Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Bukhârî: Cap.24: veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă

Capitolul al douăzeci şi patrulea

باب قِيَامُ لَيْلَةِ الْقَدْرِ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre faptul că veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă.

حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ، قَالَ أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو الزِّنَادِ، عَنِ الأَعْرَجِ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ مَنْ يَقُمْ لَيْلَةَ الْقَدْرِ إِيمَانًا وَاحْتِسَابًا غُفِرَ لَهُ مَا تَقَدَّمَ مِنْ ذَنْبِهِ ‏”‏‏.‏

28 (35) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimsul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cui veghează în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) cu credinţă şi încredinţându-se lui Dumnezeu, în aceasta, îi vor fi iertate păcatele trecute.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.24: veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă”

Anunțuri

Bukhârî: Cap.23: Despre semnele distinctive ale ipocriziei

Capitolul al douăzeci şi treilea

باب عَلاَمَةِ الْمُنَافِقِ

Capitol despre semnele distinctive ale ipocriziei

حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ أَبُو الرَّبِيعِ، قَالَ حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ بْنُ جَعْفَرٍ، قَالَ حَدَّثَنَا نَافِعُ بْنُ مَالِكِ بْنِ أَبِي عَامِرٍ أَبُو سُهَيْلٍ، عَنْ أَبِيهِ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ آيَةُ الْمُنَافِقِ ثَلاَثٌ إِذَا حَدَّثَ كَذَبَ، وَإِذَا وَعَدَ أَخْلَفَ، وَإِذَا اؤْتُمِنَ خَانَ ‏”‏‏.‏

حَدَّثَنَا قَبِيصَةُ بْنُ عُقْبَةَ، قَالَ حَدَّثَنَا سُفْيَانُ، عَنِ الأَعْمَشِ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ مُرَّةَ، عَنْ مَسْرُوقٍ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ عَمْرٍو، أَنَّ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ أَرْبَعٌ مَنْ كُنَّ فِيهِ كَانَ مُنَافِقًا خَالِصًا، وَمَنْ كَانَتْ فِيهِ خَصْلَةٌ مِنْهُنَّ كَانَتْ فِيهِ خَصْلَةٌ مِنَ النِّفَاقِ حَتَّى يَدَعَهَا إِذَا اؤْتُمِنَ خَانَ وَإِذَا حَدَّثَ كَذَبَ وَإِذَا عَاهَدَ غَدَرَ، وَإِذَا خَاصَمَ فَجَرَ ‏”‏‏.‏ تَابَعَهُ شُعْبَةُ عَنِ الأَعْمَشِ‏.‏

26 (33) Se transmite de la Abû Hurayra că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Semnele ipocritului sunt trei: atunci când vorbeşte minte, când promite nu-şi ţine promisiunea şi când i se arată încredere, trădează.”

27 (34) Se transmite de la ‘Abd Allâh ben ‘Amr că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Sunt patru lucruri care fac din cel care le are în sine, un autentic ipocrit, şi cine se distinge prin vreuna din acestea se caracterizează printr-un aspect al ipocriziei, până când nu se eliberează de acesta: când i se arată încredere trădează, atunci când vorbeşte minte, când încheie un pact înşeală şi când intră într-o discuţie contradictorie nu ţine la adevăr.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.23: Despre semnele distinctive ale ipocriziei”

Bukhârî: Cap.22: Unele nedreptăţi sunt mai puţin grave decât altele

Capitolul al douăzeci şi doilea

باب ظُلْمٌ دُونَ ظُلْمٍ

  Capitolul despre cum pot exista unele nedreptăţi mai puţin grave decât altele

حَدَّثَنَا أَبُو الْوَلِيدِ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، ح‏.‏ قَالَ وَحَدَّثَنِي بِشْرٌ، قَالَ حَدَّثَنَا مُحَمَّدٌ، عَنْ شُعْبَةَ، عَنْ سُلَيْمَانَ، عَنْ إِبْرَاهِيمَ، عَنْ عَلْقَمَةَ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ، قَالَ لَمَّا نَزَلَتِ ‏{‏الَّذِينَ آمَنُوا وَلَمْ يَلْبِسُوا إِيمَانَهُمْ بِظُلْمٍ‏}‏ قَالَ أَصْحَابُ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم أَيُّنَا لَمْ يَظْلِمْ فَأَنْزَلَ اللَّهُ
‏{‏إِنَّ الشِّرْكَ لَظُلْمٌ عَظِيمٌ‏}‏‏.‏

25 (32) Se transmite de la ‘Abd Allâh [ben Mas’ûd]: „Atunci când fu [pogorât versetul în care este spus] „Cei care cred şi nu îşi îmbracă credinţa cu nedreptatea: ei bine, vor fi în siguranţă şi vor fi călăuziţi” (VI, 82), tovarăşii Trimisului lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuseră: ‘Care dintre noi nu e nedrept?]’ Dumnezeu atunci făcu să se pogoare [cuvintele coranice] „Cu adevărat, idolatria (aş-şirk) este o imensă nedreptate!” (XXXI, 13)[1]

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.22: Unele nedreptăţi sunt mai puţin grave decât altele”

Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 24)

titlu

Capitolul 24: despre pedeapsa dură dată celui care ordonă ceea ce este recunoscut [ca Bine de Religie şi de intelect] şi interzice ceea ce nu e recunoscut [de acestea], însă cuvintele sale sunt în contradicţie cu faptele.

titlu 2.JPG

Allâh Preaînaltul spune: „Ordonaţi oamenilor pietatea, uitându-vă pe voi înşivă? Şi totuşi recitaţi Cartea! Dar nu înţelegeţi?” (II, 44). Şi spune: „O, voi care aveţi credinţă, de ce spuneţi ceea ce apoi nu faceţi? Este motiv de mare urâciune pentru Dumnezeu să spuneţi ceea ce nu faceţi!” (LXI, 2). Şi spune de asemenea, raportând cuvintele [Profetului] Şu’ayb: ” „Desigur, nu vreau să vă provoc contradicţie făcând (eu) ceea ce v-am interzis (vouă)”[1] ” (XI, 88). Continuă lectura „Riyâdu s-sâlihîn: (Grădinile drept-credincioşilor) – (Cap. 24)”

Bukhârî: Cap.21: Despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

Capitolul al douăzeci şi unulea

باب الْمَعَاصِي مِنْ أَمْرِ الْجَاهِلِيَّةِ

Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

وَلاَ يُكَفَّرُ صَاحِبُهَا بِارْتِكَابِهَا إِلاَّ بِالشِّرْكِ لِقَوْلِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ». وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى:
{إِنَّ اللَّهَ لاَ يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ}

Şi despre cum cel care e atins de aceasta nu trebuie să fie acuzat de necredinţă (kufr) pentru ceea ce comite, ci [eventual] doar pentru idolatrie (şirk). Profetul astfel (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) a spus [lui Abû Dharr, care ofensase un servitor]: „Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa.” Iar Dumnezeu Preaînaltul spune: „Cu adevărat, Dumnezeu nu iartă că Îi este asociat altcineva, dar iartă în rest totul cui vrea” (IV, 48).

حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاصِلٍ الأَحْدَبِ، عَنِ الْمَعْرُورِ، قَالَ لَقِيتُ أَبَا ذَرٍّ بِالرَّبَذَةِ، وَعَلَيْهِ حُلَّةٌ، وَعَلَى غُلاَمِهِ حُلَّةٌ، فَسَأَلْتُهُ عَنْ ذَلِكَ، فَقَالَ إِنِّي سَابَبْتُ رَجُلاً، فَعَيَّرْتُهُ بِأُمِّهِ، فَقَالَ لِيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ يَا أَبَا ذَرٍّ أَعَيَّرْتَهُ بِأُمِّهِ إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ، إِخْوَانُكُمْ خَوَلُكُمْ، جَعَلَهُمُ اللَّهُ تَحْتَ أَيْدِيكُمْ، فَمَنْ كَانَ أَخُوهُ تَحْتَ يَدِهِ فَلْيُطْعِمْهُ مِمَّا يَأْكُلُ، وَلْيُلْبِسْهُ مِمَّا يَلْبَسُ، وَلاَ تُكَلِّفُوهُمْ مَا يَغْلِبُهُمْ، فَإِنْ كَلَّفْتُمُوهُمْ فَأَعِينُوهُمْ ‏”‏‏.‏

23 (30) Se transmite de la Al-Ma’rûr: „Îl întâlnii pe Abû Dharr la Ar-Rabadha: îmbrăca un veşmântul cu totul similar celui pe care-l purta servitorul său. Îl întrebai despre asta şi el îmi povesti: ‘Într-o zi mă certai cu un om şi îl ocărâi cu ceva legat de mama sa. Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) îmi spuse atunci: O, Abû Dharr, l-ai ocărât deci cu ceva despre mama lui? Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa! Servitorii voştri sunt ca fraţii voştri. Dumnezeu i-a pus în grija voastră: şi deci cine are pe fratele său sub autoritatea sa, să-l hrănească cu ceea el însuşi mănâncă şi să-l îmbrace cu ceea ce el se îmbracă. Nu le impuneţi ceea ce nu ar putea suporta; şi atunci când le încredinţaţi o sarcină [de îndeplinit], ajutaţi-i.’ ”

بَابُ: {وَإِنْ طَائِفَتَانِ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ اقْتَتَلُوا فَأَصْلِحُوا بَيْنَهُمَا} فَسَمَّاهُمُ الْمُؤْمِنِينَ

[Sub]capitol:[1] „Dacă două grupuri de credincioşi se înfruntă, faceţi pace între ei” (XLIX, 9). Şi îi numeşte ‘credincioşi’.

حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ الْمُبَارَكِ، حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ زَيْدٍ، حَدَّثَنَا أَيُّوبُ، وَيُونُسُ، عَنِ الْحَسَنِ، عَنِ الأَحْنَفِ بْنِ قَيْسٍ، قَالَ ذَهَبْتُ لأَنْصُرَ هَذَا الرَّجُلَ، فَلَقِيَنِي أَبُو بَكْرَةَ فَقَالَ أَيْنَ تُرِيدُ قُلْتُ أَنْصُرُ هَذَا الرَّجُلَ‏.‏ قَالَ ارْجِعْ فَإِنِّي سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏”‏ إِذَا الْتَقَى الْمُسْلِمَانِ بِسَيْفَيْهِمَا فَالْقَاتِلُ وَالْمَقْتُولُ فِي النَّارِ ‏”‏‏.‏ فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ هَذَا الْقَاتِلُ فَمَا بَالُ الْمَقْتُولِ قَالَ ‏”‏ إِنَّهُ كَانَ حَرِيصًا عَلَى قَتْلِ صَاحِبِهِ ‏”‏‏.‏

24 (31) Se transmite de la Al-Ahnaf ben Qays: „Mă aşternui la drum pentru a ajunge lângă acel om, când mă ajunse Abû Bakra, care îmi spuse: ‘Unde vrei să mergi?’ Răspunsei: ‘Merg să susţin pe acel om.’ El replică: ‘Întoarce-te, căci l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spunând: Atunci când doi musulmani se înfruntă cu spada, atât cel care ucide cât şi cel care este ucis merg în focul [infernal]. Atunci întrebai: O, Trimisul lui Dumnezeu, aceasta pentru criminal; dar de ce şi pentru cine este ucis? Îmi răspunse: El vroia însă foarte mult să-şi ucidă tovarăşul.’ ”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.21: Despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)”

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑