Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Categorie

nume Profet

Numele Profetului în Islam (4) – ultima parte

*tradus din comentariul şi traducerea italiană la Dalâ’il al-Khayrât al Imamului Al-Jazûlî.

Nasîh, Maestrul ideii pure şi al cuvântului loial, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![1]

نَاصِحٌ صلى الله عليه وسلم

Nâsih, Purtător al ideii pure şi al cuvântului loial, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![2]

وَكِيلٌ صلى الله عليه وسلم

Wakîl, Tutore, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![3]

مُتَوَكِّلٌ صلى الله عليه وسلم

Mutawakkil, Cel care se încredinţează, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![4] Continuă lectura „Numele Profetului în Islam (4) – ultima parte”

Reclame

Numele Profetului în Islam (3)

*tradus din comentariul şi traducerea italiană la Dalâ’il al-Khayrât al Imamului Al-Jazûlî.

§

مَامُونٌ صلى الله عليه وسلم

Ma’mûn, Cel demn de încredere, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![1]

كَرِيمٌ صلى الله عليه وسلم

Karîm, Nobilul/Generosul, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![2]

مُكَرَّمٌ صلى الله عليه وسلم

Mukarram, Onoratul, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![3]

مَكِينٌ صلى الله عليه وسلم

Makîn, De rang înalt/ Fermul / Cel plin de autoritate, Allâh se roagă asupra sa şi îi trimite salutul de Pace![4] Continuă lectura „Numele Profetului în Islam (3)”

Caracterul sacru, venerabil şi inviolabil al Profetului (rugăciunea şi pacea divină să fie asupra lui)

*Tradus în română din Al-Giazûlî, Muhammad ben Sulaymân: Dalâ’ilu l-Khayrât, ovvero le indicazioni dei Benefici e gli irraggiamenti delle Luci (nella menzione rituale della Preghiera sul Profeta Prescelto), tradus în italiană de Sidi Idris Zamboni

Cu termenul Hurma este definit [în arabă, n.t] „caracterul sacru, venerabil şi 10931428_869135836441832_8146647473713339397_ninviolabil” a unui anumit lucru. Profetul (rugăciunea şi pacea divină să fie asupra lui) este înzestrat cu astfel de caracter, într-atâta încât în arabă nu există nici măcar posibilitatea teoretică de a exprima o ofensă (sau orice alt apelativ puţin politicos) faţă de el: cum ar putea fi cu adevărat posibil exprimarea dispreţului faţă de cine e Muhammad, şi anume „mult lăudat”? În general, sunt aceleaşi ‘numele profetice’ în sine considerate de noi aici (şi care se referă la perfecţiunea Omului, atât în sensul ascendent al obţinerii Cunoaşterii supreme cât şi în acela descendent al manifestării virtuţilor) care anulează orice pretenţie de „profanare” a sacralităţii Trimisului lui Dumnezeu şi care se întorc astfel asupra cui este autorul, din momentul în care cel care îl dispreţuieşte nu face altceva decât să-şi dispreţuiască propria facultate virtuală de asemănare cu un asemenea exemplu.

„Allahumma trimite-ţi ruga asupra Sayyid-ului nostru Muhammad, asupra Sayyid-ului nostru Adam, asupra Sayyid-ului nostru Nuh (Noe), asupra Sayyid-ului nostru Ibrahim (Abraham), asupra Sayyid-ului nostru Musa (Moise), asupra Sayyid-ului nostru Isa (Iisus), asupra acelor profeţi şi Trimişi care au fost între unul şi altul dintre aceştia: şi ca rugăciunile de pace divină să fie asupra tuturor”. (din Dalail al-Khairat, hizb-ul de Miercuri)

Termenul sayyid indică ‘şef’ sau ‘senior (domn)’ atât în sensul de a fi dobândit anumite calităţi interioare care ar permite exprimarea în toatalitate a unor virtuţi determinate, fie în sensul de a fi într-o poziţie de superioritate socială. Conform regulii de ‘bună educaţie spirituală’ islamică, în Dalâ’il, epitetul de sayyid se referă în mod constant la Profetul Muhammad (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină), model absolut perfect de ‘a fi domn’, în toate sensurile; pentru evitarea confuziei cu cuvântul rabb (‘Domn’, cu referire la Dumnezeu), evităm să traducem cu ‘domn’ şi lăsăm termenul arab sayyid.

Termenul Sayyid însoţeşte adesea menţiunea numelui Muhammad. Profetul (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină) este exemplul suprem de ‘domn adevărat’, atât în sensul spiritual (ca domnie asupra sine însuşi şi ca obţinere a tuturor obiectivelor Realizării), fie în sensul de a avea toate calităţile de comandă şi de generozitate care fac ca o fiinţă umană să poată fi într-adevăr numit ‘domn şi conducător’ peste alţi oameni. Profetul a spus: “Eu sunt sayyid”, domn şi conducător, “a fiilor lui Adam, şi nu este în aceasta nicio vanitate”.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑