Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : împărţirea hranei şi adresarea salutului de pace

Capitolul cinci

باب إِطْعَامُ الطَّعَامِ مِنَ الإِسْلاَمِ

Capitolul despre faptul că împărţirea hranei face parte din Islam

حَدَّثَنَا عَمْرُو بْنُ خَالِدٍ، قَالَ حَدَّثَنَا اللَّيْثُ، عَنْ يَزِيدَ، عَنْ أَبِي الْخَيْرِ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو ـ رضى الله عنهما ـ أَنَّ رَجُلاً، سَأَلَ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم أَىُّ الإِسْلاَمِ خَيْرٌ قَالَ ‏ „‏ تُطْعِمُ الطَّعَامَ، وَتَقْرَأُ السَّلاَمَ عَلَى مَنْ عَرَفْتَ وَمَنْ لَمْ تَعْرِفْ ‏”‏‏.‏

5 (12) Se transmite de la ‘Abd Allâh ben ‘Amr că un om întrebă pe Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): „Care este cel mai bun Islam?” El răspunse: „Ca tu să-ţi împarţi hrana şi să adresezi salutul de pace cui cunoşti şi cui nu cunoşti.”

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : împărţirea hranei şi adresarea salutului de pace”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : ‘siguranţa’ credincioşilor

Capitolul trei

باب الْمُسْلِمُ مَنْ سَلِمَ الْمُسْلِمُونَ مِنْ لِسَانِهِ وَيَدِهِ

Capitol [despre faptul că] musulmanul este cel de a cărui limbă şi mână sunt păziţi musulmanii

حَدَّثَنَا آدَمُ بْنُ أَبِي إِيَاسٍ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ أَبِي السَّفَرِ، وَإِسْمَاعِيلَ، عَنِ الشَّعْبِيِّ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو ـ رضى الله عنهما ـ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ الْمُسْلِمُ مَنْ سَلِمَ الْمُسْلِمُونَ مِنْ لِسَانِهِ وَيَدِهِ، وَالْمُهَاجِرُ مَنْ هَجَرَ مَا نَهَى اللَّهُ عَنْهُ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَبُو عَبْدِ اللَّهِ وَقَالَ أَبُو مُعَاوِيَةَ حَدَّثَنَا دَاوُدُ عَنْ عَامِرٍ قَالَ سَمِعْتُ عَبْدَ اللَّهِ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم‏.‏ وَقَالَ عَبْدُ الأَعْلَى عَنْ دَاوُدَ عَنْ عَامِرٍ عَنْ عَبْدِ اللَّهِ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم‏.‏

3 (10)   Se relatează de la ‘Abd Allâh ben ‘Amr, că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Musulmanul (al-muslim) este cel de a cărui limbă şi mână sunt păziţi musulmanii; iar emigrantul (al-muhâgir) este cel care lasă ceea ce Dumnezeu a interzis.” Este un hadith care se transmite de la ‘Abd Allâh cu diverse lanţuri de transmiţători.

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : ‘siguranţa’ credincioşilor”

Ibn Ajiba definiţii: al-jûd (generozitatea), al-sakhâ’ (dărnicia), al-îthâr (altruismul)

44. al-jûd    45. al-sakhâ’    46. al-îthâr

„Generozitatea” (jûd), este [calitatea] celui pentru care faptul de a dărui nu este ceva dificil. Cel care dă o parte [din ceea ce posedă] şi păstrează cea mai mare parte (a ceea ce are) este (numit) „darnic” (sâhib sakhâ’); cel care dă cea mai mare parte (din ce are) este „generos” (sâhib jûd); cel care îndură nedreptăţile şi dă preferinţă (‘âthara) aproapelui său, este „altruist” (sâhib îthâr).

Credincioşii comuni sunt generoşi cu bunurile lor materiale; oamenii elitei sunt generoşi plătind cu sinele lor şi aleşii elitei sunt generoşi cu sufletul lor: îşi duc sufletul la moarte prin lupta interioară (mujâhada) pentru a trăi apoi viaţa eternă în contemplaţie (muşâhada).

***

44_45_46

Ibn Ajiba definiţii: al-khuluq (caracterul)

43. al-khuluq

„Caracterul[1]” este o facultate (malaka) din care actele decurg cu uşurinţă. Dacă actele sunt bune (hasana), ca de exemplu clemenţa (hilm), iertarea (‘afw), generozitatea (jûd), etc., vorbim de un bun caracter, iar dacă actele sunt rele: mânie (ghadab), grabă (‘ajala), avariţie (bukhl), spunem despre caracter că este unul rău.

Wahb [Ibn Munabbî] a spus: „Nu va îmbrăca servitorul o trăsătură de caracter timp de patruzeci de zile fără ca Dumnezeu să nu i-o înrădăcineze[2]„.

Trebuie deci să ne străduim să adoptăm caracterul bun iar cel rău trebuie combătut până când dispare. Caracterul bun este egal cu postul şi cu veghile pioase (qiyâm). El este fructul tasawwuf-ului şi dacă cineva nu a achiziţionat bunul caracter, sufismul său este un copac sterp. Continuă lectura „Ibn Ajiba definiţii: al-khuluq (caracterul)”

Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : diferite chestiuni referitoare la credinţă; pudoarea

Capitolul doi

باب أُمُورِ الإِيمَانِ

Capitol despre [diferite] chestiuni referitoare la Credinţă

وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {لَيْسَ الْبِرَّ أَنْ تُوَلُّوا وُجُوهَكُمْ قِبَلَ الْمَشْرِقِ وَالْمَغْرِبِ وَلَكِنَّ الْبِرَّ مَنْ آمَنَ بِاللَّهِ وَالْيَوْمِ الآخِرِ وَالْمَلاَئِكَةِ وَالْكِتَابِ وَالنَّبِيِّينَ وَآتَى الْمَالَ عَلَى حُبِّهِ ذَوِي الْقُرْبَى وَالْيَتَامَى وَالْمَسَاكِينَ وَابْنَ السَّبِيلِ وَالسَّائِلِينَ وَفِي الرِّقَابِ وَأَقَامَ الصَّلاَةَ وَآتَى الزَّكَاةَ وَالْمُوفُونَ بِعَهْدِهِمْ إِذَا عَاهَدُوا وَالصَّابِرِينَ فِي الْبَأْسَاءِ وَالضَّرَّاءِ وَحِينَ الْبَأْسِ أُولَئِكَ الَّذِينَ صَدَقُوا وَأُولَئِكَ هُمُ الْمُتَّقُونَ}. وَقَوْلِهِ: {قَدْ أَفْلَحَ الْمُؤْمِنُونَ} الآيَةَ.

Este de asemenea cuvântul lui Dumnezeu Preaînaltul: „Pietatea (al-birr) nu e întoarcerea feţei către răsărit sau către apus; pietatea este mai curând [aceea a cui] are credinţă în Dumnezeu, în Ziua Judecăţii, în îngeri, în Carte şi în Profeţi, şi împarte bunurilor sale, din pură iubire[1], rudelor, orfanilor, săracilor, drumeţilor, cerşetorilor şi pentru eliberarea sclavilor, şi care îndeplineşte rugăciunea şi dă milostenia. [Şi, de asemenea, pietate este aceea a] celor care onorează Pactul lor atunci când îl încheie, şi a celor care sunt răbdători în mizerie, adversitate şi în momentul punerii la încercare. Ei sunt cei veridici, ei sunt cei care sunt cu adevărat temători” (II, 177). [Şi tot despre diferite chestiuni care privesc credinţa, Preaînaltul a spus:] „Într-adevăr, vor avea succes câţi vor avea credinţă: [aceia care în rugăciunea lor sunt smeriţi; aceia care se ţin departe de discursurile deşarte; aceia dau cu adevărat milostenia; aceia care se menţin caşti (exceptând propriile soţii şi propriile lor sclave, care în aceasta nu sunt blamaţi, în vreme ce cei care vor altceva decât asta, aceia sunt încălcătorii de lege); cei care respectă ceea ce le-a fost încredinţat, şi Pactul pe care l-au încheiat; aceia care-şi menţin rugăciunea lor. Ei bine, aceştia sunt moştenitorii: vor moşteni Paradisul, şi vor sta acolo veşnic]” (XXIII, 1-11).

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ مُحَمَّدٍ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو عَامِرٍ الْعَقَدِيُّ، قَالَ حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ بِلاَلٍ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ دِينَارٍ، عَنْ أَبِي صَالِحٍ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ ـ رضى الله عنه ـ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ الإِيمَانُ بِضْعٌ وَسِتُّونَ شُعْبَةً، وَالْحَيَاءُ شُعْبَةٌ مِنَ الإِيمَانِ ‏”‏‏.‏

2 (9)     Se raportează de la Abû Hurayra că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Credinţa constă în mai mult de şaizeci de ramificaţii: iar pudoarea (al-hayâ’) şi una din ramificaţiile credinţei”.

Comentariu

Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : diferite chestiuni referitoare la credinţă; pudoarea”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑