Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

Arta Islamica

Arta Islamului – Oraşul musulman

Oraşul

1. Urbanismul musulman

Subiectul acestui capitol depăşeşte, într-un anumit sens, domeniul artei, căci oraşul este reflexul întregii vieţi comunitare; însă aceasta ne permite să înţelegem rolul artelor în viaţa socială. Dintr-un alt punct de vedere, urbanismul este în sine o artă, fie pentru că el este expresia unei voinţe individuale – mai ales cea a unui suveran constructor de oraşe – fie că reprezintă o sumă de voinţe, cel mai adesea anonime, acţionând într-un fel pragmatic însă – iar aceasta este ceea ce ne permite să vorbim de un „urbanism musulman” – întotdeauna în cadrul tradiţiei care, ea, nu este altceva decât o aplicare a Sunna, sau acţiune a Profetului (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa), condiţiilor de loc şi de timp (date). Mai mult chiar decât urbanismul guvernamental sau regal, urbanismul colectiv este cel care ne va informa despre constantele arhitecturii oraşelor Islamului. Însă să începem printr-o scurtă introducere a urbanismului regal ale cărui eşecuri şi reuşite în această privinţă, ne oferă cele mai multe informaţii. Continuă lectura „Arta Islamului – Oraşul musulman”

Reclame

Arta islamică: Arta cavalerească

Există o afinitate între nomadism şi ordinul cavaleresc, o afinitate de funcţiune în primul rând, căci cuceritorii nomazi formează aristocraţia războinică a popoarelor cucerite, şi apoi o afinitate mai profundă, într-un fel una de castă, căci adevăratul cavaler are întotdeauna o aplecare nomadă iar nomadul apreciază virtuţile
cavalereşti. Continuă lectura „Arta islamică: Arta cavalerească”

Arta islamică: Arta covorului

Din chiar faptul că sedentaritatea şi nomadismul se unesc în spiritul Islamului, nu este uşor să distingem rolul unuia sau altuia în influenţa lor asupra artei. Anumite arte sunt sedentare prin definiţie, precum toate cele care sunt legate de arhitectură. O anumită folosire însă, foarte răspândită în ţinuturile islamului, este faptul de a construi edificii în stare brută şi goale, de a le îmbrăca suprafaţa în totalitate sau în parte cu un decor de faianţă, de lambriuri sau de stuc, ca şi cum am atârna draperii pe pereţi. Această practică se apropie într-o anumită măsură de stilul nomad şi facilitează schimburile între arta citadină şi cea a corturilor. Continuă lectura „Arta islamică: Arta covorului”

Arta Islamica: Arta Sedentară şi Arta nomadă (Dinastii şi etnii)

Dinastii şi etnii

Diferitele stiluri ale artei musulmane se desemnează în mod obişnuit după dinastiile care au domnit peste epoci şi peste ţările în care aceste stiluri s-au manifestat, lucru care confirmă în mod implicit rolul determinant pe care-l joacă, în arta musulmană, mecenatul suveranilor. Ei sunt cei care au construit marile moschei şi universităţi, care au făcut să prospere dezvoltarea artelor minore precum ceramică, articolele din damaschin sau lucrul brocartului. Pentru marile proiect arhitecturale, suveranii au recrutat foarte des artizani din mai multe ţări contribuind astfel la noi sinteze stilistice care le vor purta numele.

Încă şi mai important este faptul că domnia fiecărei dinastii corespunde cu hegemonia unui grup etnic determinat, aşa cum l-a explicat foarte bine marele istoric magrebin Ibn Khaldûn: orice dinastie este în mod normal solidară cu un anumit trib sau etnie care l-a adus la putere şi l-a menţinut acolo, asumând în sine, în raport cu populaţia care constituie subiecţii acesteia, rolul unei aristocraţii, mai întâi războinică şi apoi administrativă. În cea mai mare parte a cazurilor, această aristocrație este de origine nomadă sau beduină şi am putea afirma, fără să generalizăm prea mult, că, în lumea Islamului, nu au existat fondatori de imperiu care să nu fi venit din deşert sau din stepe, începând cu Arabii înşişi, care au fost apoi înlocuiţi de Turci, Mongoli şi Berberi. Continuă lectura „Arta Islamica: Arta Sedentară şi Arta nomadă (Dinastii şi etnii)”

Arta islamică : Cap. V- Artă şi Liturghie (mihrâb, minbar, qubûr şi vestimentaţia tradiţională)

1. Natura şi Rolul Artei Sacre

Vorbind de adoraţia islamică în relaţie cu arta, folosim termenul ‘liturghie’ iar aceasta are nevoie de o definire mai amplă căci evocă apriori modelul creştin al adoraţie, care s-a dezvoltat treptat pe baza tradiţiei apostolice şi prin efortul Părinţilor Bisericii. În acest context, liturghia se distinge de tainele bisericeşti, riturile instituite divin pe care, dintr-un anumit punct de vedere, liturghia le cuprinde, protejându-le şi manifestându-le în acelaşi timp, care la rândul ei este, în acelaşi timp, protejată şi dezvăluită de arta sacră care îşi transpune temele în arhitectură şi iconografie, pentru a menţiona doar două din cele mai importante dintre artele vizuale din interiorul creştinătăţii.

Lucrurile se prezintă cu totul diferit în islam, în care formele de adoraţie sunt fixate deja, până în cel mai mic detaliu, de Coran şi de exemplul Profetului. Nu există practic nicio frontieră liturgică, şi cineva ar putea afirma şi că liturghia este cuprinsă în ritul însuşi, adică în forma de adoraţie instituită divin sau că arta sacră asumă rolul liturghiei, iar acest rol consistă în crearea unui cadru potrivit pentru rit, deschis către „binecuvântările angelice” şi închis faţă de influenţele demonice. Vom vedea că astfel se prezintă rolul şi poziţia artei în Islam şi că aceasta explică în mod direct importanţa asumată în acest context de arhitectura religioasă şi chiar de arhitectura la modul general – având în vedere că orice loc este în principiu un loc de adoraţie – cât şi de orice altă artă care serveşte la modelarea mediului, precum decorarea, epigrafia şi arta covoarelor, neuitând de rolul liturgic al veşmintelor.

v-1

Arta sacră îndeplineşte două funcţiuni mutual complementare: manifestă frumuseţea ritului şi, în acelaşi timp, îl protejează. Prima din aceste funcţiuni este legitimată în Islam de faptul că Profetul sfătuieşte pe Tovarăşii săi să cânte Coranul, adică, să-l recite ritmic şi într-o formă melodioasă. Astfel, cuvântul revelat reverberează în domeniul muzical, iar aceasta este cu siguranţă legătura cea mai solidă între rit şi artă. Continuă lectura „Arta islamică : Cap. V- Artă şi Liturghie (mihrâb, minbar, qubûr şi vestimentaţia tradiţională)”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑