Hadith despre Pactul de la ‘Aqaba

Capitolul zece din Al-Sahih al lui Al-Bukhârî[1]

حدثنا أبو اليمان قال أخبرنا شعيب عن الزهري قال أخبرني أبو إدريس عائذ الله بن عبد الله أن عبادة بن الصامت رضي الله عنه وكان شهد بدرا وهو أحد النقباء ليلة العقبة أن رسول الله صلى الله عليه وسلم قال وحوله عصابة من أصحابه بايعوني على أن لا تشركوا بالله شيئا ولا تسرقوا ولا تزنوا ولا تقتلوا أولادكم ولا تأتوا ببهتان تفترونه بين أيديكم وأرجلكم ولا تعصوا في معروف فمن وفى منكم فأجره على الله ومن أصاب من ذلك شيئا فعوقب في الدنيا فهو كفارة له ومن أصاب من ذلك شيئا ثم ستره الله فهو إلى الله إن شاء عفا عنه وإن شاء عاقبه فبايعناه على ذلك

(18) ‘Ubâda bin Al-Sâmit, care a luptat în [bătălia] de la Badr şi care a fost unul dintre reprezentanţii [din Medina] în noaptea de la ‘Aqaba, relatează că Trimisul lui Dumnezeu (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) a spus [cu această ocazie], înconjurat fiind de un grup de tovarăşi ai săi: „Prindeţi-vă cu mine într-un Pact conform căruia nu veţi asocia nimic lui Dumnezeu, nu veţi fura, nu vă veţi desfrâna[2], nu vă veţi ucide copiii, nu veţi pronunţa calomnii fabricate în voi înşivă şi nu veţi refuza supunerea la ceea ce este bun. Cine dintre voi va respecta acestea, recompensa sa este la Dumnezeu. Cine va neglija o parte din aceasta şi va fi pedepsit în această lume, pentru el [pedeapsa, n.t] va conta ca o expiere [a păcatului, n.t]. Iar cine va neglija o parte şi Dumnezeu va acoperi greşeala sa, aceasta va fi la mâna Domnului: dacă El vrea, îl va ierta, altminteri El îl va pedepsi”. „Noi atunci [, spuse ‘Ubâda,] am legat cu el Pactul conform acestor condiţii”.

Comentariu:

„în noaptea de la ‘Aqaba (…) înconjurat fiind de un grup de tovarăşi ai săi”:
Ne aflăm în perioada iniţială a propovăduirii muhammadiene, înaintea emigraţiei la Medina. Al-‘Ayni explică: „în fiecare an, cu ocazia Pelerinajului, Trimisul lui Dumnezeu (rugăciunea şi pacea divină asupra sa) se înfăţişa triburilor arabe [pentru a le vorbi despre Dumnezeu]. Găsindu-se el aproape de ‘Aqaba”, adică la Minâ, acolo unde se înălţa (şi se înalţă) una dintre stanele [de piatră, n.t] care sunt lapidate de pelerini, numite giamarâtu l-‘aqaba, „a întâlnit un grup de oameni din tribul medinez Khazraj. Atunci le spuse: ‘De ce nu ne-am aşeza să vorbim?’, ‘Desigur’, răspunseră aşezându-se cu el. El îi invită la Dumnezeu Prea-Înaltul, le explică islamul şi le recită din Coran. Ei auziseră de la evrei că venise deja timpul ca un nou profet să apară şi îşi spuneau unii altora: ‘Pe Dumnezeu, el este, şi evreii nu ne-o vor lua înainte!’ îi dădură deci un răspuns pozitiv şi când se întoarseră în oraşul lor, povestiră şi celorlalţi; astfel se răspândi la Medina vestea legată de venirea Trimisului lui Dumnezeu. Anul următor, tot cu ocazia Pelerinajului, veniră doisprezece ‘ajutoare‘ (ansâr) din Medina, zece din tribul Khazraj şi doi din tribul ‘Aws, „printre care ‘Ubâda bin Al-Sâmit, şi întâlniră pe Trimisul lui Dumnezeu la ‘Aqaba, încheiară cu el Pactul [aşa numit, n.t] ‘al femeilor’, dat fiind că este foarte similar cu ceea ce este indicat în Coran: „O, Profetule, când femeile credincioase vin la tine, să încheie cu tine Pactul de a nu asocia nimic lui Dumnezeu, de a nu fura, de a nu se desfrâna, de a nu-şi ucide copii, de a nu pronunţa calomnii fabricate în ele însele şi de a nu-ţi refuza supunerea în ceea ce este bun [primeşte atunci Pactul lor. Cere iertare lui Dumnezeu pentru ele. Dumnezeu este Iertătorul, Milostivul., n.t](Cor. LX, 12)” Cei doisprezece reprezentanţi din Medina au fost astfel primele persoane care au încheiat în mod oficial un Pact cu Profetul; acest Pact va avea o importanţă decisivă pentru viitorul islamului căci el constituie în definitiv începutul procesului care va duce la emigraţia lui Muhammad de la Mekka la Medina. Anul următor, tot în acelaşi loc şi tot în timpul Pelerinajului, aproximativ şaptezeci [de pelerini, n.t] din Medina vor confirma Pactul: în această ‘a doua ‘Aqaba’, ei s-au angajat să-l protejeze pe Profet ‘în acelaşi fel în care îşi protejează copiii şi familiile’; şi de această dată, tot doisprezece delegaţi (printre care iarăşi ‘Ubâda bin Al-Sâmit) vor veni să strângă fizic mâna Profetului (rugăciunea şi pacea divină asupra sa). Va mai avea loc apoi un al treilea Pact, de o natură cu totul diferită, care nu s-a limitat doar la cei din Medina: Pactul care a fost încheiat la Hudaybiyya sub un mare salcâm şi care a fost numit ‘Pactul satisfacţiei supreme’, bay’atu r-ridwân.

„Prindeţi-vă cu mine într-un Pact”: Cum aminteşte cu justeţe Ibn Abî Jamra, termenul arab desemnat prin ‘pact’ (bay’a) este strâns legat de cuvântul bay’, ‘tranzacţie [comercială de vânzare-cumpărare, n.t]’: „Şi deci în astfel de bay’a, este necesar să fie clarificat care este obiectul transferului şi care este preţul său[3]. În cazul nostru, ceea ce se transferă, este faptul că sufletul [nafs, n.t] încetează să facă ceea ce vrea şi că se încredinţează cu totul celui cu care este încheiat ‘Pactul’, astfel încât acesta să poată acţiona liber conform cu ceea ce vrea Dumnezeu Atotputernicul şi Prea-Înaltul, faţă de cel care încheie Pactul cu el. (…) În ceea ce priveşte preţul vânzării (…), ei bine, nu este altul decât Paradisul, bineînţeles cu condiţia ca angajamentele asumate prin legarea Pactului să fie complet respectate. (…) Iar acesta, dacă privim cu atenţie, este preţul oricărui pact care se leagă [între Maestru şi discipol, în cadrul Căilor iniţiatice (turuq) dar şi în general, în cadrul transmiterii tradiţionale a Doctrinei] (…): orice Pact de acest tip nu este în realitate altceva decât reînnoirea şi confirmarea Pactului cu Profetul (rugăciunea şi pacea divină asupra sa). Pactul cu Profetul, la rândul său, este Pactul cu Allah, în virtutea cuvântului coranic „Cei care încheie Pactul cu tine, cu Allah îl încheie” (XLVIII, 10[4]). În fine, Pactul cu Dumnezeu Prea-Înaltul nu este altceva decât confirmarea loialităţii faţă de [Pactul ‘atemporal’ între Dumnezeu şi Sufletele [Rûh pl. Arwâh, n.t] oamenilor, pact în care Dumnezeu întreabă] „‘Nu sunt eu Domnul vostru?’ [la care ei au răspuns, ‘Cu siguranţă că da!’]” (VII, 172)”.

„nu veţi pronunţa calomnii fabricate în voi înşivă”: Literalmente ‘între mâinile şi picioarele voastre’, expresie care este în mod obişnuit interpretată în sensul că, înainte de a fi exprimată, calomnia este mai întâi ‘construită’ în lăuntrul omului. [[Minciuna, calomnia] este descrisă în termenii unui copil autentic, deoarece, atunci când o femeie dă naştere unui copil, acesta apare între mâinile şi picioarele sale. (Tafsir Jalalayn), n.t]

„pentru el [pedeapsa, n.t] va conta ca o expiere [a păcatului, n.t]”: conform exegeţilor, este aici o aluzie clară la faptul că pedepsele corporale aplicate conform Legii Sacre (aşa numitele hudûd) sunt socotite ca o expiere totală a păcatelor comise [care nu vor mai fi pedepsite astfel în Viaţa de Apoi, n.t] şi conform unui alt hadith, ” într-adevăr, sabia şterge păcatele”.

NOTE:

[1] Extras tradus din Al-Bukhârî: Il Sahîh, ovvero ‘La giustissima sintesi’. I Libri introduttivi. O traducere în franceză poate fi găsită aici: http://leporteurdesavoir.fr/hadith-du-pacte-de-aqaba-commente-par-l-zamboni

[2] [Am preferat să traduc termenul zina din arabă cu românescul ‘desfrâu’, un termen mai general, care se referă la orice relaţie sexuală (orice exces, ‘ne-înfrânare’) situată în afara unui cadru legitim, fie ea atât premaritală cât şi extramaritală şi nu prin ‘adulter’ sau ‘curvie’ care pare a fi specific legat de infidelitatea conjugală. Mai există în română termenul ‘luxură'(termen folosit şi de Dante) care provine din latinescul luxuria şi care este definit în Dex ca „Viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență.” n.t]

[3] [Vânzarea (Al-Bay’) este un contract a cărui validitate se bazează pe respectarea a şase condiţii:
1. Înţelegerea între părţi. Vânzarea prin constrângere nu este deci validă.
2.Aptitudinea contractanţilor. Atât vânzătorul cât şi cumpărătorul cărora le este permis să participe la o tranzacţie trebuie să fie responsabili din punct de vedere religios (mukallaf) şi înzestraţi cu raţiune.
3.Obiectul contractului trebuie să se preteze unei utilizări licite.
4.Vânzătorul trebuie să posede efectiv obiectul contractului sau trebuie să fie comisionat de proprietarul acestuia.
5.Obiectul contractului trebuie să poată să fie livrat.
6.Obiectul contractului şi preţul trebuie să fie cunoscute atât de vânzător cât şi de cumpărător, astfel încât vânzarea nu este validă dacă aceste două sunt necunoscute unuia dintre ei. n.t]

[4] „Într-adevăr, cei care încheie Pactul cu tine,[în realitate, n.t] cu Allah îl încheie. Mâna lui Dumnezeu este deasupra mâinilor lor. Cei care încalcă [Pactul] în detrimentul lor [în realitate, n.t] îl încalcă; iar cine îndeplineşte ceea ce a stabilit în Pactul cu Allah, El le va acorda o recompensă enormă.” (Cor, 48,10)
{ إِنَّ ٱلَّذِينَ يُبَايِعُونَكَ إِنَّمَا يُبَايِعُونَ ٱللَّهَ يَدُ ٱللَّهِ فَوْقَ أَيْدِيهِمْ فَمَن نَّكَثَ فَإِنَّمَا يَنكُثُ عَلَىٰ نَفْسِهِ وَمَنْ أَوْفَىٰ بِمَا عَاهَدَ عَلَيْهُ ٱللَّهَ فَسَيُؤْتِيهِ أَجْراً عَظِيماً }