Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

luna

iunie 2016

Islamul şi Oamenii Cărţii (Comentariul Cor. 3,64)

بسم الله الرحمن الرحيم

În „definiţia coranică” a raportului dintre Islâm şi celelalte religii revelate – Creştinismul în cazul acesta – versetul 64 din Sûra a treia a Familiei lui ‘Imran, pare să îmbrace o importanţă particulară. În comentariul acestui verset, ne bazăm pe unele dintre comentariile coranice cu cea mai mare autoritate şi difuzare şi în special Tafsīru-l-Qur’āni-l-‘azīm de Abū-l-Fidā Ismā’īl Ibn Kathīr, Rūhu-l-ma’āni de Mahmūd Al-‘Alūsī şi Ad-durru-l-manthūr de Jalālu-d-dīn As-Suyūtī, care sunt printre cele mai importante opere de exegeză coranică, bazate pe opiniile Profetului Muhammad (صلّى اللَّه عليه و سلّم), a Tovarăşilor săi şi a sfinţilor care i-au succedat în generaţiile următoare.

Spune deci Textul ultimei dintre Revelaţii: Continuă lectura „Islamul şi Oamenii Cărţii (Comentariul Cor. 3,64)”

Reclame

Ibn Ajiba : Comentariul Coran: 3,32

Spune: „Dacă-L iubiţi pe Allâh, urmaţi-mă; Allâh vă va iubi şi va ierta păcatele voastre. Allâh este Iertător, Milostiv.” Spune, „Supune-ţi-vă lui Allâh şi Trimisului.”Dar dacă ei se îndepărtează – atunci într-adevăr, Allâh nu-i iubeşte pe cei necredincioşi. (Coran, 3:32)[1]

Comentariu:

Am vorbit mai devreme despre realitatea iubirii atunci când am comentat versetul, „Ei îi iubeau precum îl iubeau pe Allâh,” şi l-am citat pe Al-Baydâwî spunând:

„Iubirea este o înclinaţie a sufletului (nafs) către un obiect (şay’) pentru a atinge o perfecţiune ce se găseşte în aceasta, astfel că sufletul este purtat (de către această înclinaţie) aproape de acesta. Atunci când servitorul (lui Dumnezeu) îşi dă seama că adevărata perfecţiune nu se găseşte decât la Allâh, şi când vede că perfecţiunea nu se găseşte în sufletul său sau în orice altceva care nu este Allâh -sau cu Allâh, sau întru Allâh, atunci iubirea sa va fi decât pentru Allâh şi în Allâh. Şi aceasta, necesită realizarea supunerii faţă de Dumnezeu. De aceea iubirea este interpretată ca voinţă de supunere şi apare ca o consecinţă necesară, urmărea (modelului) supunerii către Dumnezeu a Trimisului (Pacea şi rugăciunea divină asupra sa) precum şi ataşamentul activ la conformarea cu acesta.” Continuă lectura „Ibn Ajiba : Comentariul Coran: 3,32”

Ibn Ajiba: Comentariu Cor. 2,144

„Te-am văzut întorcându-ţi faţa către cer. Şi acum cu adevărat Te vom întoarce către o qibla cu care să fii mulțumit. Întoarce-ţi faţa către Moscheea Sacră! Oriunde aţi fi, întoarceţi-vă faţa către ea! (Coran 2, 144)[1]

Comentariu:

În acest verset Allah  vorbeşte direct cu Profetul Său (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa), după ce Profetul sperase să se poată întoarce în rugăciune către Ka’ba, aceasta fiind qibla strămoşului său Ibrâhîm şi cea mai veche dintre cele două qibla: întorcându-se către ea ar fi putut favorizat de asemenea intrarea arabilor în Islam. Profetul(Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) privea, întorcându-şi faţa către cer şi aşteptând ca revelaţia să coboare. Acesta este un exemplu al perfectului său comportament spiritual (adab), căci el aştepta şi nu căuta să obţină. Continuă lectura „Ibn Ajiba: Comentariu Cor. 2,144”

Ibn Arabî – Epistolă Către Imâmul Ar-Râzî

*Traducere din arabă în franceză şi note de Michel Vâlsan – Publicată în nr.366-367, Etudes Traditionelles, 1961

În numele lui Allâh, Atot-Milostivul, Atoate-Milostivul!

„Slavă lui Allâh şi rugăciunea asupra elitei servitorilor Săi” cât şi prietenului nostru întru Allâh Prea-Înaltul, Fakhru-d-Dîn Muhammad, ca Allâh să-i înalţe aspiraţia sa spirituală (himma) şi să-i acorde efluviul (al-faîd) mizericordiei Sale şi a binecuvântărilor Sale![1]

Dau slavă din partea ta lui Allâh, El în afara căruia nu există altă divinitate!

Trimisul lui Allâh – ca Allâh să-i acorde binecuvântarea şi salutul Său – a spus: „Atunci când cineva dintre voi iubeşte pe fratele său, să îi facă (acest lucru) cunoscut”, iar eu te iubesc.

Allâh a spus pe de altă parte: „Recomandaţi-vă reciproc Adevărul (Cor. 103, 3). Ori, mi-a ajuns la cunoştinţă una din scrierile tale şi am văzut asistenţă pe care Allâh ţi-a acordat-o în exercitarea capacităţii tale imaginative (al-quwwatu-l-mukhayyila) şi a cogitaţiei tale excelente (al-fikr). Însă sufletul nu se hrăneşte din ceea ce achiziţionează prin forţele sale proprii, căci el nu găseşte în aceasta dulceaţa generozităţii şi a darului divin. Ori, tu te găseşti astfel în postura celor care „mănâncă din ceea ce se găseşte mai jos decât ei”, în timp ce omul veritabil este cel care „mănâncă din ceea ce se găseşte deasupra sa”, distincţie de care se vorbeşte în versetul: „Dacă ar fi respectat Tora şi Evangheliile, cât şi ceea ce le-a fost revelat de la Domnul lor, ar fi mâncat ceea ce se găsea deasupra lor cât şi ceea ce se găsea la picioarele lor” (Cor. 5, 66)[2].

knowledge

Ca prietenul meu să ştie – şi ca Allâh să-i acorde o binecuvântare propice – că Moştenitorul Perfect (al-Wirâthatu-l-Kâmil) este cel care cuprinde toate aspectele (mesajului profetic) şi nu se limitează doar la o parte: „Savanţii sunt moştenitorii Profeţilor” (al-Ulamâ’u warâthatu-l-Anbiyâ’– hadith). Trebuie deci ca omul inteligent să se străduiască să fie „moştenitor” din toate punctele de vedere şi să nu aibă o aspiraţie incompletă. Continuă lectura „Ibn Arabî – Epistolă Către Imâmul Ar-Râzî”

Meritul recitării şi al ‘purtării’ Coranului

Pentru că luna Ramadan este luna Coranului, în care acesta este recitat în grup şi individualCoperta şi pentru comunitatea musulamană care a început postul dorim să prezentăm o scurtă traducere a primelor capitole ale cărţii Imâm-ului Nawawî despre meritele recitării Coranului.

Traducerea este preluată din cartea „Clarificare a comportamentul spiritual just (Adab) faţă de purtătorii de Coran” (At-Tibyân fî Âdâb Hamalat al-Qur’ân) tradusă de Mûsa Furber.

Ramadan Karim wa Mubarak!

 

Continuă lectura „Meritul recitării şi al ‘purtării’ Coranului”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑