Despre hurii găsim în general în spaţiul public european explicaţii simpliste şi reducătoare (când nu sunt de-a dreptul batjocoritoare) care au la bază o veche preconcepţie creştină ce atribuia paradisului Islamic un element exclusiv senzual insinuând că recompensa aşteptată de credinciosul musulman nu are nimic spiritual ci este una comparabilă plăcerilor grosiere ale lumii acesteia.
Nu vom aborda chestiunea în detaliu, vom încerca în cele ce urmează să dăm doar o simplă explicaţie etimologică a acestui termen şi să traducem câteva comentarii clasice (Ibn ‘Ajiba şi Al-Qâşânî) ale unui cunoscut verset în care acest termen apare.

În sinteză, putem spune că prezentările Paradisului ce se găsesc în textul Coranic sau în hadith-uri au nevoie de o interpretare simbolică pentru clarificarea sensului, interpretare care nu exclude accepţia lor formală dar nici nu o limitează la aceasta.

În final, raportăm acest Hadith qudsi despre răsplata paradisiacă şi nevoia de reprezentare simbolică a unei realităţi spirituale care în lipsa unei comune măsuri cu ceea ce este inteligibil în aceasta lume, nu poate fi astfel comunicată decât prin intermediul unui simbol.
Raportat în Al-Bukhari de la Abû Huraira, Allâh, slavă transcendenţei Sale, spune: Am pregătit pentru supuşii mei pioşi (cuvântul sâlih se poate traduce mai complet prin ‘integru spiritual’) ceea ce niciun ochi nu a văzut, nicio ureche nu a auzit şi nicio inimă de om nu a imaginat; şi recită dacă doreşti: Niciun suflet de om nu cunoaşte ceea ce este ascuns pentru el ca bună răsplată (qurrat al-‘ayn, este literalmente ‘răcoarea ochilor’) (Cor. 32.17) Continuă lectura „Huriile paradisiace – Explicaţie şi Comentariu”