Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

Islam

Al-Bukhâri: Capitolul despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „O, Doamne (Allāhumma), acordă-i cunoaşterea Cărţii.”

Capitolul şaptesprezece

باب قَوْلِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ اللَّهُمَّ عَلِّمْهُ الْكِتَابَ ‏”‏

Capitolul despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „O, Doamne (Allāhumma), acordă-i cunoaşterea Cărţii.”

حَدَّثَنَا أَبُو مَعْمَرٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الْوَارِثِ، قَالَ حَدَّثَنَا خَالِدٌ، عَنْ عِكْرِمَةَ، عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، قَالَ ضَمَّنِي رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم وَقَالَ ‏ „‏ اللَّهُمَّ عَلِّمْهُ الْكِتَابَ ‏”‏‏.‏

17 (75) Se transmite de la Ibn ‘Abbās: „Trimisul lui Dumnezeu mă îmbrăţişă şi spuse: „O, Doamne, acordă-i cunoşterea Cărţii!’ ” Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „O, Doamne (Allāhumma), acordă-i cunoaşterea Cărţii.””

Reclame

Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce s-a relatat în privinţa călătoriei lui Moise către mare în căutarea lui Al-Khadir[1] şi despre cuvintele coranice ” Te (pot) urma ca să mă înveţi din cunoaşterea care ţi-a fost acordată conform călăuzirii?” (Cor., XIII, 66)[2]

Capitolul şaisprezece

باب مَا ذُكِرَ فِي ذَهَابِ مُوسَى صلى الله عليه وسلم فِي الْبَحْرِ إِلَى الْخَضِرِ
{وَقَوْلِهِ تَعَالَى: {هَلْ أَتَّبِعُكَ عَلَى أَنْ تُعَلِّمَنِي مِمَّا عُلِّمْتَ رُشْدً

Capitolul despre ceea ce s-a relatat în privinţa călătoriei lui Moise către mare în căutarea lui Al-Khadir[1], şi despre cuvintele coranice ” Te (pot) urma ca să mă înveţi din cunoaşterea care ţi-a fost acordată conform călăuzirii?” (Cor., XIII, 66)[2]

حَدَّثَنَا مُحَمَّدُ بْنُ غُرَيْرٍ الزُّهْرِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا يَعْقُوبُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ، قَالَ حَدَّثَنِي أَبِي، عَنْ صَالِحٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، حَدَّثَ أَنَّ عُبَيْدَ اللَّهِ بْنَ عَبْدِ اللَّهِ أَخْبَرَهُ عَنِ ابْنِ عَبَّاسٍ، أَنَّهُ تَمَارَى هُوَ وَالْحُرُّ بْنُ قَيْسِ بْنِ حِصْنٍ الْفَزَارِيُّ فِي صَاحِبِ مُوسَى قَالَ ابْنُ عَبَّاسٍ هُوَ خَضِرٌ‏.‏ فَمَرَّ بِهِمَا أُبَىُّ بْنُ كَعْبٍ، فَدَعَاهُ ابْنُ عَبَّاسٍ فَقَالَ إِنِّي تَمَارَيْتُ أَنَا وَصَاحِبِي، هَذَا فِي صَاحِبِ مُوسَى الَّذِي سَأَلَ مُوسَى السَّبِيلَ إِلَى لُقِيِّهِ، هَلْ سَمِعْتَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم يَذْكُرُ شَأْنَهُ قَالَ نَعَمْ سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏ „‏ بَيْنَمَا مُوسَى فِي مَلإٍ مِنْ بَنِي إِسْرَائِيلَ، جَاءَهُ رَجُلٌ فَقَالَ هَلْ تَعْلَمُ أَحَدًا أَعْلَمَ مِنْكَ قَالَ مُوسَى لاَ‏.‏ فَأَوْحَى اللَّهُ إِلَى مُوسَى بَلَى، عَبْدُنَا خَضِرٌ، فَسَأَلَ مُوسَى السَّبِيلَ إِلَيْهِ، فَجَعَلَ اللَّهُ لَهُ الْحُوتَ آيَةً، وَقِيلَ لَهُ إِذَا فَقَدْتَ الْحُوتَ فَارْجِعْ، فَإِنَّكَ سَتَلْقَاهُ، وَكَانَ يَتَّبِعُ أَثَرَ الْحُوتِ فِي الْبَحْرِ، فَقَالَ لِمُوسَى فَتَاهُ أَرَأَيْتَ إِذْ أَوَيْنَا إِلَى الصَّخْرَةِ فَإِنِّي نَسِيتُ الْحُوتَ، وَمَا أَنْسَانِيهِ إِلاَّ الشَّيْطَانُ أَنْ أَذْكُرَهُ‏.‏ قَالَ ذَلِكَ مَا كُنَّا نَبْغِي، فَارْتَدَّا عَلَى آثَارِهِمَا قَصَصًا، فَوَجَدَا خَضِرًا‏.‏ فَكَانَ مِنْ شَأْنِهِمَا الَّذِي قَصَّ اللَّهُ ـ عَزَّ وَجَلَّ ـ فِي كِتَابِهِ ‏”‏‏.‏

16 (74) Se relatează de la ‘Ubayd Allah ben ‘Abd Allah că Ibn ‘Abbās avu o discuţie cu Al-Hurr ben Qays Al-Fazārî în privinţa celui întâlnit de Moise [în relatarea raportată în Sura Cavernei]. Ibn Abbas spunea: „Este vorba de Khadir!” Ubayy ben Ka’b trecea pe lângă cei doi; Ibn Abbās îl chemă atunci şi îi spuse: „Discutam cu prietenul meu despre cel pe care Moise căuta să-l întâlnească, întrebând care ar fi calea pentru a ajunge la el. Ai auzit poate pe Profet spunând ceva despre aceasta?” „Da,” răspunse Ubayy, „am auzit de la Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) aceste cuvinte: ‘Pe când Moise se afla într-o adunare cu fii lui Israel, un om veni la el şi îi spuse: Şti oare pe cineva care să aibă mai multă cunoaştere decât tine? Nu, răspunse Moise. Dumnezeu însă îi inspiră: Ba da, cu siguranţă că este unul! Este servitorul Nostru Khadir. Moise atunci începu să se informeze cum ar putea să ajungă la el. Dumnezeu făcu ca peştele să fie un semn pentru Moise. I se spuse: Atunci când vei pierde peştele să te întorci înapoi şi îl vei întâlni pe Khadir. Moise ar fi urmat apoi urma peştelui în mare. [Plecaţi în căutarea lui Khadir, Moise şi băiatul care-l însoţea adormiră pe o stâncă, lângă mare; peştele sărat pe care-l aveau cu ei, însufleţit de contactul cu apa miraculoasă, se întoarse în mare. Când se treziră cei doi îşi văzură de drum. La un moment dat, când Moise ceru să scoată peştele] băiatul îi spuse: „Să ştii că atunci când ne-am adăpostit pe stâncă, am uitat (acolo, n.t) peştele! Doar demonul ar fi putut să mă fi făcut să uit!” Moise atunci exlamă: „Aceasta este ceea ce căutam! Se întoarseră atunci amândoi urmându-şi paşii”, şi astfel îl găsiră pe Khadir. Apoi se petrecu ceea ce Dumnezeu a relatat în Cartea’.[3]Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre ceea ce s-a relatat în privinţa călătoriei lui Moise către mare în căutarea lui Al-Khadir[1] şi despre cuvintele coranice ” Te (pot) urma ca să mă înveţi din cunoaşterea care ţi-a fost acordată conform călăuzirii?” (Cor., XIII, 66)[2]”

Ibn ‘Arabî: despre Abû Bakr şi Staţiunea purei servituţi

Ibn ‘Arabî: despre Abû Bakr şi Staţiunea purei servituţi[1]

Acesta fu cazul lui Abû Bakr As-Siddîq – ca Allāh să fie mulţumit de el! – în relaţia sa cu Profetul ﷺ atunci când acesta din urmă muri. În ziua aceea, toată lumea fu profund tulburată şi începură să zică ceea ce ar fi fost mai bine să nu fi fost auzit! Toată lumea îşi manifestă incapacitatea şi lipsa lor de cunoaştere în privinţa Trimisului lui Allāh pe care ar fi trebuit însă să-l urmeze, toţi, cu singura excepţie a lui Abû Bakr, a cărui stare rămase neschimbată în orice situaţie, căci ştia care era situaţia reală şi adevărul profund a ceea ce se întâmpla în realitate. Continuă lectura „Ibn ‘Arabî: despre Abû Bakr şi Staţiunea purei servituţi”

Tovarăşii Profetului ﷺ: Abû Bakr As-Siddîq

* traducere din engleză a cărţii „Abû Bakr Al-Siddiq”, autor Gibrîl Fouād Haddād, ed. Maktabat Al-Ahbâb, 2002.

Cuvânt înainte (al lui Gibrîl Fouād Haddād)

Slava, gloria şi mulţumirile îi aparţin lui Allāh Preaînaltul. Binecuvântările şi saluturile 116de pace Trimisului Său cel Iubit, Sayyid-ului nostru Muhammad ﷺ precum şi asupra Familiei şi Tovarăşilor săi.

Încă, după paisprezece secole, viaţa prietenilor ultimului Profet ne apar strălucitoare cu strălucrirea a doisprezece mii de sori. Aceştia continuă să ne hrănească sufletele şi să ne educe spiritele. Lumea pe care o împărtăşim cu aceştia nu este una liniară în spaţiu şi timp ci „primii şi ultimii” (Cor., 9, 100) sunt evocaţi în rugăciunea oricărui credincios care spune „pe Calea celor binecuvântaţi de tine”. (Cor., 1, 7).

Cât de bucuros a fost Trimisul lui Allāh în ultima zi a vieţii sale pe pământ, când şi-a ridicat perdeaua care acoperea vederea moscheii sale şi i-a văzut pe aceştia rugându-se sub conducerea lui Abû Bakr! Cât de strălucitor era zâmbetul său pe faţa sa augustă şi binecuvântată, care, în acel moment era asemenea unei pagini din Coran![1] Continuă lectura „Tovarăşii Profetului ﷺ: Abû Bakr As-Siddîq”

Al-Bukhâri: Capitolul despre faptul că această cunoaștere şi înțelepciune sunt lucrurile cele mai de dorit

Capitolul cincisprezece

Capitolul despre faptul că această cunoaștere şi înțelepciune sunt lucrurile cele mai de dorit

وَقَالَ عُمَرُ تَفَقَّهُوا قَبْلَ أَنْ تُسَوَّدُوا

‘Umar a spus: „Dedicaţi-vă învăţăturii înainte să deveniţi oameni (qabla an tasûdû).” Cu toate acestea tovarăşii Profetului se dedicau învăţării chiar şi la o vârstă înaintată.

حَدَّثَنَا الْحُمَيْدِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا سُفْيَانُ، قَالَ حَدَّثَنِي إِسْمَاعِيلُ بْنُ أَبِي خَالِدٍ، عَلَى غَيْرِ مَا حَدَّثَنَاهُ الزُّهْرِيُّ، قَالَ سَمِعْتُ قَيْسَ بْنَ أَبِي حَازِمٍ، قَالَ سَمِعْتُ عَبْدَ اللَّهِ بْنَ مَسْعُودٍ، قَالَ قَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏„‏ لاَ حَسَدَ إِلاَّ فِي اثْنَتَيْنِ رَجُلٌ آتَاهُ اللَّهُ مَالاً فَسُلِّطَ عَلَى هَلَكَتِهِ فِي الْحَقِّ، وَرَجُلٌ آتَاهُ اللَّهُ الْحِكْمَةَ، فَهْوَ يَقْضِي بِهَا وَيُعَلِّمُهَا ‏”‏‏.‏

15 (73) Se reportează de la ‘Abd Allāh ben Mas’ûd: „Profetul, asupra sa rugăciunea şi pacea divină, a spus: ‘Nu există decât două persoane care sunt cu adevărat de invidiat: un om căruia Dumnezeu i-a acordat bogăţii, făcându-l capabil să le distribuie întru Adevăr; şi un om căruia Dumnezeu i-a acordat înţelepciunea (al-hikma) şi acesta judecă deci conform acesteia şi o transmite.’ ”

Comentariu: Continuă lectura „Al-Bukhâri: Capitolul despre faptul că această cunoaștere şi înțelepciune sunt lucrurile cele mai de dorit”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑