Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

decembrie 2018

Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 27)

titlu

Capitolul 27: despre onorarea a ceea ce pentru musulmani e sacru şi inviolabil; expunere a drepturilor lor şi a grijii şi a mizericordiei care trebuie avută faţă de ei.

intro 1intro 2

Allāh Preaînaltul spune: „Iar cine onorează lucrurile sacre şi inviolabile ale lui Allāh, aceasta este mai bine pentru el în faţa Domnului lui” (XXII, 30). Şi spune: „Cine onorează Semnele sacre ale lui Allāh, iată aceasta nu vine decât din teama de Dumnezeu care se află în inimi” (XXII, 32). Şi de asemenea: „Coboară-ţi aripa în favoarea credincioşilor” (XV, 88). Şi tot Allâh Preaînaltul spune: „Cine ucide un suflet fără ca aceasta să fie în schimbul unei alte ucideri, sau datorită corupţiei răspândite pe pământ, e ca şi cum ar fi ucis toţi oamenii; însă cine dă unui suflet viaţă, e ca şi cum ar fi dat viaţă tuturor oamenilor” (V, 32).

223

223      Se transmite de la Abû Mûsā [Al-Aş’arî] că Trimisul lui Allāh ﷺ spuse: „Credinciosul cu un alt credincios sunt ca [elementele unui] unic edificiu: se întăresc unul pe altul.” Apoi îşi împleti degetele. Este un hadith în privinţa cărui există un acord deplin (B, 8, LXXXVIII, 481 – M. 45, XVII, 2585). Continuă lectura „Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 27)”

Reclame

Bukhâri: Cap.35: Despre teama credinciosului că opera sa se pierde fără ca el să-şi dea seama

باب خَوْفِ الْمُؤْمِنِ مِنْ أَنْ يَحْبَطَ عَمَلُهُ وَهُوَ لاَ يَشْعُرُ

Capitolul despre teama credinciosului că opera sa se pierde fără ca el să-şi dea seama

وَقَالَ إِبْرَاهِيمُ التَّيْمِيُّ مَا عَرَضْتُ قَوْلِي عَلَى عَمَلِي إِلاَّ خَشِيتُ أَنْ أَكُونَ مُكَذَّبًا.
وَقَالَ ابْنُ أَبِي مُلَيْكَةَ أَدْرَكْتُ ثَلاَثِينَ مِنْ أَصْحَابِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ كُلُّهُمْ يَخَافُ النِّفَاقَ عَلَى نَفْسِهِ، مَا مِنْهُمْ أَحَدٌ يَقُولُ إِنَّهُ عَلَى إِيمَانِ جِبْرِيلَ وَمِيكَائِيلَ.
[تحفة 15613 ب].
وَيُذْكَرُ عَنِ الْحَسَنِ مَا خَافَهُ إِلاَّ مُؤْمِنٌ، وَلاَ أَمِنَهُ إِلاَّ مُنَافِقٌ. وَمَا يُحْذَرُ مِنَ الإِصْرَارِ عَلَى النِّفَاقِ وَالْعِصْيَانِ مِنْ غَيْرِ تَوْبَةٍ لِقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {وَلَمْ يُصِرُّوا عَلَى مَا فَعَلُوا وَهُمْ يَعْلَمُونَ}.

Spuse Ibrāhîm At-Taymiyy: „N-am vorbit niciodată bazându-me pe fapta mea[1] fără să mă tem că ar putea fi considerată mincinoasă.” Ibn Abî Mulayka afirmă: „Am ajuns să cunosc treizeci dintre Tovarăşii Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină), şi fiecare din acesta se temea de a nu fi ipocrit. Şi niciunul dintre ei nu zicea că ar avea credinţa lui Gabriel sau a lui Mihail.” Se aminteşte de la Al-Hasan [Al-Basriyy]: „Nu se teme de aceasta decât cel care are credinţă şi nu se simte în siguranţă decât cel ipocrit.” Fără căire nu putem fi păziţi de stăruinţa ipocriziei şi a neascultării, conform cuvântului lui Dumnezeu Preaînaltul: „[celor care după ce au săvârşit o faptă ruşinoasă sau care s-au nedreptăţit pe ei înşişi, îşi amintesc de Dumnezeu şi cer iertare pentru păcatele lor (şi nu iartă păcatele decât Dumnezeu)], celor care nu stăruie în ceea ce au săvârşit, atunci când ştiu.” (III, 135)[2].”

حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ عَرْعَرَةَ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ زُبَيْدٍ، قَالَ سَأَلْتُ أَبَا وَائِلٍ عَنِ الْمُرْجِئَةِ،، فَقَالَ حَدَّثَنِي عَبْدُ اللَّهِ، أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ سِبَابُ الْمُسْلِمِ فُسُوقٌ، وَقِتَالُهُ كُفْرٌ ‏”‏‏.‏

41 (48) Se transmite de la Zubayd: „Îl întrebai pe Abû Wā’il despre Murgi’a. Acesta îmi răspunse zicând că auzit de la ‘Abd Allah [ben Mas’ûd] aceste cuvinte ale Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): ‘A insulta un musulman este nelegiure (fusûq, şi ipocrizie, n.t), a-l combate este lipsă de religiozitate (kufr).’ ”

أَخْبَرَنَا قُتَيْبَةُ بْنُ سَعِيدٍ، حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ بْنُ جَعْفَرٍ، عَنْ حُمَيْدٍ، عَنْ أَنَسٍ، قَالَ أَخْبَرَنِي عُبَادَةُ بْنُ الصَّامِتِ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم خَرَجَ يُخْبِرُ بِلَيْلَةِ الْقَدْرِ، فَتَلاَحَى رَجُلاَنِ مِنَ الْمُسْلِمِينَ فَقَالَ ‏ „‏ إِنِّي خَرَجْتُ لأُخْبِرَكُمْ بِلَيْلَةِ الْقَدْرِ، وَإِنَّهُ تَلاَحَى فُلاَنٌ وَفُلاَنٌ فَرُفِعَتْ وَعَسَى أَنْ يَكُونَ خَيْرًا لَكُمُ الْتَمِسُوهَا فِي السَّبْعِ وَالتِّسْعِ وَالْخَمْسِ ‏‏‏.‏

42 (49) Se transmite de la ‘Ubāda ben As-Sāmit că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină), ieșii pentru a înştiinţa despre Noaptea Valorii (laylatu l-qadr), când iată că doi oameni musulmani începură să-şi aducă injurii. Spuse atunci: ‘Am ieşit să vă înştiinţez despre Noaptea Valorii, însă acela şi acel altul şi-au adus injurii, şi [acest anunţ] a fost îndepărtat. Se poate că aceasta este un bine pentru voi; străduiţi-vă deci să o căutaţi între şapte, nouă şi cinci.’ ” Continuă lectura „Bukhâri: Cap.35: Despre teama credinciosului că opera sa se pierde fără ca el să-şi dea seama”

Bukhâri: Cap.36: despre întrebările puse de Gavril Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) despre credinţă, despre supunerea la Dumnezeu, despre desăvârşire şi despre ştiinţa Ceasului şi despre explicaţiile date de Profet ﷺ

بَابُ سُؤَالِ جِبْرِيلَ النَّبِيَّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ عَنِ الإِيمَانِ وَالإِسْلاَمِ وَالإِحْسَانِ وَعِلْمِ السَّاعَةِ

Capitolul despre întrebările puse de Gavril Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) despre credinţă, despre supunerea la Dumnezeu, despre desăvârşire şi despre ştiinţa Ceasului şi despre explicaţiile date de Profet ﷺ

وَبَيَانِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ لَهُ ثُمَّ قَالَ: «جَاءَ جِبْرِيلُ- عَلَيْهِ السَّلاَمُ- يُعَلِّمُكُمْ دِينَكُمْ». فَجَعَلَ ذَلِكَ كُلَّهُ دِينًا، وَمَا بَيَّنَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ لِوَفْدِ عَبْدِ الْقَيْسِ مِنَ الإِيمَانِ، وَقَوْلِهِ تَعَالَى: {وَمَنْ يَبْتَغِ غَيْرَ الإِسْلاَمِ دِينًا فَلَنْ يُقْبَلَ مِنْهُ}

Şi spuse Profetul ﷺ: ” A venit Gavril, asupra sa Pacea, să vă înveţe Religia voastră”, stabilind astfel că tot [despre ce au vorbit] este Religie (dîn). [Aceasta se referă] la momentul în care Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) dădu explicaţii delegaţiei celor din ‘Abdu l-Qays despre credinţă, precum şi cuvântul Preaînaltului „Cine vrea ca Religie altceva în afara Islamului [să ştie că această] nu-i va fi acceptat” (III, 85). Continuă lectura „Bukhâri: Cap.36: despre întrebările puse de Gavril Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) despre credinţă, despre supunerea la Dumnezeu, despre desăvârşire şi despre ştiinţa Ceasului şi despre explicaţiile date de Profet ﷺ”

Bukhâri: Cap.34: Despre faptul că urmarea funeraliilor (gianāza) face parte din credinţă

باب اتِّبَاعُ الْجَنَائِزِ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre faptul că urmarea funeraliilor face parte din credinţă

حَدَّثَنَا أَحْمَدُ بْنُ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَلِيٍّ الْمَنْجُوفِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا رَوْحٌ، قَالَ حَدَّثَنَا عَوْفٌ، عَنِ الْحَسَنِ، وَمُحَمَّدٍ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ مَنِ اتَّبَعَ جَنَازَةَ مُسْلِمٍ إِيمَانًا وَاحْتِسَابًا، وَكَانَ مَعَهُ حَتَّى يُصَلَّى عَلَيْهَا، وَيَفْرُغَ مِنْ دَفْنِهَا، فَإِنَّهُ يَرْجِعُ مِنَ الأَجْرِ بِقِيرَاطَيْنِ، كُلُّ قِيرَاطٍ مِثْلُ أُحُدٍ، وَمَنْ صَلَّى عَلَيْهَا ثُمَّ رَجَعَ قَبْلَ أَنْ تُدْفَنَ فَإِنَّهُ يَرْجِعُ بِقِيرَاطٍ ‏”‏‏.‏ تَابَعَهُ عُثْمَانُ الْمُؤَذِّنُ قَالَ حَدَّثَنَا عَوْفٌ عَنْ مُحَمَّدٍ عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم نَحْوَهُ‏.‏

40 (47) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cine urmează funeraliile unui musulman, cu credință şi încredinţându-se, în Dumnezeu, în privința aceasta, rămânând cu el până când se îndeplinește rugăciunea funerară şi terminând cu (pregătirea) mormântului, se întoarce (acasă) cu o recompensă de două qîrāt, fiecare având greutatea [muntelui] Uhud. Cine însă îndeplinește rugăciunea funerară şi apoi se întoarce (acasă) înainte de (punerea în) mormânt, se întoarce cu o recompensă de doar un qîrāt.” Continuă lectura „Bukhâri: Cap.34: Despre faptul că urmarea funeraliilor (gianāza) face parte din credinţă”

Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 26)

titlu

Capitolul 26: despre interzicerea injustiţiei (zulm) şi despre ordinul de a respinge nedreptăţile

intro

Allâh Preaînaltul spune: „Cei injuşti nu vor avea prieteni şi nici intercesor căruia să-i fie dată ascultare” (XI, 18). Şi spune: „Cei injuşti nu vor avea cine să-i ajute” (XXII, 71). În ceea ce priveşte hadith-urile se remarcă mai întâi cel transmis de Abû Dharr la finalul capitolului privitor la lupta sfântă[1].
[Iată în ceea ce urmează alte hadith în privinţa acestui subiect:]

204

204      Se transmite de la Giâbir că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Păziți-vă de injustiţie: aceasta va fi cu adevărat tenebră în Ziua Învierii[2]. Şi păziţi-vă de avariţie căci aceasta a dus la pierzanie pe cei care veniră înaintea voastră, împingându-i la a-şi vărsa sângele şi a declara licit ceea ce le era interzis.” Este raportat de Muslim (45, XV, 2578). Continuă lectura „Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 26)”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑