Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

octombrie 2016

Ibn Ajiba definiţii: al-mahabba (iubirea de Dumnezeu)

‘Iubirea[1]‘ este înclinaţia persistentă a unei inimi înflăcărate[2]. Această înclinaţie se manifestă mai întâi asupra organelor externe (al-jawârih al-zâhira) prin serviciul activ [în favoarea Divinităţii] (khidma), ceea ce corespunde staţiunii Celor puri (maqâm al-abrâr). În al doilea rând, ea se manifestă asupra inimilor atinse de pasiune (al-qulûb aş-şâ’iqa) prin purificarea (tasfiya) şi împodobirea [interioară] (tahliya), ceea ce corespunde staţiunii novicilor care străbat Calea (al-murîdîn as-sâlikîn). În al treilea rând, ea se manifestă asupra duhurilor (arwâh) şi asupra secretelor (asrâr) purificate (as-sâfiya), prin stabilitatea viziunii Celui Preaiubit: aceasta este staţiunea Cunoscătorilor (maqâm al-‘ârifîn). Continuă lectura „Ibn Ajiba definiţii: al-mahabba (iubirea de Dumnezeu)”

Reclame

Apariţie editorială

Dorim să semnalăm două apariţii editoriale pentru cititorii italofoni:

Editura Orientamento / Al-Qibla a tipărit traducerea din franceză a traducerii comentate din Ibn ‘Arabî a lui Ch.A.Gilis: ‘Texte despre post’ precum şi o nouă ediţie revăzută complet şi adăugită din comentariul lui Lodovico Zamboni la „Sura Maria în înţelepciunea islamică”.

***

Traducem în cele ce urmează prefaţa editorului:

„Epuizarea copiilor precedentei ediţii acestei cărţi (ieşită în 2002 la o altă editură, G.E.I din Roma) a constituit pentru noi ocazia unei revizuiri complete a sa; această revizuire a fost într-atât de profundă şi de radicală încât cu mare greutate, punându-se în paralele cele două texte, se poate trage concluzie că este vorba de aceeaşi carte, chiar reeditată fiind după 14 ani. Motivele unei asemenea schimbări sunt multiple: unele se datorează unei mai mari experienţe dobândite, mulţumită lui Dumnezeu, aceşti ani (ceea ce a influenţat atât o mai bună prezentare, să o numim ‘editorială’, cât şi o mai bună capacitate de înţelegere a limbii arabe pe de o parte şi a conţinuturilor doctrinale şi metafizice a fragmentelor care au făcut obiectul atenţiei noastre pe de altă parte), în timp ce alte motive sunt constituie în mare parte din faptul că anumite texte au fost reperate între-timp (înainte de toate importantul comentariu a lui Ibn ‘Agîba); a avut apoi importanţa sa voinţa noastră de a urmări până la capăt darea ununui caracter ‘tradiţional’ lucrării noastre, conştienţi fiind că doar în Credinţă (în sensul termenului arab îmân) şi în căutarea Înţelepciunii divine este posibilă sesizarea semnificaţiilor Textelor sacre. Din aceasta a rezultat o lucrare semnificativ mai completă decât cea din 2002 şi sperăm că utilitatea sa va creşte de asemenea în mod proporţional. Continuă lectura „Apariţie editorială”

Ibn Ajiba definiţii: al-muhâsaba wa al-muşârata

„Examenul de conştiinţă” (muhâsaba) consistă în a se blama pe sine de suflurile (anfâs) şi de clipele pierdute în altceva decât în diferitele moduri de supunere la Dumnezeu. Aceasta se întâmplă la finalul zilei, aşa cum „conformarea la limite” (muşârata) are loc la începutul ei, atunci când ne spunem nouă înşine: „Iată o nouă zi care începe şi care va fi un martor împotriva ta; străduieşte-te deci, o, suflet al meu, să umpli fiecare clipă cu ceea ce te apropie de Dumnezeu; căci dacă ai fi murit în ziua precedentă, ai fi fost privat de binele de care te vei bucura astăzi”. Astfel ne adresăm sufletului la apropierea nopţii şi astfel îl examinăm în momentul în care noaptea se sfârşeşte, aceasta cu perseverenţă până când Prezenţa divină se stabileşte în mod ferm în acesta. Atunci timpul se va aduna într-o unică clipă (yattahid al-waqt) ceea ce corespunde cufundării în contemplaţie (şuhûd) şi astfel nu va mai fi nici examinator şi nici cel care pedepseşte. În felul acesta deci, atâta vreme cât durează parcurgerea căii spirituale (as-sayr), ‘conformarea la limite’ vine în primul rând iar ‘examenul de conştiinţă’ în ultimul rând şi ‘vigilenţa’ (murâqaba) este exersată în permanenţă. Odată ţinta atinsă, nu va mai exista nici ‘examen de conştiinţă’ şi nici ‘conformare la limite’[1].

NOTE:

[1] Muhâsaba şi muşârata sunt deci modalităţi particulare ale ‘păzirii inimii’ (murâqaba) şi care dispar odată ce aceasta devine o stare permanentă. Ştim că ‘examenul de conştiinţă’ a găsit un expozant celebru în persoana lui Hârith b. Asad al-Muhâsibî (m. 243/857 la Kufa, Iraq).

Numele lui Dumnezeu în Islam(2)

continuare
* text tradus din Al-Giazûlî, Muhammad ben Sulaymân: Dalâ’ilu l-Khayrât

al-Wâhid, Unicul (Preamărită fie Majestatea Sa)[1]

(جَلَّ جَلَالَهُ) الْوَاحِدُ

al-Ahad, Unul (Preamărită fie Majestatea Sa)[2]

(جَلَّ جَلَالَهُ) الأَحَدُ

as-Samad, Cel înspre care tind toate fiinţele create(Preamărită fie Majestatea Sa)[3]

(جَلَّ جَلَالَهُ) الصَّمَدُ

al-Qâdir, Imens Puternicul (Preamărită fie Majestatea Sa)[4]

(جَلَّ جَلَالَهُ) الْقَادِرُ Continuă lectura „Numele lui Dumnezeu în Islam(2)”

O instrucţiune privind riturile fundamentale ale Islamului

(Ibn ‘Arabî)
Traducere şi note : Mihai Vâlsan
(Publicată în numărul 369 din Études Traditionnelles, 1962)

Introducere

Tratatul Şaikh-ului Al-Akbar care poartă acest titlu se prezintă ca o serie de învăţături concise despre aspectele ezoterice ale celor patru îndatoriri fundamentale ale Islamului: Salat-ul sau Rugăciunea rituală, Zakât-ul sau Milostenia legală, Sawm-ul sau Postul, Haggi-ul sau Pelerinajul. Acestea sunt, dintre cele cinci care constituie ceea ce numim Pilierii Islamului (Arkânu-l-Islâm), cele care implică o formă caracterizată de activitate rituală sau de normă sacră şi care nu consistă în act pur de conştiinţă sau o simplă efectuare a formei verbale. Rămâne astfel în afara acestei examinări, prima obligaţie fundamentală a Islamului care este Şahâda sau Atestarea divinităţii unice a lui Allâh, căreia îi este adăugată de asemenea Atestarea calităţii de Trimis divin a lui Muhammad (ceea ce face să fie mai exact Două Atestări, aş-şahâdatân, într-o singură profesiune de credinţă preliminară)[1].

În acest text nu se cunoaşte până acum, pe planul public cel puţin, decât singurul manuscris de la Berlin înscris de Ahlwardt cu numărul 2943: We II, 1632, folio 81a-82a. Acestea fiind spuse în măsura în care putem să ne orientăm în acest domeniu după singurele titluri catalogate ale operei acestui autor, căci în practică, se întâmplă deseori ca un acelaşi tratat să fie intitulat de către copişti sau de către bibliotecare cu titluri diferite. Continuă lectura „O instrucţiune privind riturile fundamentale ale Islamului”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑