Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

traducere Mihail Vâlsan

Litania Mării (Hizbu l-Bahr)

Acesta este  una dintre cele mai importante ‘litanii’ (hizb) practicate în cadrul confreriilor spirituale şadhilite şi chiar în afara lor. Am considerat că o traducere în limba română ar putea fi folositoare pentru cine este interesat şi atragem însă atenţia celor care sunt parte a unei tariqa că bunul comportament spiritual (adab) care li se impune înainte de a decide integrarea unor astfel de litanii în practica spirituală curentă, este obţinerea acordului autorităţii spirituale la care se raportează, astfel încât să se poată beneficia din plin de binecuvântările acestei practici.

Nu am transliterat în mod intenţionat textul arab considerând că cine este cu adevărat interesat de recitarea sa poate face un minim efort pentru învăţarea literelor şi citirii arabe.

Pentru o scurtă descriere lăsăm cuvântul Şaikh-ului Mustfa ‘Abd al-Azîz Vâlsan, care în introducerea unui articol despre awrad-urile lui Ibn ‘Arabî descrie în câteva cuvinte, la modul general acest gen spiritual de litanii: Continuă lectura „Litania Mării (Hizbu l-Bahr)”

Reclame

O instrucţiune privind riturile fundamentale ale Islamului

(Ibn ‘Arabî)
Traducere şi note : Mihai Vâlsan
(Publicată în numărul 369 din Études Traditionnelles, 1962)

Introducere

Tratatul Şaikh-ului Al-Akbar care poartă acest titlu se prezintă ca o serie de învăţături concise despre aspectele ezoterice ale celor patru îndatoriri fundamentale ale Islamului: Salat-ul sau Rugăciunea rituală, Zakât-ul sau Milostenia legală, Sawm-ul sau Postul, Haggi-ul sau Pelerinajul. Acestea sunt, dintre cele cinci care constituie ceea ce numim Pilierii Islamului (Arkânu-l-Islâm), cele care implică o formă caracterizată de activitate rituală sau de normă sacră şi care nu consistă în act pur de conştiinţă sau o simplă efectuare a formei verbale. Rămâne astfel în afara acestei examinări, prima obligaţie fundamentală a Islamului care este Şahâda sau Atestarea divinităţii unice a lui Allâh, căreia îi este adăugată de asemenea Atestarea calităţii de Trimis divin a lui Muhammad (ceea ce face să fie mai exact Două Atestări, aş-şahâdatân, într-o singură profesiune de credinţă preliminară)[1].

În acest text nu se cunoaşte până acum, pe planul public cel puţin, decât singurul manuscris de la Berlin înscris de Ahlwardt cu numărul 2943: We II, 1632, folio 81a-82a. Acestea fiind spuse în măsura în care putem să ne orientăm în acest domeniu după singurele titluri catalogate ale operei acestui autor, căci în practică, se întâmplă deseori ca un acelaşi tratat să fie intitulat de către copişti sau de către bibliotecare cu titluri diferite. Continuă lectura „O instrucţiune privind riturile fundamentale ale Islamului”

Sfat pentru un prieten

de Ibn ‘Arabî
Traducere din arabă şi note : Mihai Vâlsan
(Publicată în numerele 409-410 din Études Traditionnelles, Sept.-Oct. et Nov.-Dec. 1968)

Notă introductivă

În timpul cercetărilor noastre în legătură cu manuscrisele Şaikh-ului Al-Akbar Ibn ‘Arabî, ni s-a întâmplat de mai multe ori să găsim copii ale unei scurte scrieri, intitulate wasiyya (sfat), adresate de maestru unui personaj dintre cunoştinţele sale căruia nu îi indică numele, dar pe care îl descrie cu multă curtoazie drept „sfânt frate prea-nobil” (al-akh al-walî al-akram). După cuvintele introductive înţelegem că acesta ar fi vrut să aibă din mâna Şaikh-ului Al-Akbar un text redactat special pentru el, desemnat ca tadhkira (aducere aminte), pe care vroia să-l poarte întotdeauna cu el; a specificat de asemenea că înţelegea ca documentul trebuia să-i servească, de fiecare dată când l-ar fi avut în faţa lui, pentru ca să-i amintească de Şaikh şi a se ruga atunci pentru el. Recunoscând că aşteptarea solicitantului nu va fi satisfăcută de textul compus, autorul declară că înţelege totuşi să beneficieze de rugăciunile promise…

Wasiyyah redactată în aceste condiţii conţine o serie de aduceri aminte ale unor noţiuni tradiţionale, de recomandări spirituale şi rituale utile pentru viaţa cotidiană a unui om care este consacrat lui Dumnezeu şi care trăieşte însă în societate; după anumite indicaţii care sunt oferite aici este probabil că acesta exersa vreun comerţ şi avea de-a face astfel cu autorităţile publice.

Precum autorul precizează în concluzia sa, în tot ceea ce indică nu este nimic care să nu provină din învăţătura profetică autentică. Însă cu toate că înţelegem că alegerea şi forma însăşi a directivelor sale constituie o adaptare pentru cazul particular al destinatarului – această scriere are de asemenea o valoare exemplară.

Ultima frază a textului unde autorul îşi dă el însuşi numele complet menţionează de asemenea ca dată a documentului anul 624/1227. Aceasta corespunde ultimei faze ale vieţii Şaikh-ului Al-Akbar în timpul căreia se stabilise la Damasc (este decedat în 638/1240).

Textul nu pare a fi fost publicat până acum. O. Yahya, Hist. Et class. De l’œuvre d’Ibn ‘Arabî, R.G.826,sub titlul principal R. fî al-Wa’z li-ba’d ahbâbihi :”Scrisoare conţinând un îndemn făcut unuia dintre bunii săi prieteni”, se semnalează şase manuscrise; traducerea noastră a utilizat ocazional un al şaptelea găsit la Tunis, Wataniyyah 2284 fol. 6b. –8a care este intitulat Ba’d min wasâyâh al-Shaykh etc.(Câteva dintre sfaturile Şaikh-ului Al-Akbar), coroborată cu cel de la Berlin Berlin 3996, Spr. 743/6 fol. 24b. –25b unde este numit Wasiyyah al-Shaikh al-Akbar. Cele două copii utilizate, în ciuda diferenţelor de detaliu dintre ele pentru anumite fraze, nu prezintă nicio dificultate în stabilirea textului.

Michel Vâlsan

*** Continuă lectura „Sfat pentru un prieten”

Funcţiunea lui René Guénon şi soarta Occidentului (9)

-ultima parte-

Semnificaţia încetării funcţiunii personale a lui René Guénon

Aceasta ne face să spunem câte ceva despre semnificaţia generală pe care o poate avea guenons-1932încetarea funcţiunii sale personale. Ne vom aminti aici că, vorbind de speranţa unei înţelegeri între Orient şi Occident, şi de rolul „intermediarilor”, el spunea în legătură cu aceştia din urmă că „prezenţa lor dovedeşte că orice speranţă de înţelegere nu este pierdută în mod iremediabil”[1]. Brusca sa dispariţie va fi ea interpretată ca pierderea sau diminuarea acestei speranţe de înţelegere? Este neîndoielnic că din acest punct de vedere, în acest eveniment neaşteptat, găsim un anumit sens negativ, iar diferitele dificultăţi pe care le-a întâmpinat funcţiunea sa, şi pe care le-am menţionat, nu fac de altfel decât să sprijine o asemenea semnificaţie. Dar trebuie să determinăm limitele în care o asemenea interpretare este posibilă. Mai întâi, funcţiunea sa trebuia să aibă la un anumit moment, datorită vârstei, o limită naturală. Pe de altă parte, chiar dacă nimic nu anunţa un sfârşit în acel moment, activitatea sa s-a desfăşurat în orice caz pe o durată apreciabilă: mai mult de treizeci de ani separau moartea sa de publicarea primei sale cărţi; producţia sa intelectuală a fost în mod excepţional bogată: 17 cărţi, plus materiale de articole de republicat în volume totalizând cel puţin 8 alte cărţi; influenţa acestei opere ar trebui să se dezvolte încă şi mai mult în viitor. Continuă lectura „Funcţiunea lui René Guénon şi soarta Occidentului (9)”

Funcţiunea lui René Guénon şi soarta Occidentului (8)

-continuare-

Constituirea unei elite – alte aspecte

Dar în final, pentru o elită în adevăratul sens al cuvântului, René Guénon a avut în vedere ob_5e6883_rene-guenon-a-sa-table-de-travail-egypteca fiind posibil, în lipsa bazei catolice, constituirea sa în afara oricărui mediu definit, căci spunea că punctul de sprijin, într-o organizaţie existentă, nu era o necesitate absolută. Însă în acest caz elita trebuia să se sprijine doar „pe efortul celor care ar fi calificaţi prin capacităţile lor intelectuale, în afara oricărui mediu definit, şi de asemenea, bineînţeles, pe sprijinul Orientului; lucrarea sa se va dovedi însă mai dificilă şi acţiunea sa nu ar putea să se exercite decât într-o perioadă lungă de timp, căci ea ar fi nevoită astfel să-şi creeze ea însăşi toate instrumentele”[1]. Asupra felului în care ar putea să se realizeze o asemenea constituire, Guénon nu oferit niciodată prea multe precizări. Continuă lectura „Funcţiunea lui René Guénon şi soarta Occidentului (8)”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑