Editura’Orientamento Al-Qibla’* are în pregătire o traducere comentată a Cărţii a zecea a Sahîh-ului lui Al-Bukhârî. Din această lucrare prezentăm capitolul 71, în care Al-Bukhârî introduce datele tradiţionale referitoare la dispunerea perfectă a ‘rândurilor’ credincioşilor în cadrul rugăciunii colective, date care sunt conţinute, în afara capitolului 71 şi în cele şapte capitole care îi urmează. Aşa cum se va vedea, comentariul acestui capitol 71 poate suscita interesul din cel puţin trei motive importante: primul, pentru cã are în vedere profunzimea aspectelor de Graţie şi de Cunoaştere conţinute în fiecare regulă a Legii sacre muhammadiane (de unde se poate înţelege viceversa și adevărata şi justa ‘dizgraţie’ intelectuală a celui care consideră astfel de aspecte ca fiind irelevante şi neglijabile sau doar ca pe niște simple superficialitatăți ale ‘habotnicilor’ exteriorului); al doilea, aşa cum se va vedea, priveşte pericolul unei ‘pedepse proporţionale[1]‘ pe care o regăsim mutatis mutandis în Divina Comedie dantescă, ceea ce demonstrează o dată în plus strânsa dependenţă a operei lui Dante de sursele islamice (printre altele, faptul că această coincidenţă le-a scăpat întotdeauna cercetătorilor, Asin Palacios inclus, demonstrează că o asemenea dependenţă poate fi revelată de o manieră mult mai cuprinzătoare decât se bănuise până acum avansând cu adevărat în profunzime în studiul hadith-urilor profetice şi al Coranului.) Al treilea motiv al interesului o reprezintă interpretarea pe care Ibn ‘Arabî o dă normei şarî’ia-tice cu privire la ‘alinierea rândurilor’ şi ‘inchiderea breşelor’: acestă interpretare este în mod cert de o mare importanţă, mai ales acolo unde se face aluzie la ‘pogorârea angelică’ peste credincioşii aliniaţi în rânduri iar dacă o menţionăm doar în notă este pentru că în textul comentariului am preferat să urmăm ‘firul logic’ care se deduce din dispunerea pe care Al-Bukhârî o face capitolelor din Sahîh şi doctrina care fundamentează această dispunere. Continuă lectura „Hadith despre dispunerea perfectă a ‘rândurilor’ credincioşilor în cadrul rugăciunii colective (taswiyatu-sufûf)”

Reclame