoarcerea dintr-o călătorie.

وَقَالَ كَعْبُ بْنُ مَالِكٍ كَانَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ إِذَا قَدِمَ مِنْ سَفَرٍ بَدَأَ بِالْمَسْجِدِ فَصَلَّى فِيهِ.

حَدَّثَنَا خَلاَّدُ بْنُ يَحْيَى، قَالَ حَدَّثَنَا مِسْعَرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا مُحَارِبُ بْنُ دِثَارٍ، عَنْ جَابِرِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ أَتَيْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ فِي الْمَسْجِدِ ـ قَالَ مِسْعَرٌ أُرَاهُ قَالَ ضُحًى ـ فَقَالَ ‏ „‏ صَلِّ رَكْعَتَيْنِ ‏”‏‏.‏ وَكَانَ لِي عَلَيْهِ دَيْنٌ فَقَضَانِي وَزَادَنِي‏.

Se transmite de la Ka‘b ben Mâlik: „Atunci când Profetul, asupra sa rugăciunea și pacea divine, se întorcea dintr-o călătorie, primul lucru pe care îl făcea era să meargă la moschee pentru a se ruga.”

95 (443) Se transmite de la Giâbir ben ‘Abd Allah: „[La întoarcerea dintr-o călătorie,] mă dusei să-l găsesc pe Profet, asupra sa rugăciunea și pacea divine, care era în moschee.” Mis‘ar, [unul dintre transmițătorii hadith-ului,] zice: „Cred că el adăugă: ‘În a doua parte a dimineții’.” „Profetul,” [continuă Giâbir,] „îmi zise: ‘Fă [o rugăciune de] două rak‘a.’ Profetul, asupra sa rugăciunea și pacea divine, avea o datorie la mine: plăti deci datoria și adăugă ceva peste ceea ce îmi datora.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre rugăciune : Rugăciunea efectuată la întoarcerea dintr-o călătorie”

Reclame

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)

Capitolul al şaisprezecelea

{بَابُ: {فَإِنْ تَابُوا وَأَقَامُوا الصَّلاَةَ وَآتَوُا الزَّكَاةَ فَخَلُّوا سَبِيلَهُمْ

Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ الْمُسْنَدِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو رَوْحٍ الْحَرَمِيُّ بْنُ عُمَارَةَ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاقِدِ بْنِ مُحَمَّدٍ، قَالَ سَمِعْتُ أَبِي يُحَدِّثُ، عَنِ ابْنِ عُمَرَ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ أُمِرْتُ أَنْ أُقَاتِلَ النَّاسَ حَتَّى يَشْهَدُوا أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ وَأَنَّ مُحَمَّدًا رَسُولُ اللَّهِ، وَيُقِيمُوا الصَّلاَةَ، وَيُؤْتُوا الزَّكَاةَ، فَإِذَا فَعَلُوا ذَلِكَ عَصَمُوا مِنِّي دِمَاءَهُمْ وَأَمْوَالَهُمْ إِلاَّ بِحَقِّ الإِسْلاَمِ، وَحِسَابُهُمْ عَلَى اللَّهِ ‏”‏‏.‏

18 (25) Se transmite de la Ibn ‘Umar că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Mi-a fost ordonat să-i combat pe oameni până când nu atestă că nu există divinitate în afara lui Dumnezeu şi că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia rituală. Atunci când vor face aceasta, sângele lor şi bunurile lor vor fi în siguranţă în faţa mea, cu excepţia a ceea ce Islamul prevede; şi judecata lor este la Dumnezeu.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitolul despre cum pot exista unele nedreptăţi mai puţin grave decât altele

Capitolul al douăzeci şi doilea

باب ظُلْمٌ دُونَ ظُلْمٍ

Capitolul despre cum pot exista unele nedreptăţi mai puţin grave decât altele

حَدَّثَنَا أَبُو الْوَلِيدِ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، ح‏.‏ قَالَ وَحَدَّثَنِي بِشْرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا مُحَمَّدٌ، عَنْ شُعْبَةَ، عَنْ سُلَيْمَانَ، عَنْ إِبْرَاهِيمَ، عَنْ عَلْقَمَةَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ لَمَّا نَزَلَتِ ‏{‏الَّذِينَ آمَنُوا وَلَمْ يَلْبِسُوا إِيمَانَهُمْ بِظُلْمٍ‏}‏ قَالَ أَصْحَابُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَيُّنَا لَمْ يَظْلِمْ فَأَنْزَلَ اللَّهُ ‏{‏إِنَّ الشِّرْكَ لَظُلْمٌ عَظِيمٌ‏}‏‏.‏

25 (32) Se transmite de la ‘Abd Allâh [ben Mas’ûd]: „Atunci când fu [pogorât versetul în care este spus] „Cei care cred şi nu îşi îmbracă credinţa cu nedreptatea: ei bine, vor fi în siguranţă şi vor fi călăuziţi” (VI, 82), tovarăşii Trimisului lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuseră: ‘Care dintre noi nu e nedrept?]’ Dumnezeu atunci făcu să se pogoare [cuvintele coranice] „Cu adevărat, idolatria (aş-şirk) este o imensă nedreptate!” (XXXI, 13)[1]

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitolul despre cum pot exista unele nedreptăţi mai puţin grave decât altele”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

Capitolul al douăzeci şi unulea

باب الْمَعَاصِي مِنْ أَمْرِ الْجَاهِلِيَّةِ

Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

وَلاَ يُكَفَّرُ صَاحِبُهَا بِارْتِكَابِهَا إِلاَّ بِالشِّرْكِ لِقَوْلِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ». وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {إِنَّ اللَّهَ لاَ يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ}.

حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاصِلٍ الأَحْدَبِ، عَنِ الْمَعْرُورِ، قَالَ لَقِيتُ أَبَا ذَرٍّ بِالرَّبَذَةِ، وَعَلَيْهِ حُلَّةٌ، وَعَلَى غُلاَمِهِ حُلَّةٌ، فَسَأَلْتُهُ عَنْ ذَلِكَ، فَقَالَ إِنِّي سَابَبْتُ رَجُلاً، فَعَيَّرْتُهُ بِأُمِّهِ، فَقَالَ لِيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ يَا أَبَا ذَرٍّ أَعَيَّرْتَهُ بِأُمِّهِ إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ، إِخْوَانُكُمْ خَوَلُكُمْ، جَعَلَهُمُ اللَّهُ تَحْتَ أَيْدِيكُمْ، فَمَنْ كَانَ أَخُوهُ تَحْتَ يَدِهِ فَلْيُطْعِمْهُ مِمَّا يَأْكُلُ، وَلْيُلْبِسْهُ مِمَّا يَلْبَسُ، وَلاَ تُكَلِّفُوهُمْ مَا يَغْلِبُهُمْ، فَإِنْ كَلَّفْتُمُوهُمْ فَأَعِينُوهُمْ ‏”‏‏.‏

Şi despre cum cel care e atins de aceasta nu trebuie să fie acuzat de necredinţă (kufr) pentru ceea ce comite, ci [eventual] doar pentru idolatrie (şirk). Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) a spus [lui Abû Dharr, care ofensase un servitor]: „Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa.” Iar Dumnezeu Preaînaltul spune: „Cu adevărat, Dumnezeu nu iartă că Îi este asociat altcineva, dar iartă în rest totul cui vrea” (IV, 48).

23 (30) Se transmite de la Al-Ma’rûr: „Îl întâlnii pe Abû Dharr la Ar-Rabadha: îmbrăca un veşmântul cu totul similar celui pe care-l purta servitorul său. Îl întrebai despre asta şi el îmi povesti: ‘Într-o zi mă certai cu un om şi îl ocărâi cu ceva legat de mama sa. Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) îmi spuse atunci: O, Abû Dharr, l-ai ocărât deci cu ceva despre mama lui? Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa! Sunt servitorii voştri ca fraţii voştri. Dumnezeu i-a pus în grija voastră: şi deci cine are pe fratele său sub autoritatea sa, să-l hrănească cu ceea el însuşi mănâncă şi să-l îmbrace cu ceea ce el se îmbracă. Nu le impuneţi ceea ce nu ar putea suporta; şi atunci când le încredinţaţi o sarcină [de îndeplinit], ajutaţi-i.’ ”

بَابُ: {وَإِنْ طَائِفَتَانِ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ اقْتَتَلُوا فَأَصْلِحُوا بَيْنَهُمَا} فَسَمَّاهُمُ الْمُؤْمِنِينَ

[Sub]capitol:[1] „Dacă două grupuri de credincioşi se înfruntă, faceţi pace între ei” (XLIX, 9). Şi îi numeşte ‘credincioşi’.

حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ الْمُبَارَكِ، حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ زَيْدٍ، حَدَّثَنَا أَيُّوبُ، وَيُونُسُ، عَنِ الْحَسَنِ، عَنِ الأَحْنَفِ بْنِ قَيْسٍ، قَالَ ذَهَبْتُ لأَنْصُرَ هَذَا الرَّجُلَ، فَلَقِيَنِي أَبُو بَكْرَةَ فَقَالَ أَيْنَ تُرِيدُ قُلْتُ أَنْصُرُ هَذَا الرَّجُلَ‏.‏ قَالَ ارْجِعْ فَإِنِّي سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏”‏ إِذَا الْتَقَى الْمُسْلِمَانِ بِسَيْفَيْهِمَا فَالْقَاتِلُ وَالْمَقْتُولُ فِي النَّارِ ‏”‏‏.‏ فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ هَذَا الْقَاتِلُ فَمَا بَالُ الْمَقْتُولِ قَالَ ‏”‏ إِنَّهُ كَانَ حَرِيصًا عَلَى قَتْلِ صَاحِبِهِ ‏”‏‏.‏

24 (31) Se transmite de la Al-Ahnaf ben Qays: „Mă aşternui la drum pentru a ajunge lângă acel om, când mă ajunse Abû Bakra, care îmi spuse: ‘Unde vrei să mergi?’ Răspunsei: ‘Merg să susţin pe acel om.’ El replică: ‘Întoarce-te, căci l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spunând: Atunci când doi musulmani se înfruntă cu spada, atât cel care ucide cât şi cel care este ucis merg în focul [infernal]. Atunci întrebai: O, Trimisul lui Dumnezeu, aceasta pentru criminal; dar de ce şi pentru cine este ucis? Îmi răspunse: El vroia însă foarte mult să-şi ucidă tovarăşul.’ ”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : pudoarea face parte din credinţă

Capitolul al cincisprezecelea

Capitolul despre cum pudoarea face parte din credinţă

17 (24) Se transmite de la tatăl lui Sâlim ben ‘Abd Allâh că [într-o zi] Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) trecu pe lângă un om dintre ‘ajutoarele’ [medineze ale Profetului] (ansâr) pe când acesta îi reproşa fratelui său [marea sa] pudoare. Îi spuse atunci Trimisul lui Dumnezeu: „Lasă-l, căci pudoarea (al-hayâ’) face parte din credinţă.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : pudoarea face parte din credinţă”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑