Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

februarie 2019

Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce este spus despre cunoaştere – Cartea a treia

Capitolul al şaselea

باب مَا جَاءَ فِي الْعِلْمِ

Capitolul despre ceea ce este spus despre cunoaştere

وَقَوْلِهِ تَعَالَى: {وَقُلْ رَبِّ زِدْنِي عِلْمًا} الْقِرَاءَةُ وَالْعَرْضُ عَلَى الْمُحَدِّثِ.
وَرَأَى الْحَسَنُ وَالثَّوْرِيُّ وَمَالِكٌ الْقِرَاءَةَ جَائِزَةً، وَاحْتَجَّ بَعْضُهُمْ فِي الْقِرَاءَةِ عَلَى الْعَالِمِ بِحَدِيثِ ضِمَامِ بْنِ ثَعْلَبَةَ قَالَ لِلنَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ آللَّهُ أَمَرَكَ أَنْ نُصَلِّيَ الصَّلَوَاتِ قَالَ: «نَعَمْ».
قَالَ فَهَذِهِ قِرَاءَةٌ عَلَى النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ أَخْبَرَ ضِمَامٌ قَوْمَهُ بِذَلِكَ فَأَجَازُوهُ. وَاحْتَجَّ مَالِكٌ بِالصَّكِّ يُقْرَأُ عَلَى الْقَوْمِ فَيَقُولُونَ أَشْهَدَنَا فُلاَنٌ. وَيُقْرَأُ ذَلِكَ قِرَاءَةً عَلَيْهِمْ، وَيُقْرَأُ عَلَى الْمُقْرِئِ فَيَقُولُ الْقَارِئُ أَقْرَأَنِي فُلاَنٌ. حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ سَلاَمٍ حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ الْحَسَنِ الْوَاسِطِيُّ عَنْ عَوْفٍ عَنِ الْحَسَنِ قَالَ لاَ بَأْسَ بِالْقِرَاءَةِ عَلَى الْعَالِمِ. وَأَخْبَرَنَا مُحَمَّدُ بْنُ يُوسُفَ الْفِرَبْرِيُّ وَحَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ إِسْمَاعِيلَ الْبُخَارِيُّ قَالَ: حَدَّثَنَا عُبَيْدُ اللَّهِ بْنُ مُوسَى عَنْ سُفْيَانَ قَالَ إِذَا قُرِئَ عَلَى الْمُحَدِّثِ فَلاَ بَأْسَ أَنْ يَقُولَ حَدَّثَنِي. قَالَ وَسَمِعْتُ أَبَا عَاصِمٍ يَقُولُ عَنْ مَالِكٍ وَسُفْيَانَ الْقِرَاءَةُ عَلَى الْعَالِمِ وَقِرَاءَتُهُ سَوَاءٌ.
[تحفة 18529، 18761 أ، 19246 أ].

Şi despre cuvintele lui Dumnezeu Preaînaltul: „Spune: „Doamne, sporeşte-mi în cunoaştere” (XX, 114). Şi de asemenea, despre recitarea sau despre prezentarea [hadith-urilor profetice şi a spuselor sfinţilor] aceluia care îi revine sarcina transmiterii depozitului tradiţional[1]. Al-Hasan [Al-Basrî], Sufyān [Ath-Thawrî] şi Mālik rețin că recitarea (qirā’a)[2] [hadith-urilor şi spuselor sfinţilor] pentru cel care s-a însărcinat cu transmiterea depozitului tradițional (muhaddith) este permisă[3].
Cineva[4], pentru a dovedi unui savant că este licită recitarea [unui hadith], se poate baza pe hadith-ul în care Dimām ben Tha’laba îl întrebă pe Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Dumnezeu este Cel care ţi-a ordonat să faci rugăciunea?” „Da,” răspunse Profetul. Această [întrebare a lui Dimām] se poate considera ca fiind astfel o ‘recitare’ făcută Profetului însuşi; în cele ce urmează, Dimām va relata oamenilor săi ce învăţase de la Profet şi aceştia îl vor accepta. Malik, la rândul său, argumenta în favoarea aceeaşi opinii menționând că [conform uzanței juridice] în ceea ce privește înscrisurile [în care se relatează declarațiile unor anumite persoane], când sunt citite, cei de faţă spun „Cutare ne-a luat ca martori”, în vreme ce în realitate [nu este vorba de o mărturie directă, ci] de o ‘recitare’ care le este făcută pe baza unui anumit text, [‘recitare’ pe care aceştia o confirmă]; şi tot la fel, atunci când este recitat [Coranul într-un anumit fel] în faţa unui maestru de recitare, recitatorul poate apoi afirma: „Cutare [maestrul] m-a instruit să recit [în felul acesta].” Se relatează de la Al-Hasan [Al-Basrî]: „Nu e nici un rău dacă în recitarea voastră [al unui hadih sau al unei spuse], pentru cel însărcinat cu transmiterea materialelor tradiţionale, [dacă acesta din urmă confirmă ceea ce este recitat] atunci nu e cu nimic greşit să se spună: ‘Cutare [maestru] mi-a transmis…’.” Eu însumi l-am auzit pe Abû ‘Âsim relatând de la Mālik şi de la Sufyān: „Recitarea facută celui savant este recitarea efectuată de savantul însuşi – este acelaşi lucru.”

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ يُوسُفَ، قَالَ حَدَّثَنَا اللَّيْثُ، عَنْ سَعِيدٍ ـ هُوَ الْمَقْبُرِيُّ ـ عَنْ شَرِيكِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي نَمِرٍ، أَنَّهُ سَمِعَ أَنَسَ بْنَ مَالِكٍ، يَقُولُ بَيْنَمَا نَحْنُ جُلُوسٌ مَعَ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فِي الْمَسْجِدِ، دَخَلَ رَجُلٌ عَلَى جَمَلٍ فَأَنَاخَهُ فِي الْمَسْجِدِ، ثُمَّ عَقَلَهُ، ثُمَّ قَالَ لَهُمْ أَيُّكُمْ مُحَمَّدٌ وَالنَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم مُتَّكِئٌ بَيْنَ ظَهْرَانَيْهِمْ‏.‏ فَقُلْنَا هَذَا الرَّجُلُ الأَبْيَضُ الْمُتَّكِئُ‏.‏ فَقَالَ لَهُ الرَّجُلُ ابْنَ عَبْدِ الْمُطَّلِبِ فَقَالَ لَهُ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ قَدْ أَجَبْتُكَ ‏”‏‏.‏ فَقَالَ الرَّجُلُ لِلنَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم إِنِّي سَائِلُكَ فَمُشَدِّدٌ عَلَيْكَ فِي الْمَسْأَلَةِ فَلاَ تَجِدْ عَلَىَّ فِي نَفْسِكَ‏.‏ فَقَالَ ‏”‏ سَلْ عَمَّا بَدَا لَكَ ‏”‏‏.‏ فَقَالَ أَسْأَلُكَ بِرَبِّكَ وَرَبِّ مَنْ قَبْلَكَ، آللَّهُ أَرْسَلَكَ إِلَى النَّاسِ كُلِّهِمْ فَقَالَ ‏”‏ اللَّهُمَّ نَعَمْ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَنْشُدُكَ بِاللَّهِ، آللَّهُ أَمَرَكَ أَنْ نُصَلِّيَ الصَّلَوَاتِ الْخَمْسَ فِي الْيَوْمِ وَاللَّيْلَةِ قَالَ ‏”‏ اللَّهُمَّ نَعَمْ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَنْشُدُكَ بِاللَّهِ، آللَّهُ أَمَرَكَ أَنْ نَصُومَ هَذَا الشَّهْرَ مِنَ السَّنَةِ قَالَ ‏”‏ اللَّهُمَّ نَعَمْ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَنْشُدُكَ بِاللَّهِ، آللَّهُ أَمَرَكَ أَنْ تَأْخُذَ هَذِهِ الصَّدَقَةَ مِنْ أَغْنِيَائِنَا فَتَقْسِمَهَا عَلَى فُقَرَائِنَا فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ اللَّهُمَّ نَعَمْ ‏”‏‏.‏ فَقَالَ الرَّجُلُ آمَنْتُ بِمَا جِئْتَ بِهِ، وَأَنَا رَسُولُ مَنْ وَرَائِي مِنْ قَوْمِي، وَأَنَا ضِمَامُ بْنُ ثَعْلَبَةَ أَخُو بَنِي سَعْدِ بْنِ بَكْرٍ‏.‏ رَوَاهُ مُوسَى وَعَلِيُّ بْنُ عَبْدِ الْحَمِيدِ عَنْ سُلَيْمَانَ عَنْ ثَابِتٍ عَنْ أَنَسٍ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم بِهَذَا‏.‏

5 (63) Se raportează de la Anas ben Mālik: „Şedeam în moschee[5] cu Profetul, asupra sa rugăciunea şi pacea divină, când intră un om, călare pe o cămilă. Făcu cămilă să îngenuncheze în [curtea] moscheii[6], apoi întrebă: ‘Cine din voi e Muhammad?’ Profetul şedea culcat pe o parte (muttaki), între oameni. Răspunserăm ‘E acel om [cu un ten] deschis, întins pe o parte.’ Atunci omul exclamă: ‘Hei! Fiu, al lui ‘Abd Al-Muttalib!’ Profetul spuse: ‘Aici sunt să-ţi răspund!’[7] ‘Voi începe atunci să-ţi pun nişte întrebări,’ spuse acesta, ‘şi voi insista în întrebările mele, dar tu să nu te superi pe mine.’ ‘Întreabă-mă ce vrei’, răspunse Profetul. ‘Ei bine, te întreb, în numele Domnului tău, şi a Domnului celor care te-au precedat: Dumnezeu te-a trimis pentru toţi oamenii?’ ‘Pe Dumnezeu (Allahumma), da,’ răspunse Profetul. ‘Te întreb atunci, spune-mi, în numele lui Dumnezeu: Dumnezeu ţi-a ordonat să facem rugăciunea de cinci ori, între zi şi noapte?’ ‘Pe Dumnezeu, da!’ ‘Te mai întreb, spune-mi, în numele lui Dumnezeu: Dumnezeu ţi-a prescris să postim în aceea lună din an?’ ‘Pe Dumnezeu, da!’ ‘Te mai întreb, în numele lui Dumnezeu: Dumnezeu ţi-a prescris prelevarea unei milostenii rituale de la cei dintre noi care sunt avuţi pentru a fi distribuită apoi săracilor?’ ‘Pe Dumnezeu, da!’ Atunci omul declară: ‘Am credinţă în ceea ce ne aduci. În ceea ce mă priveşte, eu sunt trimisul celor care mă urmează din neamul meu; numele meu este Dimām ben Tha’alaba şi sunt din tribul Banû Sa’d ben Bakr’.” Acest hadith este raportat şi cu un alt lanţ de transmiţători, tot de la Anas.

Comentariu Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce este spus despre cunoaştere – Cartea a treia”

Reclame

Bukhâri: Cartea a treia: Capitolul despre cel care îşi ridică vocea atunci când oferă cunoaşterea

باب مَنْ رَفَعَ صَوْتَهُ بِالْعِلْمِ

Capitolul despre cel care îşi ridică vocea atunci când oferă cunoaşterea

حَدَّثَنَا أَبُو النُّعْمَانِ، عَارِمُ بْنُ الْفَضْلِ قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو عَوَانَةَ، عَنْ أَبِي بِشْرٍ، عَنْ يُوسُفَ بْنِ مَاهَكَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو، قَالَ تَخَلَّفَ عَنَّا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فِي سَفْرَةٍ سَافَرْنَاهَا، فَأَدْرَكَنَا وَقَدْ أَرْهَقَتْنَا الصَّلاَةُ وَنَحْنُ نَتَوَضَّأُ، فَجَعَلْنَا نَمْسَحُ عَلَى أَرْجُلِنَا، فَنَادَى بِأَعْلَى صَوْتِهِ ‏ „‏ وَيْلٌ لِلأَعْقَابِ مِنَ النَّارِ ‏”‏‏.‏ مَرَّتَيْنِ أَوْ ثَلاَثًا‏.‏

2 (60) Se transmite de la ‘Abd Allāh ben ‘Amr: „În timpul unei călătorii pe care o făceam cu el, Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) rămase în urmă. Ne ajunse în momentul în care, venind ora de rugăciune, ne făceam abluţiunea şi ne treceam mâinile ude peste labele piciorului. Iată că atunci Profetul exclamă, cu o voce foarte ridicată: ‘Nenorocire! Atenţie la călcâie sau vor sfârşi în foc [infernului]!’ Şi repeta asta de două sau trei ori.”

Comentariu Continuă lectura „Bukhâri: Cartea a treia: Capitolul despre cel care îşi ridică vocea atunci când oferă cunoaşterea”

Bukhâri: Cartea a treia: Capitol despre cel care întrebat fiind despre o anumită cunoaştere în timp ce stă de vorbă de altceva, îşi termină discursul său şi apoi îi răspunde celui care l-a interpelat

Capitolul doi

باب مَنْ سُئِلَ عِلْمًا وَهُوَ مُشْتَغِلٌ فِي حَدِيثِهِ فَأَتَمَّ الْحَدِيثَ ثُمَّ أَجَابَ السَّائِلَ

Capitol despre cel care întrebat fiind despre o anumită cunoaştere în timp ce stă de vorbă de altceva, îşi termină discursul său şi apoi îi răspunde celui care l-a interpelat

حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ سِنَانٍ، قَالَ حَدَّثَنَا فُلَيْحٌ، ح وَحَدَّثَنِي إِبْرَاهِيمُ بْنُ الْمُنْذِرِ، قَالَ حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ فُلَيْحٍ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبِي قَالَ، حَدَّثَنِي هِلاَلُ بْنُ عَلِيٍّ، عَنْ عَطَاءِ بْنِ يَسَارٍ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، قَالَ بَيْنَمَا النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم فِي مَجْلِسٍ يُحَدِّثُ الْقَوْمَ جَاءَهُ أَعْرَابِيٌّ فَقَالَ مَتَى السَّاعَةُ فَمَضَى رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يُحَدِّثُ، فَقَالَ بَعْضُ الْقَوْمِ سَمِعَ مَا قَالَ، فَكَرِهَ مَا قَالَ، وَقَالَ بَعْضُهُمْ بَلْ لَمْ يَسْمَعْ، حَتَّى إِذَا قَضَى حَدِيثَهُ قَالَ ‏”‏ أَيْنَ ـ أُرَاهُ ـ السَّائِلُ عَنِ السَّاعَةِ ‏”‏‏.‏ قَالَ هَا أَنَا يَا رَسُولَ اللَّهِ‏.‏ قَالَ ‏”‏ فَإِذَا ضُيِّعَتِ الأَمَانَةُ فَانْتَظِرِ السَّاعَةَ ‏”‏‏.‏ قَالَ كَيْفَ إِضَاعَتُهَا قَالَ ‏”‏ إِذَا وُسِّدَ الأَمْرُ إِلَى غَيْرِ أَهْلِهِ فَانْتَظِرِ السَّاعَةَ ‏”‏‏.‏

1 (59) Se transmite de la Abû Hurayra: „Pe când Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) era într-o discuţie cu un grup de persoane aşezate într-un consiliu, un beduin veni la el şi îl întrebă: ‘Când va veni Ceasul (as-sā’a)? Profetul îşi continuă discursul pe care îl făcea. Atunci unii începură să spună: ‘Profetul a auzit întrebarea dar nu i-a plăcut.’ ‘Nu e aşa’, asigurau alţii, ‘motivul e că nu l-a auzit.’ În fine, Profetul, terminându-și discursul, întrebă: ‘Unde e cel care m-a întrebat despre Ceas?’ ‘Iată-mă, Trimis al lui Dumnezeu,’ răspunse beduinul. ‘Atunci când loialitatea se va împuţina (al-amāna),’ spuse Profetul, ‘să aştepţi Ceasul’. ‘Şi cum se va manifesta această împuţinare?’, întrebă beduinul. ‘Atunci când autoritatea va fi încredinţată celor care nu sunt demni, ‘să aştepţi Ceasul.’ ”

Comentariu Continuă lectura „Bukhâri: Cartea a treia: Capitol despre cel care întrebat fiind despre o anumită cunoaştere în timp ce stă de vorbă de altceva, îşi termină discursul său şi apoi îi răspunde celui care l-a interpelat”

Bukhâri: Introducere la Cartea a treia: „Despre Cunoaştere”

Introducere la Cartea a treia

Subiectul acestei a treia cărţi din Sahîh este ‘Cunoaşterea’ (al-‘ilm)[1], cu ‘C’ în majusculă căci referirea este la cunoaşterea lucrurilor divine, atât în sensul teologic cât şi în cel efectiv metafizic. Continuă lectura „Bukhâri: Introducere la Cartea a treia: „Despre Cunoaştere””

Bukhâri: Cartea a treia: Capitolul despre excelenţa (fadl) cunoaşterii

Capitolul unu

بَابُ فَضْلِ الْعِلْمِ

Capitolul despre excelenţa (fadl) cunoaşterii

{وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {يَرْفَعِ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا مِنْكُمْ وَالَّذِينَ أُوتُوا الْعِلْمَ دَرَجَاتٍ وَاللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ خَبِيرٌ}. وَقَوْلِهِ عَزَّ وَجَلَّ: {رَبِّ زِدْنِي عِلْمًا

Şi despre aceste cuvinte ale Prea-Înaltului: „Dumnezeu înalţă în grad pe cei dintre voi care au credinţă şi cei cărora le-a fost dată cunoaşterea (al-‘ilm). Dumnezeu e bine informat de ceea ce faceţi.” (LVIII, 11). Şi de asemenea: „Doamne, sporeşte-mi în cunoaştere” „(XX, 114).

Comentariu Continuă lectura „Bukhâri: Cartea a treia: Capitolul despre excelenţa (fadl) cunoaşterii”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑