Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

ianuarie 2015

Scurtă introducere în Islam

Din punct de vedere islamic vorbim despre o ‘pogorâre’ (nuzûl) iniţială a Verbului 10945762_10205125176241413_3283759929899143914_ndivin (‘Coranul’) asupra unui om, Muhammad ben ‘Abd Allah care devine exemplum al Omului perfect; asemenea ‘pogorâre’, sau ‘Revelaţie’, implică o instaurare a unei Forme tradiţionale (sau ‘Religie’) diferită de cele precedente iar de aici rezultă o serie infinită de consecinţe comportamentale, sociale şi legale, nemaivorbind de tot ceea ce este legat de modalităţile cu funcţiunea de apropiere de realităţile spirituale.

Trebuie însă să încercăm să schiţăm câteva idei despre această Religie, iar pentru aceasta ne vom servi de date tradiţionale islamice pe care le vom lua ca ‘bază’ pentru observaţiile noastre, având avantajul unui punct de vedere ‘intern’ şi încercând în acelaşi timp să fim sintetici şi precişi. Continuă lectura „Scurtă introducere în Islam”

Reclame

Despre poezia în moschee

*Tradus din italiană

Din Sahîh-ul lui Al-Bukhâri

Cărţile referitoare la rugăciune – Prima parte

Cartea a opta – Capitolul șaizeci și opt

بَابُ الشِّعْرِ فِي الْمَسْجِدِ

حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ الْحَكَمُ بْنُ نَافِعٍ قَالَ أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ عَنْ الزُّھْرِيِّ قَالَ أَخْبَرَنِي أَبُو سَلَمَ ةَ بْنُ عَبْدِ الرَّحْمَنِ 453

بْنِ عَوْفٍ أَنَّهُ سَمِعَ حَسَّانَ بْنَ ثَابِتٍ الأَنْصَارِيَّ يَسْتَشْھِدُ أَبَا ھُرَيْرَةَ أَنْشُدُكَ للهَ ھَلْ سَمِعْتَ النَّبِيَّ صَلَّى للهُ عَلَيْهِ وَ

سَلَّمَ يَقُولُ يَا حَسَّانُ أَجِبْ عَنْ رَسُولِ للهِ صَلَّى للهُ عَلَيْهِ وَ سَلَّمَ ال لَّھُمَّ أَيِّدْهُ بِرُوحِ الْقُدُسِ قَالَ أَبُو ھُرَ يْرَةَ نَعَمْ

Capitolul despre poezia în moschee

105 (453) Se transmite de la Az-Zuhrî: ” Abû Salama, fiul lui ‘Abdu r-Rahmân bin ‘Awf, a auzit pe Hassân bin Thâbit care cerea mărturia lui Abû Hurayra, spunându-i: ‘Iţi cer în Numele lui Allâh: ai auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) care spunea: Hassân, răspunde [celor care neagă] din partea Trimisului lui Dumnezeu! Allahumma întăreşte-l cu Duhul sfinţeniei! -? ‘Da, ‘răspunse Abû Hurayra.”

Commentariu Continuă lectura „Despre poezia în moschee”

În onoarea Celui care este cea mai lăudată dintre fiinţele create (salla Allâhu ‘alayhi wa sallam) :

*traducerea unor versuri din qasida (poezie sacră) Burda scrisa în secolul 11 de Sharaf ad-Din Abu Abdullah Muhammad Busiri.”

10806201_871481882883531_3645544622493693243_nأكرم بخلق نبي زانه خلق بالحسن مشتمل بالبشر متسم

„Onorează deci natura acestui Profet: un caracter desăvârşit il impodobeşte, scăldat este în frumusete, fericirea (bucuria) este cea care îl marchează:

كالزهر في ترف و البدر في شرف و البحر في كرم و الدهر في همم

ca o floare este în delicatete, sau ca o luna plină prin preeminenţa şi marea sa nobleţe, sau ca o mare este în generozitate sau ca timpul care se scurge, prin ferma lui determinare.

كأنه وهو فرد من جلالته في عسكَرٍ حين تلقاهُ وفي حَشَمِ

Cand îl intalneşti şi el e singur, prin majestatea pe care o inspiră, pare în mijlocul unei armate, sau înconjurat de un cortegiu de servitori

كأنما اللؤلؤ المكنون في صدف من معدني منطق منه و مبتسم

şi ca o perlă închisă în cochilia sa sunt cele doua comori ascunse: preţioasa sa elocvenţă şi dulcele său zâmbet

Caracterul sacru, venerabil şi inviolabil al Profetului (rugăciunea şi pacea divină să fie asupra lui)

*Tradus în română din Al-Giazûlî, Muhammad ben Sulaymân: Dalâ’ilu l-Khayrât, ovvero le indicazioni dei Benefici e gli irraggiamenti delle Luci (nella menzione rituale della Preghiera sul Profeta Prescelto), tradus în italiană de Sidi Idris Zamboni

Cu termenul Hurma este definit [în arabă, n.t] „caracterul sacru, venerabil şi 10931428_869135836441832_8146647473713339397_ninviolabil” a unui anumit lucru. Profetul (rugăciunea şi pacea divină să fie asupra lui) este înzestrat cu astfel de caracter, într-atâta încât în arabă nu există nici măcar posibilitatea teoretică de a exprima o ofensă (sau orice alt apelativ puţin politicos) faţă de el: cum ar putea fi cu adevărat posibil exprimarea dispreţului faţă de cine e Muhammad, şi anume „mult lăudat”? În general, sunt aceleaşi ‘numele profetice’ în sine considerate de noi aici (şi care se referă la perfecţiunea Omului, atât în sensul ascendent al obţinerii Cunoaşterii supreme cât şi în acela descendent al manifestării virtuţilor) care anulează orice pretenţie de „profanare” a sacralităţii Trimisului lui Dumnezeu şi care se întorc astfel asupra cui este autorul, din momentul în care cel care îl dispreţuieşte nu face altceva decât să-şi dispreţuiască propria facultate virtuală de asemănare cu un asemenea exemplu.

„Allahumma trimite-ţi ruga asupra Sayyid-ului nostru Muhammad, asupra Sayyid-ului nostru Adam, asupra Sayyid-ului nostru Nuh (Noe), asupra Sayyid-ului nostru Ibrahim (Abraham), asupra Sayyid-ului nostru Musa (Moise), asupra Sayyid-ului nostru Isa (Iisus), asupra acelor profeţi şi Trimişi care au fost între unul şi altul dintre aceştia: şi ca rugăciunile de pace divină să fie asupra tuturor”. (din Dalail al-Khairat, hizb-ul de Miercuri)

Termenul sayyid indică ‘şef’ sau ‘senior (domn)’ atât în sensul de a fi dobândit anumite calităţi interioare care ar permite exprimarea în toatalitate a unor virtuţi determinate, fie în sensul de a fi într-o poziţie de superioritate socială. Conform regulii de ‘bună educaţie spirituală’ islamică, în Dalâ’il, epitetul de sayyid se referă în mod constant la Profetul Muhammad (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină), model absolut perfect de ‘a fi domn’, în toate sensurile; pentru evitarea confuziei cu cuvântul rabb (‘Domn’, cu referire la Dumnezeu), evităm să traducem cu ‘domn’ şi lăsăm termenul arab sayyid.

Termenul Sayyid însoţeşte adesea menţiunea numelui Muhammad. Profetul (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină) este exemplul suprem de ‘domn adevărat’, atât în sensul spiritual (ca domnie asupra sine însuşi şi ca obţinere a tuturor obiectivelor Realizării), fie în sensul de a avea toate calităţile de comandă şi de generozitate care fac ca o fiinţă umană să poată fi într-adevăr numit ‘domn şi conducător’ peste alţi oameni. Profetul a spus: “Eu sunt sayyid”, domn şi conducător, “a fiilor lui Adam, şi nu este în aceasta nicio vanitate”.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑