Capitolul al douăzeci şi unulea
باب الْمَعَاصِي مِنْ أَمْرِ الْجَاهِلِيَّةِ
Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)
وَلاَ يُكَفَّرُ صَاحِبُهَا بِارْتِكَابِهَا إِلاَّ بِالشِّرْكِ لِقَوْلِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ». وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {إِنَّ اللَّهَ لاَ يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ}.
حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاصِلٍ الأَحْدَبِ، عَنِ الْمَعْرُورِ، قَالَ لَقِيتُ أَبَا ذَرٍّ بِالرَّبَذَةِ، وَعَلَيْهِ حُلَّةٌ، وَعَلَى غُلاَمِهِ حُلَّةٌ، فَسَأَلْتُهُ عَنْ ذَلِكَ، فَقَالَ إِنِّي سَابَبْتُ رَجُلاً، فَعَيَّرْتُهُ بِأُمِّهِ، فَقَالَ لِيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم „ يَا أَبَا ذَرٍّ أَعَيَّرْتَهُ بِأُمِّهِ إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ، إِخْوَانُكُمْ خَوَلُكُمْ، جَعَلَهُمُ اللَّهُ تَحْتَ أَيْدِيكُمْ، فَمَنْ كَانَ أَخُوهُ تَحْتَ يَدِهِ فَلْيُطْعِمْهُ مِمَّا يَأْكُلُ، وَلْيُلْبِسْهُ مِمَّا يَلْبَسُ، وَلاَ تُكَلِّفُوهُمْ مَا يَغْلِبُهُمْ، فَإِنْ كَلَّفْتُمُوهُمْ فَأَعِينُوهُمْ ”.
Şi despre cum cel care e atins de aceasta nu trebuie să fie acuzat de necredinţă (kufr) pentru ceea ce comite, ci [eventual] doar pentru idolatrie (şirk). Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) a spus [lui Abû Dharr, care ofensase un servitor]: „Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa.” Iar Dumnezeu Preaînaltul spune: „Cu adevărat, Dumnezeu nu iartă că Îi este asociat altcineva, dar iartă în rest totul cui vrea” (IV, 48).
23 (30) Se transmite de la Al-Ma’rûr: „Îl întâlnii pe Abû Dharr la Ar-Rabadha: îmbrăca un veşmântul cu totul similar celui pe care-l purta servitorul său. Îl întrebai despre asta şi el îmi povesti: ‘Într-o zi mă certai cu un om şi îl ocărâi cu ceva legat de mama sa. Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) îmi spuse atunci: O, Abû Dharr, l-ai ocărât deci cu ceva despre mama lui? Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa! Sunt servitorii voştri ca fraţii voştri. Dumnezeu i-a pus în grija voastră: şi deci cine are pe fratele său sub autoritatea sa, să-l hrănească cu ceea el însuşi mănâncă şi să-l îmbrace cu ceea ce el se îmbracă. Nu le impuneţi ceea ce nu ar putea suporta; şi atunci când le încredinţaţi o sarcină [de îndeplinit], ajutaţi-i.’ ”
بَابُ: {وَإِنْ طَائِفَتَانِ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ اقْتَتَلُوا فَأَصْلِحُوا بَيْنَهُمَا} فَسَمَّاهُمُ الْمُؤْمِنِينَ
[Sub]capitol:[1] „Dacă două grupuri de credincioşi se înfruntă, faceţi pace între ei” (XLIX, 9). Şi îi numeşte ‘credincioşi’.
حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ الْمُبَارَكِ، حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ زَيْدٍ، حَدَّثَنَا أَيُّوبُ، وَيُونُسُ، عَنِ الْحَسَنِ، عَنِ الأَحْنَفِ بْنِ قَيْسٍ، قَالَ ذَهَبْتُ لأَنْصُرَ هَذَا الرَّجُلَ، فَلَقِيَنِي أَبُو بَكْرَةَ فَقَالَ أَيْنَ تُرِيدُ قُلْتُ أَنْصُرُ هَذَا الرَّجُلَ. قَالَ ارْجِعْ فَإِنِّي سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ” إِذَا الْتَقَى الْمُسْلِمَانِ بِسَيْفَيْهِمَا فَالْقَاتِلُ وَالْمَقْتُولُ فِي النَّارِ ”. فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ هَذَا الْقَاتِلُ فَمَا بَالُ الْمَقْتُولِ قَالَ ” إِنَّهُ كَانَ حَرِيصًا عَلَى قَتْلِ صَاحِبِهِ ”.
24 (31) Se transmite de la Al-Ahnaf ben Qays: „Mă aşternui la drum pentru a ajunge lângă acel om, când mă ajunse Abû Bakra, care îmi spuse: ‘Unde vrei să mergi?’ Răspunsei: ‘Merg să susţin pe acel om.’ El replică: ‘Întoarce-te, căci l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spunând: Atunci când doi musulmani se înfruntă cu spada, atât cel care ucide cât şi cel care este ucis merg în focul [infernal]. Atunci întrebai: O, Trimisul lui Dumnezeu, aceasta pentru criminal; dar de ce şi pentru cine este ucis? Îmi răspunse: El vroia însă foarte mult să-şi ucidă tovarăşul.’ ”
Comentariu
Continuă lectura „Al-Bukhârî: Cartea despre credinţă : Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)” →
Al Kalima - Cuvântul 