Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

august 2016

Sfat pentru un prieten

de Ibn ‘Arabî
Traducere din arabă şi note : Mihai Vâlsan
(Publicată în numerele 409-410 din Études Traditionnelles, Sept.-Oct. et Nov.-Dec. 1968)

Notă introductivă

În timpul cercetărilor noastre în legătură cu manuscrisele Şaikh-ului Al-Akbar Ibn ‘Arabî, ni s-a întâmplat de mai multe ori să găsim copii ale unei scurte scrieri, intitulate wasiyya (sfat), adresate de maestru unui personaj dintre cunoştinţele sale căruia nu îi indică numele, dar pe care îl descrie cu multă curtoazie drept „sfânt frate prea-nobil” (al-akh al-walî al-akram). După cuvintele introductive înţelegem că acesta ar fi vrut să aibă din mâna Şaikh-ului Al-Akbar un text redactat special pentru el, desemnat ca tadhkira (aducere aminte), pe care vroia să-l poarte întotdeauna cu el; a specificat de asemenea că înţelegea ca documentul trebuia să-i servească, de fiecare dată când l-ar fi avut în faţa lui, pentru ca să-i amintească de Şaikh şi a se ruga atunci pentru el. Recunoscând că aşteptarea solicitantului nu va fi satisfăcută de textul compus, autorul declară că înţelege totuşi să beneficieze de rugăciunile promise…

Wasiyyah redactată în aceste condiţii conţine o serie de aduceri aminte ale unor noţiuni tradiţionale, de recomandări spirituale şi rituale utile pentru viaţa cotidiană a unui om care este consacrat lui Dumnezeu şi care trăieşte însă în societate; după anumite indicaţii care sunt oferite aici este probabil că acesta exersa vreun comerţ şi avea de-a face astfel cu autorităţile publice.

Precum autorul precizează în concluzia sa, în tot ceea ce indică nu este nimic care să nu provină din învăţătura profetică autentică. Însă cu toate că înţelegem că alegerea şi forma însăşi a directivelor sale constituie o adaptare pentru cazul particular al destinatarului – această scriere are de asemenea o valoare exemplară.

Ultima frază a textului unde autorul îşi dă el însuşi numele complet menţionează de asemenea ca dată a documentului anul 624/1227. Aceasta corespunde ultimei faze ale vieţii Şaikh-ului Al-Akbar în timpul căreia se stabilise la Damasc (este decedat în 638/1240).

Textul nu pare a fi fost publicat până acum. O. Yahya, Hist. Et class. De l’œuvre d’Ibn ‘Arabî, R.G.826,sub titlul principal R. fî al-Wa’z li-ba’d ahbâbihi :”Scrisoare conţinând un îndemn făcut unuia dintre bunii săi prieteni”, se semnalează şase manuscrise; traducerea noastră a utilizat ocazional un al şaptelea găsit la Tunis, Wataniyyah 2284 fol. 6b. –8a care este intitulat Ba’d min wasâyâh al-Shaykh etc.(Câteva dintre sfaturile Şaikh-ului Al-Akbar), coroborată cu cel de la Berlin Berlin 3996, Spr. 743/6 fol. 24b. –25b unde este numit Wasiyyah al-Shaikh al-Akbar. Cele două copii utilizate, în ciuda diferenţelor de detaliu dintre ele pentru anumite fraze, nu prezintă nicio dificultate în stabilirea textului.

Michel Vâlsan

*** Continuă lectura „Sfat pentru un prieten”

Reclame

Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)

continuare

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctate de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

***

{ إِذْ قَالَتِ ٱمْرَأَتُ عِمْرَانَ رَبِّ إِنِّي نَذَرْتُ لَكَ مَا فِي بَطْنِي مُحَرَّراً فَتَقَبَّلْ مِنِّي إِنَّكَ أَنتَ ٱلسَّمِيعُ ٱلْعَلِيمُ }
{ فَلَمَّا وَضَعَتْهَا قَالَتْ رَبِّ إِنِّي وَضَعْتُهَآ أُنْثَىٰ وَٱللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا وَضَعَتْ وَلَيْسَ ٱلذَّكَرُ كَٱلأُنْثَىٰ وَإِنِّي سَمَّيْتُهَا مَرْيَمَ وِإِنِّي أُعِيذُهَا بِكَ وَذُرِّيَّتَهَا مِنَ ٱلشَّيْطَانِ ٱلرَّجِيمِ }
{ فَتَقَبَّلَهَا رَبُّهَا بِقَبُولٍ حَسَنٍ وَأَنبَتَهَا نَبَاتاً حَسَناً وَكَفَّلَهَا زَكَرِيَّا كُلَّمَا دَخَلَ عَلَيْهَا زَكَرِيَّا ٱلْمِحْرَابَ وَجَدَ عِندَهَا رِزْقاً قَالَ يٰمَرْيَمُ أَنَّىٰ لَكِ هَـٰذَا قَالَتْ هُوَ مِنْ عِندِ ٱللَّهِ إِنَّ ٱللًّهَ يَرْزُقُ مَن يَشَآءُ بِغَيْرِ حِسَابٍ }

35) Atunci când soţia lui Imran spuse: „Doamne, Ţie îţi dau cu jurământ rodul pântecului meu, ca să fie consacrat! Primeşte-l deci de la mine: Tu eşti Cel care ascultă, Cel care ştie.
36) După ce născu, ea spuse: “Doamne! Am născut o fată.” (dar Dumnezeu ştia mai bine ceea ce ea a zămislit), „iar un băiat nu este asemenea unei fete. Am numit-o Maria şi Ţie îţi cer să o protejezi, pe ea şi descendenţa ei, împotriva Diavolului cel blestemat!” 37)
Şi Domnul său a acceptat-o cu o bună acceptare şi o făcu să crească un foarte frumos lăstar şi făcu din Zaharia tutorele său. De fiecare dată când Zaharia intra la ea, în locul său de rugăciune, găsea alături de ea bună providenţă, aşa că o întrebă: “O, Maria, de unde ai aceasta?” “De la Dumnezeu,” răspundea. ” Cu adevărat Dumnezeu dăruieşte cu providenţă cui voieşte, fără să dea socoteală.” (Coran 3, 35-37)

” Atunci când soţia lui Imran „, adică Ana (hanna bint fâqûdh), mamă a Mariei. Relatează Muhammad ben Işhâq: „Ana, soţia lui Imran, era o femeia care nu rămânea însărcinată. Într-o zi[1] văzu o pasăre care-şi hrănea puiul şi avu dorinţa să aibă un copil. Ceru lui Dumnezeu Prea Înaltul să-i dăruiască un fiu şi Dumnezeu răspunse invocării sale: soţul său se uni cu ea şi ea rămase gravidă. Atunci când era sigură că aştepta un copil, Ana spuse cu jurământ ca acest copil să fie consacrat şi deci dedicat adoraţiei şi în serviciu Templului din Ierusalim, şi spuse ‘Doamne, Ţie îţi las cu jurământ (nadhartu la-ka) rodul pântecului meu (fî batnî), ca să fie consacrat (muharrar)! Primeşte-l deci de la mine (taqabbal minnî): Tu eşti Cel ce ascultă, Cel care ştie’, şi deci ‘eşti Cel care ascultă invocaţia mea şi eşti Cel care cunoaşte intenţia mea’; ea neştiind dacă pruncul pe care-l poartă în pântec era băiat sau fată.” Continuă lectura „Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (2)”

Ibn Ajiba Definiţii : Sabr (statornicie, constanţă, răbdare, îndurare)

6. as-sabr

„Constanţa” înseamnă a ţine inima la dispoziţia decretelor divine. Pentru vulg, constanţa revine la încadrarea inimii în supunerea faţă de prescripţiile cele mai dificile (ale Legii Sacre) şi în refuzul transgresiunilor.
Pentru elită, „constanţa”, este încadrarea sufletului (nafs) în exerciţii pioase (ar-riyâdât) şi discipline spirituale (eforturi – al-mujâhadât) şi, de asemenea, înfruntarea pericolelor pe care le întâmpină parcurgând calea supusă schimbărilor de stare (tarîq al-ahwâl) prin stările de vigilenţă ale inimii (murâqabat al-qalb) care se străduieşte să se menţină într-o stare de concentrare (permanent) (prezenţă – hudûr) şi care caută să obţină ridicarea voalurilor.
Cât despre „constanţa” elitei elitei, aceasta este încadrarea duhului (ar-rûh) şi a secretului intim (as-sirr) în prezenţă (al-hadra), în contemplaţii (al-muşâhadât) şi viziuni (esenţiale) (mu’âyanât); sau se mai poate spune, este menţinerea constantă a privirii (dawâm an-nazra) şi aflarea permanentă în Prezenţa divină (al-‘ukûf fi l-hadra).[1] Continuă lectura „Ibn Ajiba Definiţii : Sabr (statornicie, constanţă, răbdare, îndurare)”

Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (1)

(baza comentariului este textul lui Ibn Kathir punctat de intervenţiile traducătorului italian cu texte din alţi exegeţi (Al-Alûsî, Ar-Râzî, Al-Qâşânî, Ibn Ajiba, etc))

{ إِنَّ ٱللَّهَ ٱصْطَفَىٰ ءَادَمَ وَنُوحاً وَآلَ إِبْرَاهِيمَ وَآلَ عِمْرَانَ عَلَى ٱلْعَالَمِينَ }
{ ذُرِّيَّةً بَعْضُهَا مِن بَعْضٍ وَٱللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ }

„Cu adevărat Dumnezeu l-a ales pe Adam, Noe, familia lui Abraham şi familia lui Imran peste lumi: sunt descendenţi unii din alţii şi Dumnezeu ascultă şi ştie.” (Coran, 3:33-34)

Dumnezeu Preaînaltul ne informează că a ales anumite ‘case’ (familii) preferându-le mai mult imrandecât toate celelalte fiinţe de pe pământ. El „a ales (istafâ) pe Adam„, asupra sa pacea: l-a creat cu mâinile Sale, îi i-a insuflat Duhul Său, a făcut ca îngerii să i se prosterneze în faţa sa, l-a învăţat numele tuturor lururilor, l-a făcut să locuiască în Paradis şi, printr-o Înţelepciune care Îi aparţine, l-a făcut să cadă din acesta.

Conform lui Al-Wâsîtî, citat de As-Sulamî, Dumnezeu l-a ales pe Adam „pe atunci pe când nu exista început (azal), mai întâi încă de a fi ajuns la existenţă. Cu aceasta dă de înţeles fiinţelor Sale create că neascultarea lui Adam nu are nicio influenţă asupra faptului de a fi fost ales, deoarece asemenea neascultare precede [existenţierea lui Adam] şi este contemporană înţelepciunii divine [legată, n.t] de ceea ce s-ar fi îndeplinit.” Şi tot As-Sulamî relatează de la An-Nazrâbâdî: „Dacă vezi în Adam propriile sale caracteristici, îl vei afla descris prin cuvintele: „ Şi Adam n-a ascultat de Domnul său şi s-a rătăcit” (Cor., XX, 121). Dacă în schimb vei vedea în el calitatea Adevărului, îl vei găsi în cuvintele: „Cu adevărat Dumnezeu l-a ales pe Adam”. Cum ar putea oare ca neascultarea să aibă vreo influenţă asupra alegerii sale?” În plus, de la Al-Wâsitî: „Alegerea [lui Dumnezeu, n.t] se bazează pe Adevăr, în timp ce neascultarea reprezintă manifestarea individualităţii umane (başariyya): şi pocăinţa pentru aceasta este un lucru foarte ciudat, căci de la sine însuşi se întoarce la sine însuşi.” Continuă lectura „Fecioara Maria în Coran : Sura Familiei lui Imran (1)”

Ibn Ajiba Definiţii: al-khawf(teama)/ar-rajâ'(speranța)

al-khawf

‘Teama’ este tulburarea inimii neliniştită de a fi atinsă de ceea ce îi displace sau de a pierde ceea la care este ataşată. Fructul său este elanul către supunere şi îndepărtarea de nesupunere.

Este numită ‘simulare’: a manifesta teama fără a se conforma în acte.

Teama vulgului este de pedeapsă sau de a fi privat de recompensă. Ceea a elitei este de a fi obiectul reproşului şi de a pierde ocazia de a se apropia [de Dumnezeu]. Cât despre elita elitei, teama lor este de a fi voalaţi [de Prezenţa divină] din cauza afişării unui rău comportament spiritual (su’u-l-âdab) [faţă de Dumnezeu][1]. Continuă lectura „Ibn Ajiba Definiţii: al-khawf(teama)/ar-rajâ'(speranța)”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑