Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

Coran

Depozitul de Încredere – „amāna”

Cartea Haltelor (Kitâb al-Mawâqif) – halta 178 – Comentariu la Cor. 33,72

Preaînaltul a spus: „Cu adevărat, Noi am prezentat Depozitul de încredere Cerurilor, Abd al QaderPământului şi munţilor, dar refuzară să-l asume şi îl evitară; se însărcină însă omul, care, cu adevărat, este injust şi ignorant”[1][2] (Cor., 33,72).

Acest Depozit încredinţat, este Califatul, corespunzând Cuvântului Preaînaltului: „Cu adevărat, Eu pun pe Pământ un Locţiitor (Khalîfa – Calif, n.t))”[3] (Cor., 2,30), care nu este altul decât Adam. Sensul acestui Depozit este realizarea prin totalitatea Numelor divine care reprezintă Divinitatea sub aspectul său adamic, fără să fi fost vreo „localizare”, „fuziune” sau „amestec”, toate aceste fiind concepte pe care le dezavuăm.

Acest Depozit El îl prezintă Cerurilor, Pământului, munţilor, nu pentru ca acestea să îl asume în realitate, căci nu sunt predispuse a-l asuma în mod efectiv. A asuma un lucru pentru care nu am fost predispuşi este imposibil, iar Preaînţeleptul şi Foarte cunoscătorul (Al-Hâkim, Al-‘Âlîm, n.t) nu ne-ar obliga la aceasta. El le-a prezentat (acest Depozit, n.t) pentru ca superioritatea şi eminenţa omului să le apară manifest. Astfel, Cerurile, Pământul şi munţii refuzară acest Depozit, evitară să-L accepte în ciuda naturii lor formidabile şi a faptului că acestea reprezintă firi mult mai mari decât fiinţa umană, precum este spus: „Creaţia Cerurilor şi a Pământului este mai mare decât creaţia oamenilor” (Cor., 40, 57)[4]. Continuă lectura „Depozitul de Încredere – „amāna””

Reclame

Iisus în Coran (Comentariu Cor. 3, 52-58)

Text preluat şi tradus din Lodovico Zamboni: La Sura della Famiglia di Imran nella Jesus_Name_in_Arabicsapienza islamica. Comentariul principal al textului coranic este tradus din Ibn Kathîr, partea în italice reprezintă intervenţia traducătorului care dezvoltă comentariul cu texte din Ibn ‘Ajiba, Al-Quşayrî, Al-Alûsî, Al-Qurtubî, As-Suyûtî, At-Tabarî, As-Sulamî, Al-Qâşânî, Ismâ’îl Haqqî, Ibn ‘Arabî, etc.
Un alt text referitor la Iisus în Coran poate fi citit aici: „Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran” Continuă lectura „Iisus în Coran (Comentariu Cor. 3, 52-58)”

Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran (4)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctate de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ وَإِذْ قَالَتِ ٱلْمَلاَئِكَةُ يٰمَرْيَمُ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصْطَفَـٰكِ وَطَهَّرَكِ وَٱصْطَفَـٰكِ عَلَىٰ نِسَآءِ ٱلْعَـٰلَمِينَ }

{ يٰمَرْيَمُ ٱقْنُتِي لِرَبِّكِ وَٱسْجُدِي وَٱرْكَعِي مَعَ ٱلرَّاكِعِينَ }

{ ذٰلِكَ مِنْ أَنَبَآءِ ٱلْغَيْبِ نُوحِيهِ إِلَيكَ وَمَا كُنتَ لَدَيْهِمْ إِذْ يُلْقُون أَقْلاَمَهُمْ أَيُّهُمْ يَكْفُلُ مَرْيَمَ وَمَا كُنْتَ لَدَيْهِمْ إِذْ يَخْتَصِمُونَ }

إِذْ قَالَتِ ٱلْمَلاۤئِكَةُ يٰمَرْيَمُ إِنَّ ٱللَّهَ يُبَشِّرُكِ بِكَلِمَةٍ مِّنْهُ ٱسْمُهُ ٱلْمَسِيحُ عِيسَى ٱبْنُ مَرْيَمَ وَجِيهاً فِي ٱلدُّنْيَا وَٱلآخِرَةِ وَمِنَ ٱلْمُقَرَّبِين}َ }

{ وَيُكَلِّمُ ٱلنَّاسَ فِي ٱلْمَهْدِ وَكَهْلاً وَمِنَ ٱلصَّالِحِينَ }

{ قَالَتْ رَبِّ أَنَّىٰ يَكُونُ لِي وَلَدٌ وَلَمْ يَمْسَسْنِي بَشَرٌ قَالَ كَذَلِكَ ٱللَّهُ يَخْلُقُ مَا يَشَآءُ إِذَا قَضَىٰ أَمْراً فَإِنَّمَا يَقُولُ لَهُ كُنْ فَيَكُونُ }

42) Atunci când îngerii spuseră: „Maria, Dumnezeu te-a ales şi te-a purificat şi te-a ales mai presus de femeile lumilor. 43) Maria, fii devotată Domnului tău: prosternează-te şi închină-te cu cei care se închină.” 44) Aceasta face parte din anunţurile Tainei, pe care Noi ţi-l inspirăm: tu nu erai însă cu ei atunci când aruncau kalamurile pentru a alege care ar fi trebuit să fi tutorele Mariei şi nu erai cu ei atunci când se disputau. 45) Atunci când îngerii spuseră: „Maria, Dumnezeu îţi dă vestea bună a unui Cuvânt care vine de la El: numele său este ‘Mesia’, Iisus fiul Mariei, ilustru în lumea de jos şi în Cea de dincolo, şi unul dintre Apropiaţi. 46) Va vorbi oamenilor atât din leagăn cât şi adult fiind şi va fi dintre cei buni.” 47) Spuse: „Doamne, cum aş putea avea un fiu dacă nici un om nu m-a atins?” Răspunse: „Aşa va fi: Dumnezeu creează ceea ce vrea şi atunci când hotărăște un lucru nu trebuie să spună decât ‘Fii!’, şi acesta este.”

Dumnezeu Preaînaltul ne informează astfel că din ordinul Său îngerii i-au vorbit Mariei, pacea asupra ei, spunându-i că El a ‘ales-o’ şi aceasta datorită numeroaselor ei opere de adoraţie, datorită ascezei sale, datorită nobilităţii sale, datorită purităţii sale lipsită de ‘necurăţie’ şi de sugestii diabolice; apoi în al doilea rând a ales-o, datorită maiestăţii sale, înaintea tuturor femeilor din toate lumile.

Continuă lectura „Fecioara Maria, Naşterea lui Iisus, în Coran : Sura Familiei lui Imran (4)”

Zaharia, Ioan Botezătorul în Coran: Sura Familiei lui Imran (3)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctat de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ هُنَالِكَ دَعَا زَكَرِيَّا رَبَّهُ قَالَ رَبِّ هَبْ لِي مِن لَّدُنْكَ ذُرِّيَّةً طَيِّبَةً إِنَّكَ سَمِيعُ ٱلدُّعَآءِ }

{ فَنَادَتْهُ ٱلْمَلاۤئِكَةُ وَهُوَ قَائِمٌ يُصَلِّي فِي ٱلْمِحْرَابِ أَنَّ اللَّهَ يُبَشِّرُكَ بِيَحْيَـىٰ مُصَدِّقاً بِكَلِمَةٍ مِّنَ ٱللَّهِ وَسَيِّداً وَحَصُوراً وَنَبِيّاً مِّنَ ٱلصَّالِحِينَ }

{ قَالَ رَبِّ أَنَّىٰ يَكُونُ لِي غُلاَمٌ وَقَدْ بَلَغَنِي ٱلْكِبَرُ وَٱمْرَأَتِي عَاقِرٌ قَالَ كَذَلِكَ ٱللَّهُ يَفْعَلُ مَا يَشَآءُ }

{ قَالَ رَبِّ ٱجْعَلْ لِّيۤ آيَةً قَالَ آيَتُكَ أَلاَّ تُكَلِّمَ ٱلنَّاسَ ثَلاَثَةَ أَيَّامٍ إِلاَّ رَمْزاً وَٱذْكُر رَّبَّكَ كَثِيراً وَسَبِّحْ بِٱلْعَشِيِّ وَٱلإِبْكَارِ }

***

38) Zaharia invocă atunci pe Domnul său, spunând: „Doamne, dăruieşte-mi de la Tine o bună descendenţă, Tu eşti Cel care ascultă invocaţiile!” 39) Îngerii îl chemară în timp ce stătea în picioare rugându-se, în chilia sa: „Dumnezeu iţi dă vestea bună a lui Yahyâ, care va adeverii un Cuvânt care vine de la Dumnezeu: va fi un domn, un cast, un Profet dintre cei buni.” 40) Spuse: „Doamne, cum aş putea avea un băiat când m-a ajuns bătrâneţea şi soţia mea este sterilă?” Răspunse: „Aşa, Dumnezeu face ce vrea.” 41) Spuse atunci: „Doamne, fă ca să-mi fie pentru mine un semn.”: „Semnul tău,”răspunse, „va fi ca pentru trei zile nu vei vorbi oamenilor decât prin intermediul aluziei. Aminteşte mult pe Domnul şi slăveşte-L seara şi dimineaţa.”

*

[„Zaharia invocă atunci pe Domnul său, spunând „]: Atunci când Zaharia vede că Dumnezeu îi dăruia Mariei fructele de iarnă vara şi fructele de vară iarna, în acel moment avu dorinţa de a avea un fiu, chiar fiind foarte bătrân şi având „oasele slăbite şi capul cuprins de cărunţie” [cum este spus în Sura Mariam] şi cu toate că soţia sa era chiar şi ea bătrână şi mai presus de toate sterilă. Cu toate aceste lucruri, se întoarse către Domnul său şi în secret îi ceru: „Doamne, dăruieşte-mi de la Tine o bună (tayyiba) descendenţă„, şi anume ‘un fiu care să fie drept’, (căci) „Tu eşti Cel care ascultă invocaţiile!” (samî’u d-du’â).

Spune Al-Quşayri: „Când văzu onoarea pe care Allâh i-a acordat-o [Mariei], avu şi mai multă siguranţă şi mai multă speranţă şi ceru atunci un fiu, în ciuda vârstei sale înaintate şi în ciuda faptului că satisfacerea cererii sale ar implica ceva contrar curgerii normale a lucrurilor. Se spune şi că Zaharia ceru un fiu pentru a-i fi de ajutor în supunere (la Dumnezeu) şi pentru a fi un moştenitor al profeţiei ce venea de la el şi pentru a putea astfel să satisfacă dreptul lui Allâh. Şi din acest motiv i s-a răspuns: în realitate, atunci când cineva cere cu scopul ca Adevărul să obţină ‘dreptului’ lui (şi deci nu pentru ‘partea’ proprie a sufletului său propriu), (această cerere) nu poate fi respinsă.”

Pentru Al-Alûsî, Zaharia cere o descendenţă „curăţată de necurăţia ocupării cu altceva decât Dumnezeu, separată de propria sa voinţă individuală, purificată de propriile patimi.” Continuă lectura „Zaharia, Ioan Botezătorul în Coran: Sura Familiei lui Imran (3)”

Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctate de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ إِذْ قَالَتِ ٱمْرَأَتُ عِمْرَانَ رَبِّ إِنِّي نَذَرْتُ لَكَ مَا فِي بَطْنِي مُحَرَّراً فَتَقَبَّلْ مِنِّي إِنَّكَ أَنتَ ٱلسَّمِيعُ ٱلْعَلِيمُ }
{ فَلَمَّا وَضَعَتْهَا قَالَتْ رَبِّ إِنِّي وَضَعْتُهَآ أُنْثَىٰ وَٱللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا وَضَعَتْ وَلَيْسَ ٱلذَّكَرُ كَٱلأُنْثَىٰ وَإِنِّي سَمَّيْتُهَا مَرْيَمَ وِإِنِّي أُعِيذُهَا بِكَ وَذُرِّيَّتَهَا مِنَ ٱلشَّيْطَانِ ٱلرَّجِيمِ }
{ فَتَقَبَّلَهَا رَبُّهَا بِقَبُولٍ حَسَنٍ وَأَنبَتَهَا نَبَاتاً حَسَناً وَكَفَّلَهَا زَكَرِيَّا كُلَّمَا دَخَلَ عَلَيْهَا زَكَرِيَّا ٱلْمِحْرَابَ وَجَدَ عِندَهَا رِزْقاً قَالَ يٰمَرْيَمُ أَنَّىٰ لَكِ هَـٰذَا قَالَتْ هُوَ مِنْ عِندِ ٱللَّهِ إِنَّ ٱللًّهَ يَرْزُقُ مَن يَشَآءُ بِغَيْرِ حِسَابٍ }

35) Atunci când soţia lui Imran spuse: „Doamne, Ţie îţi dau cu jurământ rodul pântecului meu, ca să fie consacrat! Primeşte-l deci de la mine: Tu eşti Cel care ascultă, Cel care ştie.
36) După ce născu, ea spuse: “Doamne! Am născut o fată.” (dar Dumnezeu ştia mai bine ceea ce ea a zămislit), „iar un băiat nu este asemenea unei fete. Am numit-o Maria şi Ţie îţi cer să o protejezi, pe ea şi descendenţa ei, împotriva Diavolului cel blestemat!” 37)
Şi Domnul său a acceptat-o cu o bună acceptare şi o făcu să crească un foarte frumos lăstar şi făcu din Zaharia tutorele său. De fiecare dată când Zaharia intra la ea, în locul său de rugăciune, găsea alături de ea bună providenţă, aşa că o întrebă: “O, Maria, de unde ai aceasta?” “De la Dumnezeu,” răspundea. ” Cu adevărat Dumnezeu dăruieşte cu providenţă cui voieşte, fără să dea socoteală.” (Coran 3, 35-37)

” Atunci când soţia lui Imran „, adică Ana (hanna bint fâqûdh), mamă a Mariei. Relatează Muhammad ben Işhâq: „Ana, soţia lui Imran, era o femeia care nu rămânea însărcinată. Într-o zi[1] văzu o pasăre care-şi hrănea puiul şi avu dorinţa să aibă un copil. Ceru lui Dumnezeu Prea Înaltul să-i dăruiască un fiu şi Dumnezeu răspunse invocării sale: soţul său se uni cu ea şi ea rămase gravidă. Atunci când era sigură că aştepta un copil, Ana spuse cu jurământ ca acest copil să fie consacrat şi deci dedicat adoraţiei şi în serviciu Templului din Ierusalim, şi spuse ‘Doamne, Ţie îţi las cu jurământ (nadhartu la-ka) rodul pântecului meu (fî batnî), ca să fie consacrat (muharrar)! Primeşte-l deci de la mine (taqabbal minnî): Tu eşti Cel ce ascultă, Cel care ştie’, şi deci ‘eşti Cel care ascultă invocaţia mea şi eşti Cel care cunoaşte intenţia mea’; ea neştiind dacă pruncul pe care-l poartă în pântec era băiat sau fată.” Continuă lectura „Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑