Căutare

Al Kalima – Cuvântul

pentru o mai bună cunoaştere a Islamului, a Tasawwuf-ului şi a Tradiţiei Sacre în general

Etichetă

Al-‘Aynî

Bukhârî: Cap.32: Despre creşterea şi diminuarea credinţei

Capitolul al treizeci şi doilea

باب زِيَادَةِ الإِيمَانِ وَنُقْصَانِهِ

Capitolul despre creşterea şi diminuarea credinţei.

.وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى: {وَزِدْنَاهُمْ هُدًى}، {وَيَزْدَادَ الَّذِينَ آمَنُوا إِيمَانًا} وَقَالَ: {الْيَوْمَ أَكْمَلْتُ لَكُمْ دِينَكُمْ} فَإِذَا تَرَكَ شَيْئًا مِنَ الْكَمَالِ فَهُوَ نَاقِصٌ

Spune Dumnezeu Preaînaltul: „[Erau tineri care aveau credinţă în Domnul lor,] şi sporim în ei călăuzirea” (XVIII, 13). Şi spune: „[Nu punem de pază focului decât îngeri; şi nu facem din numărul lor decât motiv de tulburare pentru cei care neagă, până când au siguranţa celor cărora le-a fost dată Cartea,] şi sporeşte credinţa celor care cred” (LXX, 31). Şi de asemenea: „Astăzi v-am desăvârşit Religia voastră” (V, 3), [din care se deduce că] dacă ceva care face parte din desăvârşire este lăsat de-o parte ceva, veţi avea ‘diminuarea’.

حَدَّثَنَا مُسْلِمُ بْنُ إِبْرَاهِيمَ، قَالَ حَدَّثَنَا هِشَامٌ، قَالَ حَدَّثَنَا قَتَادَةُ، عَنْ أَنَسٍ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏”‏ يَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ شَعِيرَةٍ مِنْ خَيْرٍ، وَيَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ بُرَّةٍ مِنْ خَيْرٍ، وَيَخْرُجُ مِنَ النَّارِ مَنْ قَالَ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللَّهُ، وَفِي قَلْبِهِ وَزْنُ ذَرَّةٍ مِنْ خَيْرٍ ‏”‏‏.‏ قَالَ أَبُو عَبْدِ اللَّهِ قَالَ أَبَانُ حَدَّثَنَا قَتَادَةُ حَدَّثَنَا أَنَسٌ عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم ‏”‏ مِنْ إِيمَانٍ ‏”‏‏.‏ مَكَانَ ‏”‏ مِنْ خَيْرٍ ‏”‏‏.‏

37 (44) Se transmite că Anas că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cine ar spune ‘Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ (lâ ilâha illâ Allâh) având în inimă greutatea unui grăunte de orz din bine, va ieşi din focul [infernal]. Şi va ieşi din foc şi cine ar fi spus „Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ având în inimă greutatea unui grăunte de grâu din bine.” Şi va ieşi din foc cine ar fi spus ‘Nu există divinitate în afara lui Dumnezeu’ având în inimă greutatea unei particule de pulbere din bine.” Într-o altă versiune a hadith-ului, se transmite tot de la Anas, dar cu un alt lanţ de transmiţători, că Profetul ar fi spus „…din credinţă”, în loc de „…din bine”.

حَدَّثَنَا الْحَسَنُ بْنُ الصَّبَّاحِ، سَمِعَ جَعْفَرَ بْنَ عَوْنٍ، حَدَّثَنَا أَبُو الْعُمَيْسِ، أَخْبَرَنَا قَيْسُ بْنُ مُسْلِمٍ، عَنْ طَارِقِ بْنِ شِهَابٍ، عَنْ عُمَرَ بْنِ الْخَطَّابِ، أَنَّ رَجُلاً، مِنَ الْيَهُودِ قَالَ لَهُ يَا أَمِيرَ الْمُؤْمِنِينَ، آيَةٌ فِي كِتَابِكُمْ تَقْرَءُونَهَا لَوْ عَلَيْنَا مَعْشَرَ الْيَهُودِ نَزَلَتْ لاَتَّخَذْنَا ذَلِكَ الْيَوْمَ عِيدًا‏.‏ قَالَ أَىُّ آيَةٍ قَالَ ‏{‏الْيَوْمَ أَكْمَلْتُ لَكُمْ دِينَكُمْ وَأَتْمَمْتُ عَلَيْكُمْ نِعْمَتِي وَرَضِيتُ لَكُمُ الإِسْلاَمَ دِينًا‏}‏‏.‏ قَالَ عُمَرُ قَدْ عَرَفْنَا ذَلِكَ الْيَوْمَ وَالْمَكَانَ الَّذِي نَزَلَتْ فِيهِ عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم وَهُوَ قَائِمٌ بِعَرَفَةَ يَوْمَ جُمُعَةٍ‏.‏

38 (45) Se transmite de la ‘Umar ben Al-Khattâb că un evreu îi spuse: „Principe al credincioşilor, în Cartea voastră este un verset pe care voi în recitaţi, care dacă ni s-ar fi pogorât pentru noi, comunitate a evreilor, am fi făcut din acea zi [care este citată] o sărbătoare.” „Ce verset?”, îl întrebă ‘Umar. Răspunse: „[Acela în care este spus:] „Astăzi am desăvârşit Religia voastră şi am completat binecuvântarea Mea asupra voastră: şi Mi-a plăcut să vă dau islamul ca Religie” (V, 3)” Spuse atunci ‘Umar: „Ştim bine în ce zi şi în ce loc acest verset se pogorî peste Profet (asupra sa rugăciunea şi pacea divină): aceasta s-a întâmplat la ‘Arafa, şi era Vineri.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.32: Despre creşterea şi diminuarea credinţei”

Reclame

Bukhârî: Cap.30: Când islamul unui om devine desăvârşit

Capitolul al treizecilea

باب حُسْنِ إِسْلاَمِ الْمَرْءِ

Capitolul despre când islamul unui om devine desăvârşit.

قَالَ مَالِكٌ أَخْبَرَنِي زَيْدُ بْنُ أَسْلَمَ، أَنَّ عَطَاءَ بْنَ يَسَارٍ، أَخْبَرَهُ أَنَّ أَبَا سَعِيدٍ الْخُدْرِيَّ أَخْبَرَهُ أَنَّهُ، سَمِعَ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏ „‏ إِذَا أَسْلَمَ الْعَبْدُ فَحَسُنَ إِسْلاَمُهُ يُكَفِّرُ اللَّهُ عَنْهُ كُلَّ سَيِّئَةٍ كَانَ زَلَفَهَا، وَكَانَ بَعْدَ ذَلِكَ الْقِصَاصُ، الْحَسَنَةُ بِعَشْرِ أَمْثَالِهَا إِلَى سَبْعِمِائَةِ ضِعْفٍ، وَالسَّيِّئَةُ بِمِثْلِهَا إِلاَّ أَنْ يَتَجَاوَزَ اللَّهُ عَنْهَا ‏”‏‏.‏

34 (41) Se transmite că Abû Sa’îd Al-Khudriyy auzii pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) care spunea: „Atunci când servitorul se supune lui Dumnezeu (aslama) şi islamul său devine desăvârşit, Dumnezeu îi iartă toate faptele rele precedente. După care intervine această ‘contraparte’ (qisâs): pentru orice bună acţiune se primeşte în schimb de la zece la şapte sute faţă de câte ori a îndeplinit-o, iar pentru orice faptă rea se primeşte în schimb atât de mult cât s-a comis, dacă Dumnezeu nu trece peste aceasta cu totul.”

حَدَّثَنَا إِسْحَاقُ بْنُ مَنْصُورٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّزَّاقِ، قَالَ أَخْبَرَنَا مَعْمَرٌ، عَنْ هَمَّامٍ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ إِذَا أَحْسَنَ أَحَدُكُمْ إِسْلاَمَهُ، فَكُلُّ حَسَنَةٍ يَعْمَلُهَا تُكْتَبُ لَهُ بِعَشْرِ أَمْثَالِهَا إِلَى سَبْعِمِائَةِ ضِعْفٍ، وَكُلُّ سَيِّئَةٍ يَعْمَلُهَا تُكْتَبُ لَهُ بِمِثْلِهَا ‏”‏‏.‏

35 (42) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Atunci când cineva din voi îşi desăvârşeşte propriul islam, pentru orice bună acţiune pe care o îndeplineşte îi vor fi socotite de la zece la şapte sute şi pentru orice faptă rea pe care o comite îi va fi socotit doar una.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.30: Când islamul unui om devine desăvârşit”

Bukhârî: Cap.28: Religia este facilitate

Capitolul al douăzeci şi optulea

باب الدِّينُ يُسْرٌ

Capitul despre cum Religia este facilitate.

وَقَوْلُ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «أَحَبُّ الدِّينِ إِلَى اللَّهِ الْحَنِيفِيَّةُ السَّمْحَةُ».

Şi tot despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „Religia cea mai iubită de Allâh este Tradiţia pură, plină de indulgenţă (al-hanîfiyyatu s-samha)”.

حَدَّثَنَا عَبْدُ السَّلاَمِ بْنُ مُطَهَّرٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عُمَرُ بْنُ عَلِيٍّ، عَنْ مَعْنِ بْنِ مُحَمَّدٍ الْغِفَارِيِّ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ أَبِي سَعِيدٍ الْمَقْبُرِيِّ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ إِنَّ الدِّينَ يُسْرٌ، وَلَنْ يُشَادَّ الدِّينَ أَحَدٌ إِلاَّ غَلَبَهُ، فَسَدِّدُوا وَقَارِبُوا وَأَبْشِرُوا، وَاسْتَعِينُوا بِالْغَدْوَةِ وَالرَّوْحَةِ وَشَىْءٍ مِنَ الدُّلْجَةِ ‏”‏‏.‏

32 (39) Se transmite de la Abû Hurayra că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cu adevărat, Religia este facilitate şi nimeni nu va aborda această Religie cu duritate fără să fie copleşit. Şi deci ţineţi-vă la justa măsură, apropiaţi-vă, bucuraţi-vă; şi profitaţi de timpul din zorii zilei şi seara şi chiar de o parte din noapte.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.28: Religia este facilitate”

Bukhârî: Cap.24: veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă

Capitolul al douăzeci şi patrulea

باب قِيَامُ لَيْلَةِ الْقَدْرِ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre faptul că veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă.

حَدَّثَنَا أَبُو الْيَمَانِ، قَالَ أَخْبَرَنَا شُعَيْبٌ، قَالَ حَدَّثَنَا أَبُو الزِّنَادِ، عَنِ الأَعْرَجِ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، قَالَ قَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ مَنْ يَقُمْ لَيْلَةَ الْقَدْرِ إِيمَانًا وَاحْتِسَابًا غُفِرَ لَهُ مَا تَقَدَّمَ مِنْ ذَنْبِهِ ‏”‏‏.‏

28 (35) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimsul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cui veghează în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) cu credinţă şi încredinţându-se lui Dumnezeu, în aceasta, îi vor fi iertate păcatele trecute.”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.24: veghea în ‘Noaptea valorii’ (laylatu l-qadr) face parte din credinţă”

Bukhârî: Cap.21: Despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

Capitolul al douăzeci şi unulea

باب الْمَعَاصِي مِنْ أَمْرِ الْجَاهِلِيَّةِ

Capitolul despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)

وَلاَ يُكَفَّرُ صَاحِبُهَا بِارْتِكَابِهَا إِلاَّ بِالشِّرْكِ لِقَوْلِ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ». وَقَوْلِ اللَّهِ تَعَالَى:
{إِنَّ اللَّهَ لاَ يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ}

Şi despre cum cel care e atins de aceasta nu trebuie să fie acuzat de necredinţă (kufr) pentru ceea ce comite, ci [eventual] doar pentru idolatrie (şirk). Profetul astfel (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) a spus [lui Abû Dharr, care ofensase un servitor]: „Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa.” Iar Dumnezeu Preaînaltul spune: „Cu adevărat, Dumnezeu nu iartă că Îi este asociat altcineva, dar iartă în rest totul cui vrea” (IV, 48).

حَدَّثَنَا سُلَيْمَانُ بْنُ حَرْبٍ، قَالَ حَدَّثَنَا شُعْبَةُ، عَنْ وَاصِلٍ الأَحْدَبِ، عَنِ الْمَعْرُورِ، قَالَ لَقِيتُ أَبَا ذَرٍّ بِالرَّبَذَةِ، وَعَلَيْهِ حُلَّةٌ، وَعَلَى غُلاَمِهِ حُلَّةٌ، فَسَأَلْتُهُ عَنْ ذَلِكَ، فَقَالَ إِنِّي سَابَبْتُ رَجُلاً، فَعَيَّرْتُهُ بِأُمِّهِ، فَقَالَ لِيَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ يَا أَبَا ذَرٍّ أَعَيَّرْتَهُ بِأُمِّهِ إِنَّكَ امْرُؤٌ فِيكَ جَاهِلِيَّةٌ، إِخْوَانُكُمْ خَوَلُكُمْ، جَعَلَهُمُ اللَّهُ تَحْتَ أَيْدِيكُمْ، فَمَنْ كَانَ أَخُوهُ تَحْتَ يَدِهِ فَلْيُطْعِمْهُ مِمَّا يَأْكُلُ، وَلْيُلْبِسْهُ مِمَّا يَلْبَسُ، وَلاَ تُكَلِّفُوهُمْ مَا يَغْلِبُهُمْ، فَإِنْ كَلَّفْتُمُوهُمْ فَأَعِينُوهُمْ ‏”‏‏.‏

23 (30) Se transmite de la Al-Ma’rûr: „Îl întâlnii pe Abû Dharr la Ar-Rabadha: îmbrăca un veşmântul cu totul similar celui pe care-l purta servitorul său. Îl întrebai despre asta şi el îmi povesti: ‘Într-o zi mă certai cu un om şi îl ocărâi cu ceva legat de mama sa. Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) îmi spuse atunci: O, Abû Dharr, l-ai ocărât deci cu ceva despre mama lui? Eşti o persoană care preţuieşte ignoranţa! Servitorii voştri sunt ca fraţii voştri. Dumnezeu i-a pus în grija voastră: şi deci cine are pe fratele său sub autoritatea sa, să-l hrănească cu ceea el însuşi mănâncă şi să-l îmbrace cu ceea ce el se îmbracă. Nu le impuneţi ceea ce nu ar putea suporta; şi atunci când le încredinţaţi o sarcină [de îndeplinit], ajutaţi-i.’ ”

بَابُ: {وَإِنْ طَائِفَتَانِ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ اقْتَتَلُوا فَأَصْلِحُوا بَيْنَهُمَا} فَسَمَّاهُمُ الْمُؤْمِنِينَ

[Sub]capitol:[1] „Dacă două grupuri de credincioşi se înfruntă, faceţi pace între ei” (XLIX, 9). Şi îi numeşte ‘credincioşi’.

حَدَّثَنَا عَبْدُ الرَّحْمَنِ بْنُ الْمُبَارَكِ، حَدَّثَنَا حَمَّادُ بْنُ زَيْدٍ، حَدَّثَنَا أَيُّوبُ، وَيُونُسُ، عَنِ الْحَسَنِ، عَنِ الأَحْنَفِ بْنِ قَيْسٍ، قَالَ ذَهَبْتُ لأَنْصُرَ هَذَا الرَّجُلَ، فَلَقِيَنِي أَبُو بَكْرَةَ فَقَالَ أَيْنَ تُرِيدُ قُلْتُ أَنْصُرُ هَذَا الرَّجُلَ‏.‏ قَالَ ارْجِعْ فَإِنِّي سَمِعْتُ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم يَقُولُ ‏”‏ إِذَا الْتَقَى الْمُسْلِمَانِ بِسَيْفَيْهِمَا فَالْقَاتِلُ وَالْمَقْتُولُ فِي النَّارِ ‏”‏‏.‏ فَقُلْتُ يَا رَسُولَ اللَّهِ هَذَا الْقَاتِلُ فَمَا بَالُ الْمَقْتُولِ قَالَ ‏”‏ إِنَّهُ كَانَ حَرِيصًا عَلَى قَتْلِ صَاحِبِهِ ‏”‏‏.‏

24 (31) Se transmite de la Al-Ahnaf ben Qays: „Mă aşternui la drum pentru a ajunge lângă acel om, când mă ajunse Abû Bakra, care îmi spuse: ‘Unde vrei să mergi?’ Răspunsei: ‘Merg să susţin pe acel om.’ El replică: ‘Întoarce-te, căci l-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spunând: Atunci când doi musulmani se înfruntă cu spada, atât cel care ucide cât şi cel care este ucis merg în focul [infernal]. Atunci întrebai: O, Trimisul lui Dumnezeu, aceasta pentru criminal; dar de ce şi pentru cine este ucis? Îmi răspunse: El vroia însă foarte mult să-şi ucidă tovarăşul.’ ”

Comentariu

Continuă lectura „Bukhârî: Cap.21: Despre păcatele datorate ignoranţei (giâhiliyya)”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑