Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Integritatea islamică: nici integrare nici integrism (text integral)

Introducerea traducătorului

copertaOferim cu această ocazie traducerea integrală a cărţii lui Ch. A. Gilis, Sidi ‘Abd Ar-Razzâq Yahyâ, Integritatea islamică: nici integrare nici integrism.

Am considerat oportună publicarea întregii cărţi, mai ales pentru informarea musulmanilor de limbă română.

Integritatea este, conform dicţionarului român (Şăineanu), în primul rând „starea unui lucru întreg și neatins”, în al doilea rând, o calitate, „întregime morală, onestitate perfectă” care se opune ideii de corupţie. În arabă ar putea fi desemnat prin termenul sâlih care, în afara sensurilor de mai sus, mai comportă şi pe aceea de pace şi reconciliere. În cazul islamului aceasta se referă la ‘exteriorul’ şi ‘interiorul’ său împreună în armonie, acoperindu-se şi întrepătrunzându-se reciproc. Exteriorul şi Interiorul, de altminteri, Az-Zâhir şi Al-Bâtin sunt amândouă Nume ale lui Dumnezeu.

Suntem conştienţi însă că acest text poate fi o piatră de poticnire. În primul rând pentru musulmani: cei ‘minimalişti’ care consideră orice efort de ‘avansare’ în credinţă doar marca unui comportament, pe care ei îl numesc în derâdere, ‘exterior religios’ şi pentru care orice normă restrictivă este intolerabilă; ‘ezotericiştii’, oamenii ‘elitei’, concentraţi pe ‘sensurile înalte, ezoterice’, pe care însă le regăsesc doar în speculaţii mentale, ‘confeti verbale’ şi agitaţie; şi, în ultimul rând, cei care văd religia ca ‘un manual de prescripţii’ colorate de o îndoielnică morală.  În al doilea rând, pentru non-musulmani căci o afirmare tranşantă a excelenţei islamice este de neconceput: pentru cei ‘relativişti’ este o rupere a normelor de ‘convieţuire comună’ o ‘deranjare a ambianţei’, pentru ‘guénoniştii’ amatori este o exagerare, pentru credincioşii obişnuiţi, o temă la care nu au fost niciodată puşi să mediteze.

Pentru toţi ceilalţi însă poate fi un bun prilej de meditaţie, de punere în perspectivă şi de interogaţie de sine; este o luare de poziţie tradiţională, o exprimare tranşantă a principiilor de bază, o ‘îndreptare’ a mentalităţii şi nu în ultimul rând, o speranţă pentru cei care au ‘sus inimile’.

În această carte sunt explicate: noţiunea de excelenţă islamică, principalele acuzaţii purtate împotriva musulmanilor: fanatismul şi intoleranţa; noţiunea de drept divin, pericolul (dez-)integrării, falsitatea şi ‘modernitatea’ integrismului; integritatea islamică: tasawwuf, tasarruf şi înţelegerea noţiunii de Lege sacră.

PS. Am dori să recomandăm celor care doresc să-şi comunice părerile să citească pe lângă titluri şi textul efectiv şi apoi să ia seama la condiţiile de publicare a comentariilor. Continuă lectura „Integritatea islamică: nici integrare nici integrism (text integral)”

Anunțuri

Bukhârî: Cap.15: Pudoarea face parte din credinţă

باب الْحَيَاءُ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul al cincisprezecelea

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ يُوسُفَ، قَالَ أَخْبَرَنَا مَالِكُ بْنُ أَنَسٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ سَالِمِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، عَنْ أَبِيهِ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَرَّ عَلَى رَجُلٍ مِنَ الأَنْصَارِ وَهُوَ يَعِظُ أَخَاهُ فِي الْحَيَاءِ، فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ دَعْهُ فَإِنَّ الْحَيَاءَ مِنَ الإِيمَانِ ‏”‏‏.‏

Capitolul despre cum pudoarea face parte din credinţă

17 (24) Se transmite de la tatăl lui Sâlim ben ‘Abd Allâh că [într-o zi] Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) trecu pe lângă un om dintre ‘ajutoarele’ [medineze ale Profetului] (ansâr) pe când acesta îi reproşa fratelui său [marea sa] pudoare. Îi spuse atunci Trimisul lui Dumnezeu: „Lasă-l, căci pudoarea (al-hayâ’) face parte din credinţă.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.15: Pudoarea face parte din credinţă”

Qasida: Ișfû ghalîl-î, sau ‘Potoliți-mi setea’

إِشْفُوا غَلِيلِي

Ișfû ghalîl-î

Sau ‘Potoliți-mi setea’

Sidi ‘Ammâr Al-‘Azzâbî (qadassa-Llâhu sirru-hu)

إِشْفُوا غَلِيلِي أُھَيْلَ الْحِمَى / إِشْفُوا غَلِيلِي أُھَيْلَ الْحِمَى

ișfû ghalîl-î uhayla l-himâ / ișfû ghalîl-î uhayla l-himâ

Potoliți-mi setea, o, voi cei din Zona rezervată/Potoliți-mi setea!

 

إِشْفُوا غَلِيلِي وَ الشَّاھِدُ لله / إِنِّي إِسْمَاعِيلِي أُھَيْلَ ا لحِمَى

 ișfû ghalîl-î wa ș-șâhidu Allah / innî ismâ‘îlî uhayli l-himâ

Potoliți-mi setea! Și Martor e Allah: eu sunt legat de Ismâ‘îl*, O, oameni ai Zonei rezervate.

*Ismâ’îl Al-Hadîfî este Şaikh-ul Tariqă-i Şadiliya ‘Alawiya Madania Ismailiya, ca Allâh sa-i sfinţeasca secretul (qadassa-Llâhu sirru-hu)

Continuă lectura „Qasida: Ișfû ghalîl-î, sau ‘Potoliți-mi setea’”

Al-Bukhârî: Cartea despre rugăciune : Rugăciunea efectuată la întoarcerea dintr-o călătorie

Capitolul al cinzecișinouălea [LIX]

باب الصَّلاَةِ إِذَا قَدِمَ مِنْ سَفَرٍ

Capitol asupra rugăciunii efectuate la întoarcerea dintr-o călătorie.

وَقَالَ كَعْبُ بْنُ مَالِكٍ كَانَ النَّبِيُّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ إِذَا قَدِمَ مِنْ سَفَرٍ بَدَأَ بِالْمَسْجِدِ فَصَلَّى فِيهِ.

حَدَّثَنَا خَلاَّدُ بْنُ يَحْيَى، قَالَ حَدَّثَنَا مِسْعَرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا مُحَارِبُ بْنُ دِثَارٍ، عَنْ جَابِرِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ أَتَيْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ فِي الْمَسْجِدِ ـ قَالَ مِسْعَرٌ أُرَاهُ قَالَ ضُحًى ـ فَقَالَ ‏ „‏ صَلِّ رَكْعَتَيْنِ ‏”‏‏.‏ وَكَانَ لِي عَلَيْهِ دَيْنٌ فَقَضَانِي وَزَادَنِي‏.

Se transmite de la Ka‘b ben Mâlik: „Atunci când Profetul, asupra sa rugăciunea și pacea divine, se întorcea dintr-o călătorie, primul lucru pe care îl făcea era să meargă la moschee pentru a se ruga.”

95 (443) Se transmite de la Giâbir ben ‘Abd Allah: „[La întoarcerea dintr-o călătorie,] mă dusei să-l găsesc pe Profet, asupra sa rugăciunea și pacea divine, care era în moschee.” Mis‘ar, [unul dintre transmițătorii hadith-ului,] zice: „Cred că el adăugă: ‘În a doua parte a dimineții’.” „Profetul,” [continuă Giâbir,] „îmi zise: ‘Fă [o rugăciune de] două rak‘a.’ Profetul, asupra sa rugăciunea și pacea divine, avea o datorie la mine: plăti deci datoria și adăugă ceva peste ceea ce îmi datora.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre rugăciune : Rugăciunea efectuată la întoarcerea dintr-o călătorie”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)

Capitolul al şaisprezecelea

{بَابُ: {فَإِنْ تَابُوا وَأَقَامُوا الصَّلاَةَ وَآتَوُا الزَّكَاةَ فَخَلُّوا سَبِيلَهُمْ

Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ الْمُسْنَدِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو رَوْحٍ الْحَرَمِيُّ بْنُ عُمَارَةَ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاقِدِ بْنِ مُحَمَّدٍ، قَالَ سَمِعْتُ أَبِي يُحَدِّثُ، عَنِ ابْنِ عُمَرَ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ أُمِرْتُ أَنْ أُقَاتِلَ النَّاسَ حَتَّى يَشْهَدُوا أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ وَأَنَّ مُحَمَّدًا رَسُولُ اللَّهِ، وَيُقِيمُوا الصَّلاَةَ، وَيُؤْتُوا الزَّكَاةَ، فَإِذَا فَعَلُوا ذَلِكَ عَصَمُوا مِنِّي دِمَاءَهُمْ وَأَمْوَالَهُمْ إِلاَّ بِحَقِّ الإِسْلاَمِ، وَحِسَابُهُمْ عَلَى اللَّهِ ‏”‏‏.‏

18 (25) Se transmite de la Ibn ‘Umar că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Mi-a fost ordonat să-i combat pe oameni până când nu atestă că nu există divinitate în afara lui Dumnezeu şi că Muhammad este Trimisul lui Dumnezeu, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia rituală. Atunci când vor face aceasta, sângele lor şi bunurile lor vor fi în siguranţă în faţa mea, cu excepţia a ceea ce Islamul prevede; şi judecata lor este la Dumnezeu.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitol: „Şi dacă se întorc cu căinţă, îndeplinesc rugăciunea şi dau milostenia, lăsaţi-i să meargă pe drumul lor” (IX, 5)”

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑