Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

Coran

Depozitul de Încredere – „amāna”

Cartea Haltelor (Kitâb al-Mawâqif) – halta 178 – Comentariu la Cor. 33,72

Preaînaltul a spus: „Cu adevărat, Noi am prezentat Depozitul de încredere Cerurilor, Abd al QaderPământului şi munţilor, dar refuzară să-l asume şi îl evitară; se însărcină însă omul, care, cu adevărat, este injust şi ignorant”[1][2] (Cor., 33,72).

Acest Depozit încredinţat, este Califatul, corespunzând Cuvântului Preaînaltului: „Cu adevărat, Eu pun pe Pământ un Locţiitor (Khalîfa – Calif, n.t))”[3] (Cor., 2,30), care nu este altul decât Adam. Sensul acestui Depozit este realizarea prin totalitatea Numelor divine care reprezintă Divinitatea sub aspectul său adamic, fără să fi fost vreo „localizare”, „fuziune” sau „amestec”, toate aceste fiind concepte pe care le dezavuăm.

Acest Depozit El îl prezintă Cerurilor, Pământului, munţilor, nu pentru ca acestea să îl asume în realitate, căci nu sunt predispuse a-l asuma în mod efectiv. A asuma un lucru pentru care nu am fost predispuşi este imposibil, iar Preaînţeleptul şi Foarte cunoscătorul (Al-Hâkim, Al-‘Âlîm, n.t) nu ne-ar obliga la aceasta. El le-a prezentat (acest Depozit, n.t) pentru ca superioritatea şi eminenţa omului să le apară manifest. Astfel, Cerurile, Pământul şi munţii refuzară acest Depozit, evitară să-L accepte în ciuda naturii lor formidabile şi a faptului că acestea reprezintă firi mult mai mari decât fiinţa umană, precum este spus: „Creaţia Cerurilor şi a Pământului este mai mare decât creaţia oamenilor” (Cor., 40, 57)[4]. Continuă lectura „Depozitul de Încredere – „amāna””

Iisus în Coran (Comentariu Cor. 3, 52-58)

Text preluat şi tradus din Lodovico Zamboni: La Sura della Famiglia di Imran nella Jesus_Name_in_Arabicsapienza islamica. Comentariul principal al textului coranic este tradus din Ibn Kathîr, partea în italice reprezintă intervenţia traducătorului care dezvoltă comentariul cu texte din Ibn ‘Ajiba, Al-Quşayrî, Al-Alûsî, Al-Qurtubî, As-Suyûtî, At-Tabarî, As-Sulamî, Al-Qâşânî, Ismâ’îl Haqqî, Ibn ‘Arabî, etc.
Un alt text referitor la Iisus în Coran poate fi citit aici: „Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran” Continuă lectura „Iisus în Coran (Comentariu Cor. 3, 52-58)”

Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran (4)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctate de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ وَإِذْ قَالَتِ ٱلْمَلاَئِكَةُ يٰمَرْيَمُ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصْطَفَـٰكِ وَطَهَّرَكِ وَٱصْطَفَـٰكِ عَلَىٰ نِسَآءِ ٱلْعَـٰلَمِينَ }

{ يٰمَرْيَمُ ٱقْنُتِي لِرَبِّكِ وَٱسْجُدِي وَٱرْكَعِي مَعَ ٱلرَّاكِعِينَ }

{ ذٰلِكَ مِنْ أَنَبَآءِ ٱلْغَيْبِ نُوحِيهِ إِلَيكَ وَمَا كُنتَ لَدَيْهِمْ إِذْ يُلْقُون أَقْلاَمَهُمْ أَيُّهُمْ يَكْفُلُ مَرْيَمَ وَمَا كُنْتَ لَدَيْهِمْ إِذْ يَخْتَصِمُونَ }

إِذْ قَالَتِ ٱلْمَلاۤئِكَةُ يٰمَرْيَمُ إِنَّ ٱللَّهَ يُبَشِّرُكِ بِكَلِمَةٍ مِّنْهُ ٱسْمُهُ ٱلْمَسِيحُ عِيسَى ٱبْنُ مَرْيَمَ وَجِيهاً فِي ٱلدُّنْيَا وَٱلآخِرَةِ وَمِنَ ٱلْمُقَرَّبِين}َ }

{ وَيُكَلِّمُ ٱلنَّاسَ فِي ٱلْمَهْدِ وَكَهْلاً وَمِنَ ٱلصَّالِحِينَ }

{ قَالَتْ رَبِّ أَنَّىٰ يَكُونُ لِي وَلَدٌ وَلَمْ يَمْسَسْنِي بَشَرٌ قَالَ كَذَلِكَ ٱللَّهُ يَخْلُقُ مَا يَشَآءُ إِذَا قَضَىٰ أَمْراً فَإِنَّمَا يَقُولُ لَهُ كُنْ فَيَكُونُ }

42) Atunci când îngerii spuseră: „Maria, Dumnezeu te-a ales şi te-a purificat şi te-a ales mai presus de femeile lumilor. 43) Maria, fii devotată Domnului tău: prosternează-te şi închină-te cu cei care se închină.” 44) Aceasta face parte din anunţurile Tainei, pe care Noi ţi-l inspirăm: tu nu erai însă cu ei atunci când aruncau kalamurile pentru a alege care ar fi trebuit să fi tutorele Mariei şi nu erai cu ei atunci când se disputau. 45) Atunci când îngerii spuseră: „Maria, Dumnezeu îţi dă vestea bună a unui Cuvânt care vine de la El: numele său este ‘Mesia’, Iisus fiul Mariei, ilustru în lumea de jos şi în Cea de dincolo, şi unul dintre Apropiaţi. 46) Va vorbi oamenilor atât din leagăn cât şi adult fiind şi va fi dintre cei buni.” 47) Spuse: „Doamne, cum aş putea avea un fiu dacă nici un om nu m-a atins?” Răspunse: „Aşa va fi: Dumnezeu creează ceea ce vrea şi atunci când hotărăște un lucru nu trebuie să spună decât ‘Fii!’, şi acesta este.”

Dumnezeu Preaînaltul ne informează astfel că din ordinul Său îngerii i-au vorbit Mariei, pacea asupra ei, spunându-i că El a ‘ales-o’ şi aceasta datorită numeroaselor ei opere de adoraţie, datorită ascezei sale, datorită nobilităţii sale, datorită purităţii sale lipsită de ‘necurăţie’ şi de sugestii diabolice; apoi în al doilea rând a ales-o, datorită maiestăţii sale, înaintea tuturor femeilor din toate lumile.

Continuă lectura „Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran (4)”

Zaharia, Ioan Botezătorul în Coran: Sura Familiei lui Imran (3)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctat de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ هُنَالِكَ دَعَا زَكَرِيَّا رَبَّهُ قَالَ رَبِّ هَبْ لِي مِن لَّدُنْكَ ذُرِّيَّةً طَيِّبَةً إِنَّكَ سَمِيعُ ٱلدُّعَآءِ }

{ فَنَادَتْهُ ٱلْمَلاۤئِكَةُ وَهُوَ قَائِمٌ يُصَلِّي فِي ٱلْمِحْرَابِ أَنَّ اللَّهَ يُبَشِّرُكَ بِيَحْيَـىٰ مُصَدِّقاً بِكَلِمَةٍ مِّنَ ٱللَّهِ وَسَيِّداً وَحَصُوراً وَنَبِيّاً مِّنَ ٱلصَّالِحِينَ }

{ قَالَ رَبِّ أَنَّىٰ يَكُونُ لِي غُلاَمٌ وَقَدْ بَلَغَنِي ٱلْكِبَرُ وَٱمْرَأَتِي عَاقِرٌ قَالَ كَذَلِكَ ٱللَّهُ يَفْعَلُ مَا يَشَآءُ }

{ قَالَ رَبِّ ٱجْعَلْ لِّيۤ آيَةً قَالَ آيَتُكَ أَلاَّ تُكَلِّمَ ٱلنَّاسَ ثَلاَثَةَ أَيَّامٍ إِلاَّ رَمْزاً وَٱذْكُر رَّبَّكَ كَثِيراً وَسَبِّحْ بِٱلْعَشِيِّ وَٱلإِبْكَارِ }

***

38) Zaharia invocă atunci pe Domnul său, spunând: „Doamne, dăruieşte-mi de la Tine o bună descendenţă, Tu eşti Cel care ascultă invocaţiile!” 39) Îngerii îl chemară în timp ce stătea în picioare rugându-se, în chilia sa: „Dumnezeu iţi dă vestea bună a lui Yahyâ, care va adeverii un Cuvânt care vine de la Dumnezeu: va fi un domn, un cast, un Profet dintre cei buni.” 40) Spuse: „Doamne, cum aş putea avea un băiat când m-a ajuns bătrâneţea şi soţia mea este sterilă?” Răspunse: „Aşa, Dumnezeu face ce vrea.” 41) Spuse atunci: „Doamne, fă ca să-mi fie pentru mine un semn.”: „Semnul tău,”răspunse, „va fi ca pentru trei zile nu vei vorbi oamenilor decât prin intermediul aluziei. Aminteşte mult pe Domnul şi slăveşte-L seara şi dimineaţa.”

*

[„Zaharia invocă atunci pe Domnul său, spunând „]: Atunci când Zaharia vede că Dumnezeu îi dăruia Mariei fructele de iarnă vara şi fructele de vară iarna, în acel moment avu dorinţa de a avea un fiu, chiar fiind foarte bătrân şi având „oasele slăbite şi capul cuprins de cărunţie” [cum este spus în Sura Mariam] şi cu toate că soţia sa era chiar şi ea bătrână şi mai presus de toate sterilă. Cu toate aceste lucruri, se întoarse către Domnul său şi în secret îi ceru: „Doamne, dăruieşte-mi de la Tine o bună (tayyiba) descendenţă„, şi anume ‘un fiu care să fie drept’, (căci) „Tu eşti Cel care ascultă invocaţiile!” (samî’u d-du’â).

Spune Al-Quşayri: „Când văzu onoarea pe care Allâh i-a acordat-o [Mariei], avu şi mai multă siguranţă şi mai multă speranţă şi ceru atunci un fiu, în ciuda vârstei sale înaintate şi în ciuda faptului că satisfacerea cererii sale ar implica ceva contrar curgerii normale a lucrurilor. Se spune şi că Zaharia ceru un fiu pentru a-i fi de ajutor în supunere (la Dumnezeu) şi pentru a fi un moştenitor al profeţiei ce venea de la el şi pentru a putea astfel să satisfacă dreptul lui Allâh. Şi din acest motiv i s-a răspuns: în realitate, atunci când cineva cere cu scopul ca Adevărul să obţină ‘dreptului’ lui (şi deci nu pentru ‘partea’ proprie a sufletului său propriu), (această cerere) nu poate fi respinsă.”

Pentru Al-Alûsî, Zaharia cere o descendenţă „curăţată de necurăţia ocupării cu altceva decât Dumnezeu, separată de propria sa voinţă individuală, purificată de propriile patimi.” Continuă lectura „Zaharia, Ioan Botezătorul în Coran: Sura Familiei lui Imran (3)”

Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctate de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ إِذْ قَالَتِ ٱمْرَأَتُ عِمْرَانَ رَبِّ إِنِّي نَذَرْتُ لَكَ مَا فِي بَطْنِي مُحَرَّراً فَتَقَبَّلْ مِنِّي إِنَّكَ أَنتَ ٱلسَّمِيعُ ٱلْعَلِيمُ }
{ فَلَمَّا وَضَعَتْهَا قَالَتْ رَبِّ إِنِّي وَضَعْتُهَآ أُنْثَىٰ وَٱللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا وَضَعَتْ وَلَيْسَ ٱلذَّكَرُ كَٱلأُنْثَىٰ وَإِنِّي سَمَّيْتُهَا مَرْيَمَ وِإِنِّي أُعِيذُهَا بِكَ وَذُرِّيَّتَهَا مِنَ ٱلشَّيْطَانِ ٱلرَّجِيمِ }
{ فَتَقَبَّلَهَا رَبُّهَا بِقَبُولٍ حَسَنٍ وَأَنبَتَهَا نَبَاتاً حَسَناً وَكَفَّلَهَا زَكَرِيَّا كُلَّمَا دَخَلَ عَلَيْهَا زَكَرِيَّا ٱلْمِحْرَابَ وَجَدَ عِندَهَا رِزْقاً قَالَ يٰمَرْيَمُ أَنَّىٰ لَكِ هَـٰذَا قَالَتْ هُوَ مِنْ عِندِ ٱللَّهِ إِنَّ ٱللًّهَ يَرْزُقُ مَن يَشَآءُ بِغَيْرِ حِسَابٍ }

35) Atunci când soţia lui Imran spuse: „Doamne, Ţie îţi dau cu jurământ rodul pântecului meu, ca să fie consacrat! Primeşte-l deci de la mine: Tu eşti Cel care ascultă, Cel care ştie.
36) După ce născu, ea spuse: “Doamne! Am născut o fată.” (dar Dumnezeu ştia mai bine ceea ce ea a zămislit), „iar un băiat nu este asemenea unei fete. Am numit-o Maria şi Ţie îţi cer să o protejezi, pe ea şi descendenţa ei, împotriva Diavolului cel blestemat!” 37)
Şi Domnul său a acceptat-o cu o bună acceptare şi o făcu să crească un foarte frumos lăstar şi făcu din Zaharia tutorele său. De fiecare dată când Zaharia intra la ea, în locul său de rugăciune, găsea alături de ea bună providenţă, aşa că o întrebă: “O, Maria, de unde ai aceasta?” “De la Dumnezeu,” răspundea. ” Cu adevărat Dumnezeu dăruieşte cu providenţă cui voieşte, fără să dea socoteală.” (Coran 3, 35-37)

” Atunci când soţia lui Imran „, adică Ana (hanna bint fâqûdh), mamă a Mariei. Relatează Muhammad ben Işhâq: „Ana, soţia lui Imran, era o femeia care nu rămânea însărcinată. Într-o zi[1] văzu o pasăre care-şi hrănea puiul şi avu dorinţa să aibă un copil. Ceru lui Dumnezeu Prea Înaltul să-i dăruiască un fiu şi Dumnezeu răspunse invocării sale: soţul său se uni cu ea şi ea rămase gravidă. Atunci când era sigură că aştepta un copil, Ana spuse cu jurământ ca acest copil să fie consacrat şi deci dedicat adoraţiei şi în serviciu Templului din Ierusalim, şi spuse ‘Doamne, Ţie îţi las cu jurământ (nadhartu la-ka) rodul pântecului meu (fî batnî), ca să fie consacrat (muharrar)! Primeşte-l deci de la mine (taqabbal minnî): Tu eşti Cel ce ascultă, Cel care ştie’, şi deci ‘eşti Cel care ascultă invocaţia mea şi eşti Cel care cunoaşte intenţia mea’; ea neştiind dacă pruncul pe care-l poartă în pântec era băiat sau fată.” Continuă lectura „Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)”

Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (1)

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctat de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

{ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصْطَفَىٰ ءَادَمَ وَنُوحاً وَآلَ إِبْرَاهِيمَ وَآلَ عِمْرَانَ عَلَى ٱلْعَالَمِينَ }
{ ذُرِّيَّةً بَعْضُهَا مِن بَعْضٍ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ }

„Cu adevărat Dumnezeu l-a ales pe Adam, Noe, familia lui Abraham şi familia lui Imran peste lumi: sunt descendenţi unii din alţii şi Dumnezeu ascultă şi ştie.” (Coran, 3:33-34)

Dumnezeu Preaînaltul ne informează că a ales anumite ‘case’ (familii) preferându-le mai mult imrandecât toate celelalte fiinţe de pe pământ. El „a ales (istafâ) pe Adam„, asupra sa pacea: l-a creat cu mâinile Sale, îi i-a insuflat Duhul Său, a făcut ca îngerii să i se prosterneze în faţa sa, l-a învăţat numele tuturor lururilor, l-a făcut să locuiască în Paradis şi, printr-o Înţelepciune care Îi aparţine, l-a făcut să cadă din acesta.

Conform lui Al-Wâsîtî, citat de As-Sulamî, Dumnezeu l-a ales pe Adam „pe atunci pe când nu exista început (azal), mai întâi încă de a fi ajuns la existenţă. Cu aceasta dă de înţeles fiinţelor Sale create că neascultarea lui Adam nu are nicio influenţă asupra faptului de a fi fost ales, deoarece asemenea neascultare precede [existenţierea lui Adam] şi este contemporană înţelepciunii divine [legată, n.t] de ceea ce s-ar fi îndeplinit.” Şi tot As-Sulamî relatează de la An-Nazrâbâdî: „Dacă vezi în Adam propriile sale caracteristici, îl vei afla descris prin cuvintele: „ Şi Adam n-a ascultat de Domnul său şi s-a rătăcit” (Cor., XX, 121). Dacă în schimb vei vedea în el calitatea Adevărului, îl vei găsi în cuvintele: „Cu adevărat Dumnezeu l-a ales pe Adam”. Cum ar putea oare ca neascultarea să aibă vreo influenţă asupra alegerii sale?” În plus, de la Al-Wâsitî: „Alegerea [lui Dumnezeu, n.t] se bazează pe Adevăr, în timp ce neascultarea reprezintă manifestarea individualităţii umane (başariyya): şi pocăinţa pentru aceasta este un lucru foarte ciudat, căci de la sine însuşi se întoarce la sine însuşi.” Continuă lectura „Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (1)”

Ibn ‘Ajiba – Comentariu Cor. 9:128-129

„Cu siguranţă, un Trimis v-a fost suscitat din mijlocul vostru. Suferinţele voastre îl apasă şi este însetat de binele vostru; el este plin de milă, milostiv cu cei credincioşi. Dar dacă ei se întorc de la tine, spune: “Allâh îmi este suficient! Nu există divinitate în afară Lui! Lui mă încredinţez întru totul şi El este Stăpânul Tronului imens.”[1] (Coran 9, 128-129)

Comentariu:

Allâh, Adevărul (al-Haqq), Slavă Transcendenţei Sale, spune, adresându-se arabilor sau Qurayşiţilor sau Neamului lui Âdam în întregime (umanităţii): Cu siguranţă, un Trimis v-a fost suscitat din mijlocul vostru, cu alte cuvinte (este vorba de) Muhammad (صلّى اللَّه عليه و سلّم). Aceasta înseamnă că el este din tribul vostru şi astfel voi îi cunoaşteţi bine caracterul, sinceritatea sa şi faptul că este demn de încredere şi îi înţelegeţi discursul. Acest verset mai poate însemna şi că Muhammad (صلّى اللَّه عليه و سلّم) face parte, ca şi voi, din fiinţele create. În modul de recitare a lui Ibn Naşît, din mijlocul vostru, dintre voi  (min anfusikum), este citit cu vocala fatha pe litera fâ’, rezultând astfel anfasikum, care înseamnă cel mai nobil dintre voi (fiind deci suscitat dintre cei mai nobili dintre voi).
Profetul (صلّى اللَّه عليه و سلّم) a spus : „Cu adevărat, Allâh i-a ales pe Kinâna dintre copii lui Ismâ’îl şi i-a ales pe Qurayş dintre Kinâna şi i-a ales pe Banû Haşim dintre Qurayş şi apoi El m-a ales pe mine dintre Banû Haşim: Eu astfel sunt cel ales dintre cei aleşi[2].” Continuă lectura „Ibn ‘Ajiba – Comentariu Cor. 9:128-129”

Ibn Ajiba : Comentariul Coran: 3,32

Spune: „Dacă-L iubiţi pe Allâh, urmaţi-mă; Allâh vă va iubi şi va ierta păcatele voastre. Allâh este Iertător, Milostiv.” Spune, „Supune-ţi-vă lui Allâh şi Trimisului.”Dar dacă ei se îndepărtează – atunci într-adevăr, Allâh nu-i iubeşte pe cei necredincioşi. (Coran, 3:32)[1]

Comentariu:

Am vorbit mai devreme despre realitatea iubirii atunci când am comentat versetul, „Ei îi iubeau precum îl iubeau pe Allâh,” şi l-am citat pe Al-Baydâwî spunând:

„Iubirea este o înclinaţie a sufletului (nafs) către un obiect (şay’) pentru a atinge o perfecţiune ce se găseşte în aceasta, astfel că sufletul este purtat (de către această înclinaţie) aproape de acesta. Atunci când servitorul (lui Dumnezeu) îşi dă seama că adevărata perfecţiune nu se găseşte decât la Allâh, şi când vede că perfecţiunea nu se găseşte în sufletul său sau în orice altceva care nu este Allâh -sau cu Allâh, sau întru Allâh, atunci iubirea sa va fi decât pentru Allâh şi în Allâh. Şi aceasta, necesită realizarea supunerii faţă de Dumnezeu. De aceea iubirea este interpretată ca voinţă de supunere şi apare ca o consecinţă necesară, urmărea (modelului) supunerii către Dumnezeu a Trimisului (Pacea şi rugăciunea divină asupra sa) precum şi ataşamentul activ la conformarea cu acesta.” Continuă lectura „Ibn Ajiba : Comentariul Coran: 3,32”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑