* traducere din engleză a cărţii „Abû Bakr Al-Siddiq”, autor Gibrîl Fouād Haddād, ed. Maktabat Al-Ahbâb, 2002.

Cuvânt înainte (al lui Gibrîl Fouād Haddād)

Slava, gloria şi mulţumirile îi aparţin lui Allāh Preaînaltul. Binecuvântările şi saluturile 116de pace Trimisului Său cel Iubit, Sayyid-ului nostru Muhammad ﷺ precum şi asupra Familiei şi Tovarăşilor săi.

Încă, după paisprezece secole, viaţa prietenilor ultimului Profet ne apar strălucitoare cu strălucrirea a doisprezece mii de sori. Aceştia continuă să ne hrănească sufletele şi să ne educe spiritele. Lumea pe care o împărtăşim cu aceştia nu este una liniară în spaţiu şi timp ci „primii şi ultimii” (Cor., 9, 100) sunt evocaţi în rugăciunea oricărui credincios care spune „pe Calea celor binecuvântaţi de tine”. (Cor., 1, 7).

Cât de bucuros a fost Trimisul lui Allāh în ultima zi a vieţii sale pe pământ, când şi-a ridicat perdeaua care acoperea vederea moscheii sale şi i-a văzut pe aceştia rugându-se sub conducerea lui Abû Bakr! Cât de strălucitor era zâmbetul său pe faţa sa augustă şi binecuvântată, care, în acel moment era asemenea unei pagini din Coran![1]

1

1_2

„Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi sunt aprigi cu tăgăduitorii, blânzi între ei. Tu îi vezi îngenunchind, prosternându-se, căutând harul lui Dumnezeu şi mulţumirea Sa. Îi recunoşti, căci pe chipurile lor se văd urmele prosternării. Aceasta este pilda lor în Tora, după cum aceasta este şi pilda lor în Evanghelie: ei sunt asemenea seminţei căreia îi mijeşte colţul. Apoi devine viguros, se îngroaşă şi se înalţă cu tulpina-i spre bucuria semănătorilor şi furia tăgăduitorilor. Dumnezeu făgăduieşte acelor dintre ei care cred şi săvârşesc fapte bune iertare şi mare răsplată.” (Cor., 48, 29)

„[…] Dumnezeu va aduce alţi oameni pe care îi va iubi şi care Îl vor iubi. Ei vor fi smeriţi în faţa credincioşilor, mândri în faţa tăgăduitorilor. Ei se vor lupta pentru calea lui Dumnezeu şi nu se vor teme de ponegrirea niciunui ponegritor. Acesta este harul lui Dumnezeu din care dăruieşte cui voieşte. Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.” (Cor., 5:54).

Cei care au credinţă în zilele noastre pot retrăi cu siguranţă vremurile de la începutul revelaţiei muhammadiane conform Căii, de fiecare dată când manifestă iubire sinceră pentru Allāh şi între ei.

Astfel de iubire nu-şi poate afla rădăcinile decât în Iubitul lui Dumnezeu – asupra sa rugăciunea şi pacea divină prin intermediul lui Abû Bakr, ‘Umar, ‘Uthmān şi ‘Alî! Semnul cel mai sigur al credinţei este iubirea faţă de ei şi de restul celor Zece cărora li s-a promis Paradisul, faţă de Mamele credincioşilor, Khadîja şi ‘Â’işa, faţă de restul Oamenilor Casei (profetice), faţă de combatanţii de la Badr şi Hunayn şi faţă de toţi cei care l-au întâlnit pe Profet ﷺ şi au murit musulmani.

Ca Allāh să folosească această acţiune smerită pentru aceeaşi cauză pentru care El l-a făcut pe cel Iubit ﷺ bucuros când şi-a văzut ultima oară Tovarăşii.Ca El să înscrie această iubire prin cunoaşterea lor; să o sporească prin exemplul lor, să se aplece cu milostenie pentru această Umma şi să şteargă prin aceasta disensiunile care o slăbesc. Âmîn.

Wa-s-Salāmu ‘alā man ittaba’a al-Hudā

(şi pace asupra celor care urmează Calea)

9 Mai 2002 / 26 Safar 1423

Sursele

Sursa principală pentru această carte o reprezintă capitolele despre Abû Bakr din lucrarea lui Abû Nu’aym Hilyat Al-Awliyā’, cea a lui An-Nawawî Tahdhîb Al-Asmā’ wa-l-Lughāt şi cea a lui Adh-Dhahabî Siyar A’lām An-Nubalā’.

117


 

2

Abû Bakr As-Siddîq, ‘Atîq ibn Abî Qahāfa,

(ca Allāh să fie mulţumit de el)

El este ‘Abd Allāh ibn ‘Uthmān ibn ‘Âmir Al-Quraşî At-Taymî (m. 13 d.H), Şaikh Al-Islām, prieten intim al Profetului Muhammad, după Allāh, Tovarăş exclusiv la Bazinul său (hawd) şi în Peşteră, cel mai mare susţinător al său, cel mai apropiat confident, primul dintre oamenii care au crezut în el şi singurul care a făcut aceasta fără ezitare, primul dintre cei patru Califi Bine Călăuziţi, primul dintre cei cărora li s-a promis Paradisul, primul din Comunitatea islamică care să intre în Paradis, „Venerabilul Comunităţii” (Rabî’a ibn Ka’b Al-Aslamî), „cel sincer, supus, bine călăuzit, urmând ceea Dreptul (şi Adevărul)” (‘Umar)[2], cel mai bun dintre fiinţele umane după Profet – Allah Prea-Înaltul să-i acorde cea mai mare recompensă, să-l ia în Mila Sa, şi să fie prea-mulţumit de el!


3

1. Patru generaţii de Tovarăşi ai Profetului ﷺ

Imamul An-Nawawî a scris în Al-Asmā’ wa-l-Lughāt că arborele genealogic al lui Abû Bakr, este singurul dintre Tovarăşii Profetului al cărui arbore genealogic, grupează patru generaţii succesive de Tovarăşi ai Profetului ﷺ: tatăl său Abû Quhāfa, el însuşi, fiica sa Asmā’ şi fiul său ‘Abd Allāh, în plus faţă de fiul său ‘Abd Ar-Rahman şi nepotul său Abû ‘Atîq.

Imam Ja’far As-Sādiq a spus, „Ce sper în intercesiunea lui ‘Alî, la fel sper şi în cazul celei a lui Abû Bakr. Cu adevărat, Abû Bakr este de două ori tatăl meu!”[3] El a spus aceasta referindu-se la mama lui Ja’far, Fātima bint Al-Qāsim ibn Muhammad ibn Abî Bakr As-Siddîq şi a mamei acesteia, Asmā’ bin ‘Abd Ar-Rahmān ibn Abî Bakr As-Siddîq – ca Allāh să fie mulţumit de ei toţi.

4

‘Alî a afirmat că Abû Bakr este singurul Companion care să aibă cei doi părinţi – Abû Quhāfa şi Umm Al-Khayr – intraţi în Islam[4]. Copii săi sunt ‘Abd Allāh ibn Qutayla sau Qutla cel vârstnic, ‘Abd Ar-Rahmān Abû ‘Abd Allāh – unul din cei mai mari cavaleri în Jāhiliyya şi Islam -, Muhammad Abû Al-Qāsim, ‘Â’işa Mamă a credincioşilor, Asmā’ fiica sa mai mare care a trăit până la o sută de ani şi Umm Kulthûm.

Având în vedere că toţi copii şi nepoţii lui Abû Bakr au acceptat după el islamul, Ibn ‘Abbās a considerat că versetul următor se referă la aceasta: Noi i-am poruncit omului bunătate pentru părinţii săi, căci mama sa l-a purtat în chinuri şi l-a născut în chinuri. Între plăsmuirea lui şi înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Când a ajuns la împlinire, când a ajuns la patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Permite-mi să-ţi mulţumesc pentru harul Tău pe care l-ai pogorât asupra mea, şi a părinţilor mei, ca să fac binele care te mulţumeşte. Fericeşte-mă întru seminţia mea. Eu către Tine mă căiesc şi Ție îţi sunt unul dintre supuşi.[5]

55_2


6

2. Abû Bakr este în Paradis

Abû Bakr este primul dintre cei Zece cărora li s-a promis Paradisul. Profetul ﷺ a spus: „Abû Bakr este în Paradis, ‘Umar este în Paradis, ‘Uthmān este în Paradis, ‘Alî este în Paradis, Talha este în Paradis, Az-Zubayr [Ibn Al-‘Awwām] este în Paradis, ‘Abd Ar-Rahmān Ibn ‘Awf este în Paradis, Sa’d [Ibn Abî Waqqās], Sa’îd [Ibn Zayd Ibn ‘Amr] este în Paradis şi Abû ‘Ubayda Ibn Aj-Jarrāh este în Paradis.”[6]

7.JPG

Au fost şi alte ocazii în care această veste bună a fost dată din Gura Fericirii ﷺ, Abû Mûsā Al-Aş’arî a relatat că stătea la poarta zidului care adăpostea fântâna lui Arîs în care Profetul ﷺ stătea şi căutând cu băţul în solul mâlos, când Abû Bakr apăru. Abû Mûsā se înfăţişă (în faţa Profetului ﷺ) şi ceru permisiunea ca acesta să intre. Profetul ﷺ i-a spus: ‘Acordă-i permisiunea şi dă-i vestea bună a Paradisului.’ Apoi ‘Umar veni şi Profetul ﷺ îi spuse aceleași cuvinte. Apoi ‘Uthmān veni şi Profetul ﷺ îi spuse acelaşi lucru însă adăugă, ‘după încercările (dureroase) prin care va trece.’ ‘Uthmān dădu slavă lui Allāh şi apoi spuse: ‘Ajutorul de la Allāh vine!’ Picioarele Profetului erau în apă şi coapsele sale erau dezgolite. Când ‘Uthmān se înfăţişă, el se acoperii. ‘Uthmān se aşeză cu picioarele atârnând (precum stătea şi Profetul ﷺ), Abû Bakr şi ‘Umar stăteau toţi la un capăt al fântânii iar ‘Uthmān la celălalt. Sa’îd Ibn Al-Musayyab a spus: ‘Am interpretat aceasta ca referindu-se la mormintele lor.’ „[7]

88_2


9

3. Primul dintre Califii Bine Călăuziţi

Abû Bakr As-Siddîq este primul din cei patru Califi Bine-Călăuziţi ai Profetuluiﷺ. Acesta nu a numit pe nimeni ca succesor însă a indicat Abû Bakr în mod implicit ordonându-i să conducă rugăciunea şi mâniindu-se dacă altcineva îi lua locul. Se raportează printr-o transmise masivă (tawātur) că Abû Bakr, singurul dintre Tovarăşii Profetului, a condus în mod repetat Comunitatea în rugăciune în timpul vieţii Profetuluiﷺ.[8]

10.JPG

Abû Bakr nu a condus niciodată pe Profet ﷺ în rugăciune. Atunci când Profetul a mers pentru ultima oară să participe la rugăciunea colectivă, Abû Bakr începuse să conducă rugăciunea însă Profetul i-a spus să stea unde este şi s-a rugat stând la stânga lui Abû Bakr iar acesta din urmă şi comunitatea de credincioşi au rămas în picioare. Hadith-urile care se referă la aceasta relatează: „Abû Bakr a urmat în rugăciune pe Profet care era aşezat iar oamenii l-au urmat pe Abû Bakr care era în picioare.[9]” Abû Bakr a repetat takbîr-ul (spus de Profet ﷺ) cu voce tare pentru ca oamenii să poată auzii.[10]

1111_1


12

4. Respectul său a depășit supunerea sa

Într-un eveniment precedent, relatat în Sahîhayn şi Sunan, Profetul ﷺ i-a ordonat lui Abû Bakr să continue să conducă rugăciunea în calitate de Imam în faţa sa însă Abû Bakr nu a vrut să continue. El s-a întors astfel în rândul de credincioşi iar Profetul ﷺ a avansat şi a continuat rugăciunea. După rugăciune Profetul ﷺ l-a întrebat: „Abû Bakr, ce te-a împiedicat să stai pe loc atunci când ţi-am ordonat?” (Această confirmare aluzivă a statutului de succesor a lui Abû Bakr nu i-a scăpat lui ‘Umar care le-a reamintit Ansār-ilor atunci când aceştia şi-au exprimat cererea de urmeze la conducere după moartea Profetului ﷺ spunându-le: „Nu ştiţi oare că Trimisul lui Allāh ﷺ i-a ordonat lui Abû Bakr să conducă rugăciunea ca imam pentru oameni?” Aceştia a răspuns: „Pe Allāh, ba da!” El a continuat: „Cine dintre voi ar fi bucuros să-l împiedice de la poziţie în care Trimisul lui Allāh ﷺ l-a pus?” Aceştia a spus: „Noi ne refugiem în Allāh de a încerca să ne impunem înaintea lui Abû Bakr!”) Abû Bakr s-a justificat prin expresia sa devenită faimoasă: „Mā kāna li-Ibni Abî Quhāfa an yataqaddama bayna yaday RasûliLāhi – Nu se cădea ca fiul lui Abû Quhāfa să se pună în faţa Trimisului lui Allāh!” Profetul ﷺ i-a aprobat această atitudine.

1313_2

Acest act al lui Abû Bakr, faptul de a da precedenţă respectului (bunului comportament spiritual – adab) în faţa supunerii (tā’a) constituie baza pentru preferinţa (în exprimare atunci când) adăugăm (termenul) Sayyidinā numelui Profetului ﷺ în formularea Salāt Ibrāhîmiyya în cadrul taşahhud în şcoala de jurisprudenţă şāfi’î chiar dacă Profetul ﷺ ne-a spus doar să recităm: „Allāhumma Salli ‘alā Muhammad…” Această fatwa a fost dată de Ibn ‘Abd As-Salām, Al-Isnawî, Al-Mahallî, As-Suyûtî, Al-Fayrûzābādî, Ar-Ramlî, As-Sakhāwî, Al-Haytamî şi alţii ca Ibn ‘Atā’Allāh, Al-Hattāb, Al-Fāsî, Az-Zarrûq, Al-Hārûşî, etc., aşa cum a fost raportat de Al-Qādî Yûsuf Al-Nabhānî în introducerea lucrării sale Sa’ādatu Ad-Dārayni fî-l-Salāti ‘alā Sayyidi Al-Kawnayn („Strălucirea celor Două Tărâmuri în Invocarea Binecuvântării asupra Stăpânului celor două Lumi”) şi de asemenea în introducerea comentariului său la foarte cunoscuta culegere de invocaţii ale binecuvântării asupra Profetului ﷺ, numit Ad-Dilālāt Al-Wādihāt Şarh Dalā’îl Al-Khayrāt[11].

Altă dovadă pentru această fatwa este afirmaţia lui Ibn Mas’ûd: „Atunci când invoci binecuvântarea asupra Profetului, să invoci în felul cel mai desăvârşit (idhā sallaytum fa-ahsinû as-salāta ‘alā nabiyyikum) căci – poate tu nu ştii dar -aceasta îi poate fi înfăţişată. Să spui deci: ‘Allāh! Acordă-i rugăciunea (salāt), pacea şi binecuvântările Domnului Trimişilor (Sayyid Al-Mursalîn), Imām-ul Celor cu teamă de Dumnezeu, şi Pecete a Profeţilor, Muhammad, servitorul şi Trimisul Tău, Imamul întregului bine şi Stăpân al binelui şi Trimis al Mizericordiei! Allāh! Înalţă-l la o Staţiune lăudată la care vor aspira de la primul la ultimul dintre creaturile Tale!”[12]

Dovezile generale pentru a-l numi pe Profet ﷺ Sayyid se află în versetele: „domn (sayyidān), cast, un Profet al celor drepţi” (Cor., 3:39) şi „ei întâlniră pe domnul şi stăpânul ei (sayyidahā) lor la poartă” (Cor., 12:42) cât şi în relatările profetice: „Eu sunt sunt domnul (sayyid) fiinţelor umane”[13]; „Acest fiu al meu [A-Hasan] este domnul oamenilor (sayyid)”;[14] „Ridicaţi-vă să vă întâmpinaţi domnul (qûmû ilā sayyidikum) [Sa’d ibn ‘Ubāda]”;[15] acest hadith este relatat şi prin cuvintele qûmu li-sayyidikum ceea ce se traduce în acelaşi fel[16]. (Este important de menţionat că Profetul a invocat în mod particular binecuvântarea şi mizericordia lui Allāh asupra familiei lui Sa’d ibn ‘Ubāda cât şi asupra celei ale lui Jābir ibn ‘Abd Allāh şi familei lui Ibn Abî Awfā.) Sahl ibn Hunayf a spus „O, domn al meu!” (yā sayyidî) atunci când i-a pus o anumită întrebare Profetului ﷺ.[17] Mālik şi Sufyān au emis fatwa ca în du’ā‘ (adresate lui Dumnezeu) trebuie folosit termenul Yā Rabbî şi nu Yā Sayyidî.[18]


14.JPG

5. Motivul pentru care a fost numit ‘Atiq şi Siddîq

Profetul i se adresa prin numele sale de onoare Abû Bakr şi Ibn Abî Quhāfa însă în anumite relatări îi acordă atributul de „Cel mai veridic şi cel mai de încredere” (As-Siddîq) cât şi „Cel eliberat de Allāh din Foc” (Al-‘Atiq Allah min an-nār).[19]

15

Atunci când quraişiţii l-au confruntat pe Profet în privinţa Călătoriei nocturne, au mers la Abû Bakr şi au mers la Abû Bakr şi i-au spus: „Crezi ce a spus – că a mers noaptea trecută la Casa cea vizitată şi s-a întors dimineaţa?” El a răspuns: „Dacă asta a spus eu îl cred! Şi îl cred şi în ceea ce e mai mult decât atât, cred în veştile pe care le aduce din Cer, fie că (s-au petrecut) într-o dimineaţă sau în timpul unei călătorii nocturne!” Acesta este motivul pentru care Abû Bakr a fost numit As-Siddîq.[20] Abû Umāma Al-Bāhilî (ca Allāh să fie mulţumit de el) a spus: „Cu adevărat, cel mai vrednic de încredere dintre oameni este cel, care dintre ei, este cel mai veridic în ceea ce spune, iar cel mai puţin de încredere dintre oameni este cel, care dintre ei, este cel mai puţin veridic în ceea ce spune.”[21]

16.JPG

Profetul ﷺ i-a confirmat titlul de Siddîq în hadith-urile care se referă la tremurul celor doi munţi sub picioarele lor: Uhud (împreună cu ‘Umar şi ‘Uthmān) – în care Profetul ﷺ a spus, „Stai ferm (uthbut), Uhud! Nu altcineva se găseşte pe vârful tău decât un Profet, un Siddîq şi doi martiri”[22] – şi Hirā’ (împreună cu ‘Umar, ‘Uthmān, ‘Alî, Talha şi Az-Zubayr) – moment în care el ﷺ a spus: „Stai liniştit! Nimeni altcineva nu se află în vârful tău decât un Profet, un Siddîq sau un Martir.”[23]

17


18

6. Tovarăşii Profetului care au relatat hadith-uri de la Abû Bakr

Dintre Tovarăşii Profetului care au relatat de la Abû Bakr se numără Anas, ‘Â’işa, Jābir, Abû Hurayra, cei „patru ‘Abd Allāh” (Ibn ‘Abbās, Ibn Mas’ûd, Ibn ‘Umar, Ibn ‘Amr), ‘Abd Allāh ibn Az-Zubayr, ‘Umar, ‘Uthmān, ‘Alî (ca Allāh să fie mulţumit de ei toţi).

19


20

7. Credinţa sa profundă şi supunerea sa cu încredere în faţa lui Allāh

Abû Bakr i-a depăşit pe toţi în supunerea sa cu încredere (tawakkul). Atunci când Profetul le-a ordonat Tovarăşilor să plătească milostenia, ‘Umar a spus: „Acest ordin a fost dat într-un moment în care aveam ceva de dat, am spus deci: ‘Dacă îl voi depăşi vreodatăpe Abû Bakr, astăzi îl voi depăşi! Am adus deci Profetului jumătate din ce deţineam. Profetul ﷺ spune: ‘Ce ai lăsat pentru familia ta?’ Am răspuns: ‘Acelaşi lucru.’ Abû Bakr a venit şi a adus tot ce deţinea. Profetul ﷺ a întrebat: ‘Abû Bakr, ce ai lăsat pentru familia ta?’ El a răspuns: ‘Le-am lăsat pe Allāh şi pe Profetul Său.’ Când am văzut asta am spus: ‘Pe Allāh, Nu îl voi depăşi niciodată în nimic.”[24]

21.JPG

Ahmad relatează că în timpul califatului lui ‘Umar un om veni la el în timpul ‘Arafa şi spuse: „Când am plecat din Kûfa am lăsat un om care dictează foile din Coran pentru a fi memorizate.” ‘Umar deveni mai mânios decât oricând. A spus: ‘Cine?’ Omul spuse, ‘Abd Allāh ibn Mas’ûd. ‘Umar îşi reveni la starea sa normală şi se linişti pe deplin. El a spus: „Vai ţie! Pe Allāh, nu ştiu pe nimeni dintre oameni care să fii rămas şi să fie mai îndreptăţit decât Ibn Mas’ûd. Îţi voi spune şi motivul. Trimisul lui Allāh ﷺ stătea mereu târziu în noapte în casa lui Abû Bakr (ca Allāh să fie mulţumit de el) pentru a discuta chestiunile privind pe musulmani. Într-o noapte pe când era acolo, eram cu el şi am ieşit împreună. Şi ce să vezi, era un om în moschee în rugăciune. Profetul ﷺ se opri şi îi ascultă recitarea. L-am recunoscut atunci imediat după ce Profetul ﷺ a spus: ‘Oricine ar vrea să recite Coranul aşa cum a fost el revelat, să recite urmând recitarea lui Ibn Umm ‘Abd (‘Abd Allah ibn Mas’ûd)!’ Apoi acesta din urmă se aşeză şi începu să invoce (du’a). Atunci Trimisul lui Allāh ﷺ spuse: ‘Cere şi ţi se va da! Cere şi ţi se va da!’ Eu (‘Umar) mi-am spus în sine: ‘Pe Allāh! Îl voi vizita mâine dimineaţă şi îi voi da vestea cea bună.’ Am mers la el devreme în dimineaţa devreme şi am aflat că Abû Bakr mi-o luase înainte şi îi dăduse deja vestea cea bună! Pe Allāh, nu i-am luat-o niciodată înainte cu nici un bine şi el să nu fi fost acolo înaintea mea!’ ”

2222_1

Odată Profetul ﷺ ne-a povestit despre un păstor căruia un lup îi răpise o oaie. Păstorul urmări lupul şi îşi luă oaia înapoi. Atunci lupul se întoarse şi spuse: „Cine îl va mai salva în ziua fiarelor când eu îi voi fi singurul său păstor?’ Lumea exclamă atunci (mirată): ‘Subhāna Allāh!’ Profetul ﷺ spuse: ‘Eu cred cu adevărat această istorie, tot aşa precum Abû Bakr şi ‘Umar!’ Aceştia nu erau atunci prezenţi.[25]

23

Unul din generaţia succesivă (tābi’î), Bakr ibn ‘Abd Allāh Al-Muzanî spuse: „Abû Bakr nu v-a depăşit prin mai mult post sau rugăciune ci prin ceva ce era în inima sa.”[26]

2424_1

Avem un alt semn al gradului spiritual acordat lui Abû Bakr în spusa atribuită lui în privinţa cunoaşterii lui Allāh: „Incapacitatea de a atinge cunoaşterea este cunoaştere.” (al-‘ajuzu ‘an darki al-idrāki idrākun)[27]. Această expresie reprezintă esenţa încredinţării înţelesului (tafwîd al-ma’nā) a Atributelor divine Proprietarului lor, cu toate acestea însă atribuirea acestui hadith to Abû Bakr nu este dovedită cu certitudine.

25.JPG

Abû Bakr a aplicat cu scrupulozitate indicaţia Profetului ﷺ de a nu se baza pe ajutorul oamenilor chiar şi în lucruri mărunte. Ibn Abî Mulayka a spus: „Dacă se întâmpla ca hăţurile cămilei să cadă din mâna lui Abû Bakr As-Siddîq, el îmboldea piciorul cămilei ca aceasta să îngenuncheze şi (astfel el să coboare şi să) o ridice [singur]. Întrebat fiind care era motivul pentru care nu ordona cuiva să i-o dea, el răspunse: ‘Iubitul meu prieten, Trimisul lui Allāh ﷺ mi-a ordonat să nu cer nimic de la oameni.’ „[28]

2626_1

Acest ordin (al Profetului ﷺ) a fost dat unui grup mic, format exclusiv din Tovarăşi după primul pact de loialitate (bay’a) şi distins de ceilalţi[29]: ” ‘Awf ibn Mālik Al-Aşja’î a spus: „Eram un grup de nouă, opt sau şapte împreună cu Trimisul lui Allāh ﷺ când el a spus: ‘ Nu vreţi să juraţi credinţă Trimisului lui Allāh?’ Noi făcusem pactul de loialitate de curând şi astfel am răspuns: ‘Am făcut deja un pact de loialitate pentru Trimisul lui Allāh.’ El a spus iar: ‘ Nu vreţi să juraţi credinţă Trimisului lui Allāh?’ Am răspuns: ‘Am făcut deja un pact cu tine, Trimis al lui Allāh!’ El a spus iar: ‘ Nu vreţi să juraţi credinţă Trimisului lui Allāh?’[30] Atunci ne-am întins mâinile şi am spus: ‘Am făcut deja un pact cu tine, Trimis al lui Allāh! Ce pact ar trebui să luam acum? El a spus ‘Angajaţi-vă în faţa mea (tubāyi’ûnî)[31] că veţi adora pe Allāh fără să-I asociaţi nimic, că veţi îndeplini (an tuqîmû)[32] cele Cinci Rugăciuni (zilnice), că veţi da milostenia legală[33] – apoi a spus ceva pe care l-a ţinut ascuns faţă de ceilalţi: ‘şi să nu cereţi nimic oamenilor!’ După asta vedem pe cineva din acest grup şi chiar dacă biciul (cu care mâna cămila) îi cădea (din mână atunci când o călărea) acesta nu cerea nimănui să i-l dea înapoi.”[34]

27


28

8. Simţul său riguros de justiţie şi smerenia sa

Servitorul Profetului ﷺ Rabî’a ibn Ka’b Al-Aslamî, a relatat:

” Trimisul lui Allāh ﷺ mi-a dat mie şi lui Abû Bakr o bucată de pământ. Lumea aceasta de jos ne-a tentat şi am început să ne disputăm pentru o creangă de palmier (care producea curmale). Eu spuneam că aceasta este în proprietatea mea şi Abû Bakr spunea că este a lui. Am schimbat câteva vorbe şi Abû Bakr a spus ceva pentru care s-a simţit (apoi) vinovat şi a avut remuşcări. Mi-a spus, ‘Rabî’a! Spune-mi ceva în schimb, ca să te răzbuni.’ ‘Niciodată’, am spus. Abû Bakr a spus, ‘O să spui sau mă voi duce să cer ajutorul Trimisului lui Allāh ﷺ împotriva ta!’ Am spus iarăşi că nu am s-o fac. Abû Bakr a încetat să-şi ceară dreptul şi s-a ridicat şi s-a dus la Profet ﷺ iar eu l-am urmat. Oamenii din Aslam am venit la mine spunând: ‘Ca Allāh să-l aibă-n milă pe Abû Bakr! Ce caută să obţină de la Trimisul lui Allāh ﷺ împotriva ta când el este cel care ţi-a vorbit cum ţi-a vorbit?’ Am spus, ‘Ştiţi cine este acest om? Acesta este Abû Bakr As-Siddîq! El este „al doilea din cei doi”(Cor., 9:40)! El este Venerabilul musulmanilor! Aveţi grijă, căci dacă se întoarce şi vă vede vrând să mă ajutaţi, atunci o să se mânie şi se va duce la Trimisul lui Allāh ﷺ care se va mânia la rândul lui datorită mâniei lui Abû Bakr, apoi Allāh se va mânia datorită mâniei celor doi, apoi El îl va face pe Rabî’a să piară!’ Aceştia au spus, ‘Ce vrei atunci să facem?’ Am spus, ‘Lăsaţi-mă în pace!’ Deci Abû Bakr se duse la Trimisul lui Allāh ﷺ şi eu l-am urmărit singur până când ajunse la Profet şi i-a spus ce s-a întâmplat. Profetul ﷺ şi-a ridicat atunci capul, s-a uitat la mine şi a spus: ‘Rabî’a! Ce e între tine şi cel Veridic?’ Am spus, Trimis al lui Allāh! Asta şi asta s-a întâmplat, el mi-a spus o vorba pe care a regretat-o şi apoi mi-a spus să-i spun acelaşi lucru ca răzbunare, şi eu am refuzat.’ Trimisul lui Allāh ﷺ a spus: ‘Foarte bine! Şi să nu-i răspunzi ci să spui, ‘Ca Allāh să te ierte, Abû Bakr!’ Atunci i-am zis: ‘Ghafara-Llāhu laka yā Abā Bakr. ” Al-Hasan a spus că Abû Bakr a plecat atunci în lacrimi.[35]

2929_1

Altădată ‘Umar l-a vizitat pe Abû Bakr şi l-a găsit trăgându-se de limbă. I-a spus ‘Opreşte-te! Ca Allāh să te ierte!’ Abû Bakr i-a spus: ‘Acest lucru mi-a adus numai probleme.’[36] În alte versiuni se spune că Abû Bakr ar fi adăugat: ‘Trimisul lui Allāh ﷺ a spus: ‘Tot ceea ce constituie corpul se va plânge lui Allāh de ascuţimea limbii.’[37]

30.JPG


31

9. Aluziile profetice la succesiunea sa directă

Descrierea pe care o face ‘Umar în privinţa credinţei desăvârşite a lui Abû Bakr este confirmată de următorul hadith. „Profetul ﷺ a întrebat: ‘A avut cineva un vis semnificativ (ruyā hasana – şi, viziune bună)?’ Un om i-a spus Profetului ﷺ: ‘Trimis al lui Allāh, am visat că o balanţă se pogora din Cer şi cu acesta tu erai cântărit faţă de Abû Bakr şi tu l-ai depăşit (în greutate), apoi Abû Bakr a fost cântărit faţă de ‘Umar şi l-a depăşit, apoi ‘Umar a fost cântărit faţă de ‘Uthmān şi l-a depăşit, apoi balanţa a fost ridicată (la Cer).’ Aceasta l-a nemulţumit pe Profet ﷺ care a spus: ‘Succesiunea profetică (khilāfa nubuwwa)! Apoi Allah va acorda autoritatea (mulka, şi conducere, regenţă) cui vrea.”[38]

Atunci când Abû Bakra şi alţii l-au vizitat pe Mu’āwiya, acesta din urmă i-a cerut să relateze ceva de la Profet ﷺ. În următoarele zile, Abû Bakra a tot relatat şi re-relatat acest hadith, făcându-i pe tovarăşii săi de călătorie să fie jenaţi. În privat le spunea: ‘Jur că nu o să-i relatez nimic altceva până când voi pleca!’ În final Mu’āwiya i-a spus: ‘Regenţă spui? Noi ne mulţumim cu regenţa (faqad radîna bi-l-mulk)!’[39] Acest hadith este confirmat de o relatere din Safîna: „Succesiunea (al-khilāfa) se va petrece după mine timp de 30 de ani. După aceea va urma regenţa (autoritatea exercitată de un rege, n.t)”[40]. Aceste hadith-uri nu sunt decât unele dintr-o duzină sau mai multe de aluzii profetice la Abû Bakr ca imediat succesor al său.

3232_2


33

10. Predicţia profetică că durata califatului lui Abû Bakr va fi una de scurtă durată

Relatarea despre balanţă este confirmată şi de hadith-ul următor al Profetului ﷺ: „M-am văzut într-un vis scoţând apă dintr-o fântână. Ibn Abî Quhāfa [Abû Bakr] veni şi scoase din fântână o căldare mare (dhanûb) sau două, dar era ceva slăbiciune în eforturile sale – şi ca Allāh să-l ierte pentru această slăbiciune! Apoi [‘Umar] Ibn Al-Khattāb veni şi căldarea deveni un enorm ciubăr (gharab) în mâinile sale. N-am văzut niciodată vreun domn puternic al oamenilor (‘abqariyyan) să realizeze aşa ceva ca el (yafrî fariyyahu) – în altă versiune se spune: ‘să scoată (apă) aşa cum a scos ‘Umar’ – până când toţi oamenii băură până la saţietate şi dădură să bea şi cămilelor lor.”[41]

34

Într-o versiune similară Profetul ﷺ a spus: „Noaptea trecută m-am visat scoţând [apă dintr-o fântână] şi am văzut o turmă de oi negre şi (unele) gri. Abû Bakr veni şi scoase o căldare sau două. Am văzut ceva slăbiciune în efortul său şi ca Allāh să-l ierte. Apoi ‘Umar veni şi căldarea se schimbă într-un ciubăr (enorm)! El umplu bazinul şi ostoi setea tuturor celor care veniră la el. N-am văzut niciodată vreun domn al oamenilor aşa puternic care să scoată apa mai bine decât ‘Umar! Am interpretat oile negre ca referindu-se la arabi şi cele gri la non-arabi.”[42] Într-o altă relatare interpretarea scoaterii apei este oferită de Abû Bakr.[43]

3535_2

Aş-Şāfi’î a comentat cuvânt „slăbiciune” ca referindu-se la durata scurtă a califatului lui Abû Bakr şi prin faptul că purtând războaiele numite Ridda l-a întârziat de la cuceririle şi extinderea realizată de ‘Umar în timpul duratei mari a conducerii lui ‘Umar. An-Nawawî a adăugat că expresia Profetului „ca Allāh să-l ierte pe Abû Bakr” este o „du’ā discursivă fără o cauză specifică” iar alţii au spus că reprezintă o aluzie la durata scurtă a vieţii după Profet ﷺ, lucru în privinţa căruia Abû Bakr este fără vină.[44]

3636_2


37

11. Mărturia lui ‘Umar în privinţa superiorităţii lui Abû Bakr

‘Umar a spus: „Credinţa (îmān) lui Abû Bakr depăşeşte credinţa întregii Umma!”[45]

38.JPG

‘Umar (ca Allāh să fie mulţumit de el), a fost întrebat atunci când a murit: ” ‘Nu vei numi oare pe cineva care să-ţi urmeze?’ A răspus: ‘Dacă nu o să o fac, altcineva mai bun decât mine – Trimisul lui Allāh ﷺ – nu a făcut-o la rândul lui, iar dacă numesc un succesor, cineva mai bun decât mine  – Abû Bakr – a făcut-o înaintea mea.”[46]

39


40

12. Mărturia lui ‘Alî în privinţa superiorităţii lui Abû Bakr şi ‘Umar

Când i s-a cerut lui ‘Alî să definească cine sunt „Califii bine-călăuziţi”, el a plâns şi a spus: „Abû Bakr şi ‘Umar, ca Allāh să fie mulţumit cu ei amândoi, doi lideri ai bunei călăuziri şi doi Maeştrii ai Islamului, doi oameni dintre Qurayşiţi, cei doi care au urmat după Trimisul lui Allāh ﷺ! Oricine îi urmează pe aceştia doi obţin respectul; oricine rămâne cu aceştia doi face parte din grupul lui Allāh, „iar grupul lui Allāh – aceştia sunt victorioşi”.[47]

4141_2

‘Alî a spus şi: „Cei mai buni din această Comunitate, după Profetul său ﷺ, sunt Abû Bakr şi ‘Umar. Cât despre mine, sunt doar un om obişnuit dintre musulmani.”[48] Într-o altă versiune el spune, „L-am văzut pe Trimsiul lui Allāh – cu aceşti doi ochi ai mei, şi dacă e altfel să fiu lovit cu orbire! – şi l-am auzit cu aceste două urechi ale mele -sau dacă e altfel să fiu lovit cu surzenie! – spunând: „Nimeni în Islam [alţii decât Profeţii] nu a fost născut mai pur sau mai desăvârşit decât Abû Bakr şi apoi ‘Umar!”[49] Ibn ‘Asākir spune că cea mai corectă perspectivă este că acestea reprezintă cuvintele lui ‘Alî.

4242_2

‘Alî a spus de asemenea: „Cel care va obţine cea mai mare recompensă pentru strângerea într-un volum al Coranului, este Abû Bakr, căci el a fost primul care a adunat Coranul între două coperţi.”[50] El a fost şi primul care să-i dea numele de mushaf.

43

‘Alî a spus: „Cel mai curajos dintre oameni este Abû Bakr! L-am văzut pe Trimisul lui Allāh ﷺ atunci când qurayşiţii îl împingeau, îl loveau şi îl împingeau. Atunci Abû Bakr veni şi începu să lovească în stânga şi în dreapta spunând: ‘Veţi ucide un om doar pentru că spune, Domnul meu suprem este Allāh?” ‘Alî îşi ridică atunci mantaua şi plânse. Apoi el a continuat: „Vă implor, pe Allāh! Cine e mai bun, cel care credea în secret din oamenii lui Faraon sau Abû Bakr? Nu îmi răspunde-ţi? Vă jur că o singură oră a lui Abû Bakr e mai valoroasă decât întreaga lume plină de credincioşi din vremea lui Faraon! Cel credincios din vremea lui Faraon şi-a ascuns credinţa însă Abû Bakr şi-a proclamat-o deschis pe a sa.”[51]

4444_2

Conform lui ‘Alî, Al-Hasan Al-Basrî, Qatāda, Ad-Dahhāk şi Ibn Jurayj în versetul următor expresia „oamenii pe care Allāh îi iubeşte şi care-L iubesc” desemnează „Abû Bakr şi însoţitorii săi”: „O, voi care aveţi credinţă! Cine dintre voi îşi reneagă religia (să ştiţi că în locul acestora) Allāh va suscita un popor pe care El îi iubeşte şi care-L iubesc, smeriţi cu cei credincioşi, fermi faţă de negatori, străduindu-se pe calea lui Allāh şi care nu se tem de blamul oricărui critic. Acesta este graţia lui Allāh pe care o acordă oricărui vrea. Allāh este Atot-cuprinzătorul, Atot-ştiitorul” (Cor., 5, 54)[52]

45


46

13. Însoţirea pe care Abû Bakr o face Profetului din perspectiva Coranului

Rangul înalt al lui Abû Bakr este indicat, printre altele, de faptul că a-i nega calitatea de Tovarăş al Profetului ﷺ constituie apostazie (kufr), lucru care nu este valabil pentru ‘Umar, ‘Uthmān şi ‘Alî în cazul cărora, negarea calităţii de Tovarăş al Profetuluiﷺ este considerată „doar” inovaţie blamabilă (bid’a).[53] Aceasta se datorează menţionării calităţii de Tovarăş al Profetului în cazul lui Abû Bakr, în Coran: „Când al doilea din cei doi erau în peşteră şi el ﷺ i-a spus tovarăşului său: să nu fii tulburat” (9:40), verset care se referă, prin consens, la Profet ﷺ şi la Abû Bakr.

4747_2

Allāh l-a lăudat încă şi mai mult pe Abû Bakr şi l-a evidenţiat în raport cu ceilalţi, atunci când El spune: „Cei care au dăruit şi au luptat înainte de victorie nu sunt la fel ca ceilalţi” (Cor., 57, 10)[54].

48


49

14. Hadith-uri profetice sigure în privinţa imenselor merite ale lui Abû Bakr

Profetul ﷺ a fost întrebat: „Pe cine iubeşti cel mai mult dintre toţi oamenii?” ‘Â’işa’, a răspuns. A fost întrebat, „Şi dintre oameni?’ A spus: ‘Pe tatăl său.’ „[55]

50.JPG

El ﷺ a confirmat rangul imens al lui Abû Bakr în multe alte spuse profetice, şi printre ele:

„Allāh i-a dat unuia din servitorii Săi să aleagă între această lume şi ceea ce este la El iar acest servitor a ales ceea ce este la Allāh.” Abû Bakr a plâns din abundenţă şi noi ne întrebam de ce plânge, având în vedere că Profetul ﷺ le-a spus despre un servitor căruia i s-a dat de ales. Era Profetul ﷺ acel servitor aşa cum ne-a relatat Abû Bakr mai târziu. Profetul ﷺ a continuat: „Abû Bakr, să nu plângi! Dintre cei care îmi sunt cei mai dedicaţi, în tovărăşia şi avuţia lor, este Abû Bakr. Dacă mi-aş fi luat un alt prieten intim în afara Domnului meu, l-aş fi luat pe Abû Bakr. Însă ceea ce ne uneşte este fraternitatea în Islam şi iubirea sa. Să nu rămână nicio poartă [a moscheii Profetului ﷺ] deschisă în afara porţii lui Abû Bakr.”[56] Ultima frază face parte dintre aluziile profetice la imediata succesiune a lui Abû Bakr.

51.JPG

„Sunt inocent, de vreo altă prietenie intimă în afara prieteniei Sale. Dar, dacă mi-aş fi luat un prieten intim (în afara lui Allāh), l-aş fi luat pe Abî Bakr ca prieten intim. Cu adevărat, Tovarăşul vostru este prietenul intim al lui Allāh!”[57]

52

” Tu [Abû Bakr] eşte tovarăşul meu la Bazin şi la Peşteră.”[58]

53

Legat de aceasta Profetul ﷺ a menţionat: „Am stat cu tovarăşul meu în peşteră în jur de zece zile şi nu aveam altă mâncare în afara unui fruct răscopt (care avea un miros greu) al arborelui numit arak (thamr al-barîr).”[59] Cu toate acestea Al-Muhibb At-Tabarî menţionază că acest ultim raport este incorect şi că marea majoritate a savanţilor hadith-ului spun că perioada petrecută în peşteră a fost de trei zile, şi Allāh ştie cel mai bine.

„Cheamă-l pe Abû Bakr şi pe fiul lui [‘Abd Ar-Rahmān] ca să pun astfel ceva în scris, căci mă tem cu adevărat că dacă nu fac aceasta cineva îşi va avansa pretenţiile sau îşi va formula ambiţiile şi Allāh şi cei credincioşi vor refuza pe oricine altcineva în afara lui Abû Bakr.”[60] Acesta şi următoarele hadith-uri fac aluzie la succesiunea imediată a lui Abû Bakr.

54

Un alt hadith adaugă detalii suplimenare privind ultimele dorinţa pe care Profetul s-a gândit să le aşterne în scris:

” A spus Ibn ‘Abbās: ‘Ziua de Al-Khamîs! Şi ce zi [teribilă] a fost!’ Apoi a plâns până când lacrimile sale au atins pământul. Sa’îd Ibn Jubayr a spus: ‘Ce s-a întâmplat în aceea zi?’ Ibn ‘Abbās a spus: ‘Boala Trimisului lui Allāh ﷺ s-a agravat. A spus, ‘Aduceţi-mi ceva ca să pot să pun în scris ca astfel să nu vă rătăciţi după mine.’ Însă ei începură să se dispute. N-ar trebui să existe niciodată dispută în prezenţa unui Profet! Au spus chiar, ‘[Vrei să spui că] Trimisul lui Allāh nu ştie ce vrea să zică?’ [şi] ‘Întreabă-l tu însuţi!’ El a spus: ‘Lăsaţi-mă singur! Starea în care sunt este mai bună [decât asta]! Voinţa mea din urmă pentru voi se referă la trei lucruri: expulzați pe idolatrii (muşrikîn) din peninsula arabă; arătaţi aceeaşi ospitalitate, ca cea arătată de mine, pentru delegaţiile străine.’ ” Ibn ‘Abbās a adăugat: „A rămas tăcut însă în ceea ce priveşte cel de-al treilea lucru sau poate că a spus şi eu am uitat.”[61]

55.JPG

„Dacă oameni se supun lui Abû Bakr şi ‘Umar, atunci vor urma Calea dreaptă!” El ﷺ a spus aceasta de trei ori.[62]

56

Femeii care a spus: „Trimis al lui Allāh! Şi dacă mă întorc şi nu te mai găsesc?” – ea înţelegând prin aceasta fiind mort – Profetul ﷺ i-a răspuns: „Atunci să mergi la Abû Bakr!”[63]

57.JPG

Anas (ca Allāh să fie mulţumit de el): „Delegaţia celor din Banû al-Mustaliq m-a însărcinat să întreb pe Trimisul lui Allāh ﷺ, ‘Dacă venim anul viitor şi nu te mai găsim, cui ar trebui să înmânăm milosteniile [sadaqât] [obligatorii]?’ I-am transmis întrebarea şi el a răspuns: ‘Să le daţi lui Abû Bakr!’ Le-am transmis răspunsul său şi ei au spus: ‘Iar dacă nu-l găsim pe Abû Bakr?’ I-am transmis întrebarea şi el a răspuns: ‘Să le daţi lui ‘Umar!’ Ei au întrebat iar, ‘Iar dacă nu-l găsim pe ‘Umar?’ El a spus, ‘Să le daţi lui ‘Uthmān – şi a voastră este pierirea în ziua în care ‘Uthmān este omorât!’ „[64]

5858_1

„Nu se cuvine unui popor printre care se află Abû Bakr să fie condus de altul decât el.”[65]

59

„Luaţi ca autoritate pe cei doi care vor veni după mine: Abû Bakr şi ‘Umar.”[66] Abû Nu’ayml a spus: „Acest hadith face parte dintre semnele profeţiile căci a spus dinainte că succesorul său va fi Abû Bakr şi cel care-l va urma va fi ‘Umar şi s-a întâmplat aşa cum a spus.”[67] Ibn Rajab a spus: „Trimisul lui Allāh a explicit stipulat (nassa) către sfârşitul vieţii sale pe cei care ar trebui să fie urmaţi în autoritate după el.”[68]

60

„Un om dintre locuitorii Paradisului va veni în faţa voastră.” Apoi Abû Bakr venii şi se aşeză printre ei. Profetul ﷺ a spus acelaşi lucru încă o dată şi ‘Umar fu cel care veni.[69]

61

Profetul a spus despre mulţi dintre tovarăşii săi că erau dintre oamenii Paradisului, precum cei zece cărora li s-a promis Paradisul: Al-Husayn Ibn ‘Alî, fratele său Al-Hasan, mama sa Fātima şi bunica lor Khadîja; ‘Abd Allah ibn Salām; combatanţii musulmani de la Badr, unii specificaţi direct precum ‘Ammār ibn Yāsir; cei care au făcut Pactul de la Hudaybiyya; căpeteniile musulmane ucise în bătălia de la Mu’ta: Zayd ibn Hāritha, Ja’far At-Tayyār şi ‘Abd Allāh ibn Rawāha; Bilāl ibn Abî Rabāh; ansaritul salvat de la invidie; Thābit ibn Qays; Mālik, tatăl lui Abû Sa’id Al-Khudrî; Al-Ghumaysā’ bint Milhān – i.e Umm Sulaym, mama lui Anas şi mătuşa-de-lapte a Profetului[70]; Mu’āwiya; Hilāl Al-Habaşî (Mawlā Al-Mughîra ibn Şu’ba); Jarîr ibn ‘Abd Allāh Al-Bajalî; Şarîk ibn Khubāşa Al-Numayrî; Ad-Dahhāk ibn Khalîfa Al-Ansārî; Uways Al-Qaranî; şi alţii.

62

” ‘Alî! Abû Bakr şi ‘Umar reprezintă autorităţile ale locuitorilor maturi (kuhûl) ai Paradisului, de la primul la ultimul, cu excepţia Profeţilor şi Trimişilor.”[71]

63

At-Tahāwî defineşte „maturitatea” (at-takahhul) ca fiind „ultima perioadă a tinereţii, după care cineva devine şaykh.”[72] Abû hurayra este numit „băiatul” (al-ghulām) în mai multe naraţiuni[73], deşi se relateazăde de la acesta că avea mai mult de treizeci de ani atunci când a venit la Al-Madîna[74]. Al-Nawawî a spus că sensul său era că Abû Bakr şi ‘Umar constituie autoritea pentru toţi cei care au decedat la maturitate şi au intrat în Paradis, iar Al-Hasan şi Al-Husayn sunt liderii celor care au murit tineri şi au intrat în Paradis.[75]

Succesorul (tābi’î) Ismā’îl ibn Abî Khālid a relatat că ‘Â’işa (ca Allāh să fie mulţumit de ea) s-a adresat odată Profetului ﷺ spunându-i: „O domn al arabilor!” însă acesta a răspuns, „Eu sunt domnul fiinţelor umane şi spun asta fără falsă mândrie; iar tatăl tău este domnul oamenilor maturi dintre arabi” (sayyid kuhûl al-‘arab)[76]. Într-o versiune se adaugă, „şi ‘Alî este domnul tinerilor dintre arabi.”[77]

64

„Abû Ad-Dardā’! Mergi oare în faţa unuia mai bun decât tine? Soarele s-a ridicat niciodată şi nici nu a apus peste cineva mai bun decât Abû Bakr, după Profeţi şi Trimişi.”[78]

65.JPG

„Profetul obişnuia să aibă conversaţii în timpul nopţii cu Abû Bakr în casa acestuia din urmă, despre chestiunile musulmanilor şi eu [‘Umar] era prezent cu ei”[79] Imamul At-Tirmidhî a spus, după relatarea acestui hadith, „Unii din oamenii cunoaşterii dintre Tovarăşii Profetului şi Succesori (Tābi’în) dezaprobabau conversaţiile nocturne după Salāt Al-‘Işā’ iar alţii o permit cu condiţia ca să fie în scopul obţinerii cunoaşterii sau a altor nevoi necesare. Trimisul lui Allāh ﷺ a spus: ‘Să nu existe conversaţii nocturne cu excepţia celor care sunt în rugăciune sau care călătoresc.’ „[80]

66.JPG

Odată ‘Umar era în dezacord cu Abû Bakr şi îl părăsi mânios. Abû Bakr s-a dus după el cerându-i iertare dar ‘Umar refuză şi îi închise uşa în faţă. Abû Bakr merse apoi la Profet şi trăgându-se de haină într-atât încât i se văzu genunchiul. Profetul ﷺ spuse (lui Abû Dardā’a): ‘Tovarăşul tău s-a disputat!’ Abû Bakr îl salută şi spuse: ‘M-am disputat cu ‘Abu Bakr apoi am avut remuşcări şi i-am cerut să mă ierte dar nu a vrut aşa că am venit la tine.’ Profetul ﷺ spuse, repetând de trei ori, ‘Ca Allāh să te ierte o, Abû Bakr! Ca Allāh să te ierte, o, Abû Bakr! Ca Allāh să te ierte o, Abû Bakr!’ ‘Umar, având la rândul lui remuşcări merse să-l caute pe Abû Bakr la el acasă fără să-l găsească. Veni atunci la Profet ﷺ şi îl salută însă faţa Profetului se schimbă arătând nemulţumire. Văzând asta, Abû Bakr cuprins de teamă se puse în genunchi în faţa Profetului ﷺ spunând de două ori: ‘Trimis al lui Allāh! Eu am fost mai mult de vină. Trimis al lui Allāh! Eu am fost mai mult de vină.’ Profetul ﷺ spuse atunci oamenilor: ‘Allāh m-a trimis la voi şi voi toţi aţi spus: ‘Minţi!’ Doar Abû Bakr spus: ‘A spus adevărul.’ Abû Bakr m-a sprijinit cu persoana şi avuţia sa. Nu veţi lăsă tovarăşul meu în pace o dată şi pentru totdeauna! Nu veţi lăsă tovarăşul meu în pace o dată şi pentru totdeauna!’ Nimeni nu a mai insultat de atunci pe Abû Bakr.[81]

6767_2

„Gibrîl a venit la mine, m-a luat de mână şi mi-a arătat poarta prin care Comunitatea mea va intra în Paradis.” Abû Bakr a spus: ‘Ce aş fi vrut să fiu cu tine să o văd!’ Profetul ﷺ a spus: ‘Tu vei fi, cu adevărat, primul din Comunitatea mea care să intre prin aceasta!”[82]

68

‘Â’işa a relatat că atunci când se petrecea falsa s-a acuzare, Abû Bakr obişnuia să dea cu generozitate rudei sale sărace Mistah ibn Uthātha, unul din veteranii de la Badr. Mistah a fost unul din cei care au vorbit împotriva ei. După ce Allāh a revelat inocenţa sa Abû Bakr a spus: „Nu voi mai cheltui nimic pentru acesta.” Apoi Allāh a revelat: ” Să nu se jure cei dintre voi, ce se bucură de harul Său şi de îndestulare că nu vor mai dărui apropiaţilor, sărmanilor şi pribegiţilor pe calea lui Dumnezeu. Să îngăduie şi să meargă mai departe! Nu v-ar plăcea să vă ierte Dumnezeu vouă? Dumnezeu este Iertător, Milostiv.” (Cor., 24, 22). Abû Bakr a spus: ‘Pe Allāh! Sper cu adevărat ca Allāh să mă ierte!’ Apoi el şi-a reluat milosteniile pentur Mistah spunând: ‘Nu le voi mai întrerupe de acum.”[83] Muslim a adăugat că Ibn Al-Mubārak a spus despre acest verset: ‘Este versetul cel mai plin de speranţă din întreg Coranul.”

69.JPG


70.JPG

15. Abû Bakr a salvat Islamul şi umanitatea de două ori

Abû Bakr a salvat Islamul şi umanitatea de două ori. Prima dată a fost când a condus pe cea mai bună din generaţiile suscitate ale acestei umanităţi prin cea mai mare calamitate care a lovit-o, moartea Profetului ﷺ. A doua oară a fost atunci când a purtat „Războiul apostaziei” (harb al-ridda) împotriva triburilor care au oprit plata zakāt-ului, în urma căruia aceştia au reînceput să-l plătească.

După moartea Profetului ﷺ evenimentele s-au desfăşurat cu rapiditate. Abû Bakr era plecat, ‘Umar era foarte afectat, refuzând să accepte moartea Profetului ﷺ şi – mâniat de mulţumirea ascunsă a ipocriţilor – a ameninţat să ucidă pe oricine afirmă că Profetul ﷺ a murit, şi oamenii erau într-o mare confuzie. ‘Alî, Az-Zubayr, şi alţii s-au închis în casa Profetului ﷺ în timp ce cei din Khazraj dintre ansār se reuneau cu căpetenia lor pentru a cere partea lor din Califat. Abû Bakr ajunse şi, în cuvintele lui Ibn Al-‘Arabî Al-Mālikî, „Allāh a salvat Islamul şi toată umanitatea prin Abû Bakr As-Siddîq.”[84] Al-Bukhārî în Sahîh-ul său a relatat de la ‘Â’işa următoarea desfăşurare a evenimentelor:

„Trimisul lui Allāh ﷺ a decedat iar Abû Bakr se afla la As-Sunh. ‘Umar se ridică şi spuse: „Pe Allah, Trimisul lui Allah ﷺ nu a murit!” El a spus [după aceea], „Pe Allāh! Era foarte sigur de aceasta (mā kāna yaqa’u fî nafsî illā dhāka) şi că Allah o să-l învie cu siguranţă ca el să poată tăia mâinile şi picioarele unora!” Apoi veni Abû Bakr, descoperind [dădu la o parte giulgiul care-l acoperea] pe Trimisul lui Allāh, sărutându-l şi spunând: „O, Profet al meu! (wā nabiyyā). O! Prieten al meu intim! (wa safiyyā) O, Iubitul meu drag! (wā khalîlā)[85] Ca tatăl şi mama mea să-ţi fie răsplată! Tu eşti binecuvântat, viu sau mort! (tibta hayyan wa mayyitā)[86]. Pe Cel în Al cărui Mâini se află sufletul meu, Allāh nu îţi va da să guşti cele două morţi!”[87]

Apoi el merse afară şi i-a spus [lui ‘Umar]: „O tu care faci jurăminte, nu te grăbi!” Când Abû Bakr începu să vorbească, ‘Umar se aşeză. Abû Bakr dădu laudă şi slavă transcendenţei lui Allāh apoi spuse: „Hei! Cine îl adora pe Muhammad ﷺ, atunci să ştie că Muhammad a murit cu adevărat; şi cine îl adora pe Allāh, atunci să ştie că Allāh este cu adevărat viu şi nu moare.” Apoi el spus: „Iată tu vei muri şi ei vor muri!” (Cor., 39:30) „Muhammad nu este decât un Trimis şi trimişi au mai fost şi înaintea lui. Vă veţi întoarce pe urmele voastre dacă va muri ori dacă va fi omorât? Cel care se va întoarce pe urmele sale nu-l păgubeşte cu nimic pe Dumnezeu, însă Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care Îi dau mulţumire.” (Cor., 3, 144). Auzind aceasta oamenii au izbucnit în plâns.

„Pe când eram în casa Profetului ﷺ cineva strigă de afară: „Ieşi afară [să vorbeşti] cu mine, Ibn Al-Khattāb!” Şi el atunci a răspuns: „Lasă-mă în pace, ne ocupă cu alte lucruri în afara ta!” – adică, de chestiunile legate de Trimisul lui Allāh ﷺ. Acela atunci a spus: „Ceva s-a întâmplat! Ansār-ii s-au reunit în pavilionul (saqîfa) celor din Banû Sā’id, mergi deci şi vezi (ce fac aceştia) înainte de a începe ceva care va duce la război.” „[88]

Cei dintre Ansār se reuniseră în jurul lui Sa’d ibn ‘Ubāda [Al-Khazrajî] în pavilionul celor din Babû Sa’îda şi aceştia spuneau: „Să numim o căpetenie dintre noi şi una dintre voi.” Abû Bakr, ‘Umar ibn Al-Khattāb şi Abû ‘Ubayda ibn Al-Jarrā se prezentară atunci în faţa acestora. ‘Umar începu să vorbească însă Abû Bakr îi indică să fie silenţios. [Mai târziu] ‘Umar va declara: „Pe Allāh! Nu vroiam special [pentur mine] însă îmi preparasem un discurs care-mi părea bun, de teamă că Abû Bakr n-ar fi vorbit prea bine.”

Apoi Abû Bakr vorbi şi discursul său fu cel mai elocvent. El a spus în declaraţia sa: „Noi reprezentăm autoritatea şi voi sunteţi ajutoarele noastre” (nahnu al-umarā’ wa antum al-wuzarā’). Însă Hubab ibn Al-Mundhir a spus: „Nu, pe Allāh! Niciodată nu vom accepta! O căpetenie dintre noiş şi una dintre voi!”[89] Abû Bakr a spus: „Nu. Noi reprezentăm autoritatea şi voi ajutoarele. ‘Pe Allāh! Tu şti Sa’d că Profetul ﷺ a spus, ‘Qurayşiţii sunt autorităţile şi conducătorii’ (Qurayşun wulātu hādhā al-amr).[90]‘ Aceştia [Qurayşiţii] sunt din cele mai bune neamuri dintre arabi şi cei mai buni dintre arabi în genealogie şi fapte. Astfel, jură-i credinţă lui ‘Umar sau Abû ‘Ubayda ibn Al-Jarrāh.” ‘Umar (însă) spuse: „Nu, noi îţi vom jura credinţă ţie şi nimănui altcuiva! Tu eşti căpetenia noastră şi cel mai bun dintre noi şi cel mai iubit de Trimisul lui Allāh ﷺ! ‘Umar îi luă atunci mâna şi îi jură credinţă şi apoi (ceilalţi) oameni îi urmară.

Cineva spus, „Voi toţi l-aţi [aproape] ucis pe Sa’d ibn ‘Ubāda [Al-Ansārî]!” ‘Umar a răspusn, „Ca Allāh să-l ucidă, căci el a provocat această fitna rea[91]!”

7171_271_371_4

Ibn Mas’ûd a dat următoarea relatare a evenimentelor:

„Atunci când sufletul Trimisului lui Allāh i-a fost luat, cei din Ansār le-au spus [celor din Muhājirûn]: „Să fie o căpetenie dintre noi şi una dintre voi!” Însă ceea ce i-a convins pe Ansār în ziua de saqîfa a celor din Banî Sā’ida a fost argumentul avansat de ‘Umar.[92] ‘Umar a spus: „O, adunare a Ansār! Nu ştiţi oare că Trimisul lui Allāh ﷺ i-a ordonat lui Abû Bakr să conducă rugăciunea rituală pentru oameni în calitate de imam?” Aceştia au răspuns: „Ba da, pe Allāh!” Acesta a continuat: „Cine dintre voi ar fi bucuros ca acesta să fie îndepărtat dintr-o poziţie în care l-a pus Trimisul lui Allāh ﷺ?” Ei au spus: „Ne refugiem la Allah de a încerca să i-o luăm înainte lui Abû Bakr.”[93]

72

Califatul lui Abû Bakr a durat doi ani şi trei luni şi în cadrul lui Sira-Palestina şi Irakul a fost adus în Islam (aceea „una sau două găleţi” din visul Profetului ﷺ) şi a îndepărtat apostazia din triburile arabe în patruzeci de zile. A combătut pe falşii profeţi din Najd, Tulayha Al-Asadî[94], Musaylima Mincinosul şi soţia sa Sajāh care au fost ucişi în devastatoarea bătălie de la Al-Yamāma, precum şi pe Fujā’at Al-Sulāmî cât şi pe falsul profet al Yemenului, Al-Aswad Al-‘Ansî.

S-a raportat că Abû Hurayra a spus de trei ori: „Pe Allāh în afara Căruia nu există divinitate! Dacă Abû Bakr nu i-ar fi urmat Profetului ﷺ, Allāh nu ar mai fost adorat!” (Cei care ascultau) au exclamat, „Mah[95], Abû Hurayra!” El a continuat:

„Trimisul lui Allāh l-a îndreptat pe Usāma ibn Zayd (d.45, în vârstă de 20 de ani) în fruntea a şapte sute de luptători către Aş-Şām. Când ei s-au strâns în Dhû Khuşub[96] (Allāh) i-a luat sufletul ﷺ şi triburile arabe din jurul Medinei au apostaziat. În acel moment tovarăşii Trimisului lui Allāh ﷺ s-au adunat în jurul lui spunând, „Abû Bakr! Adu pe [trupele] acelea înapoi. Cum poţi să le porunceşti să lupte cu romanii când arabii au apostaziat de jur împrejurul Medinei?” El a răspuns: „Pe Cel în afara Căruia nu există nicio divinitate, chiar dacă câinii ar muşca din piciorul soţiilor Trimisului lui Allāh ﷺ n-aş aduce niciodată înapoi o armată pe care Trimisul lui Allāh ﷺ a trimis-o şi niciodată n-aş împături un drapel întins de Trimisul lui Allāh ﷺ! Şi astfel el i-a spus lui Usāma să-şi continue drumul. De câte ori trecea pe lângă un trib care ar fi vrut să apostazieze, aceştia spuneau: „Dacă acei oameni n-ar avea o aşa mare putere, nu ar fi putut trimite o armată precum aceasta! Haide [să nu facem nimic deocamdată] şi să aşteptăm şi să vedem până când îi vor întâlni pe romani.” Ei întâlniră pe romani, îi puseră în derută şi se întoarseră în securitate. După aceasta triburile se ţinură strâns de islam.[97]

7373_2


74

16. „Mi-a fost conferită conducerea deşi nu sunt cel mai bun dintre voi”

După ce Abû Bakr a fost făcut Calif el s-a adresat astfel poporului:

„Mi s-a dat conducerea deşi nu sunt cel mai bun dintre voi. Însă Coranul a fost revelat şi Profetul ﷺ a practicat Sunna şi ne-a transmis-o şi astfel am învăţat. Să ştiţi oameni! că cel mai bună înţelepciune din toată înţelepciunea- sau:buna călăuzire – este Teama de Dumnezeu şi cea mai rea nebunie dintre toate este rebeliunea anarhică (fujûr, sau/şi lipsă de pioşenie, injustiţie, profanare, n.t). Cel mai puternic dintre voi, pentru mine, este cel mai slab, până când îi dau dreptul său şi cel mai slab dintre voi, pentru mine, este cel mai puternic până când îi iau dreptul său. Oameni! Nu sunt decât unul care urmează supus şi nu un inovator. Dacă am dreptate, atunci să mă spijiniţi şi dacă mă rătăcesc, să mă îndreptaţi. Aceasta este cuvântul meu şi cer iertarea lui Allāh pentru mine şi pentru voi.[98]

7575_2


76

17. Nemulţumirea Fātimei în privinţa sa şi iertarea pe care i-a acordat-o apoi

După ce a fost făcut Calif, Fātima şi Al-‘Abbās l-au abordat în privinţa părţii din moştenirea tatălui său ﷺ, din proprietăţile din Medina, Fadak şi Khaybar, şi pentru partea de moştenire în calitate de unchi al Profetului ﷺ. Abû Bakr a refuzat, bazându-se pe faptul că Profetul ﷺ a spus:”Noi [Profeţii] nu dăm nimic în moştenire şi orice am lăsa după noi este milostenie.” Ibn Hajar a spus că Fātima considera că această afirmaţie a Profetului ﷺ se aplică la modul general însă nu în privinţa proprietăţilor menţionate, în vreme ce Abû Bakr o aplica în mod universal fără nicio excepţie. Cineva poate vedea în această aplicare scrupuloasă a Coranului şi a hadith-urilor în actele lui Abû Bakr, fie că era vorba de acţiuni de mare anvergură sau de detalii (precum reprimarea apostaziei în masă pe care a pus-o în act) ca fiind angajamentul său total de a nu cere nimic de la nimeni.

În relatările adunate de la Al-Bukhārî şi Muslim transmise de ‘Â’işa, Abû Bakr a spus:

„Profetul ﷺ a spus: „Noi [Profeţii] nu lasă nimic moştenire (lā nûrathu) şi orice am lăsa în urmă este milostenie (mā taraknā sadaqatun).” Nu o să las deoparte nimic din ceea ce Profetul a făcut fără să pun în practică. Mă tem să nu fiu pierdut dacă las deoparte unul din ordinele sale. Familia lui Muhammad poate doar să se hrănească din această proprietate însă nu au dreptul de a lua mai mult decât subzistenţa lor (al-ma’kal). Pe Allāh! Cu adevărat, rudele Trimisului lui Allāh ﷺ îmi sunt mai dragi decât să păstrez legăturile cu propria mea familie! Dar nu voi schimba cu siguranţă nimic din milosteniile (sadaqāt) lăsate de Trimisul lui Allāh.”

7777_2

Atât ‘Alî cât şi Al-‘Abbās au mărturisit apoi în faţa lui ‘Umar şi în prezenţa lui ‘Uthmān, ‘Abd Ar-Rahmān ibn ‘Awf, Az-Zubayr şi Sa’d ibn ‘Ubāda[99] în privinţa veridicităţii relatării de la Profet ﷺ însă, aşa cum a fost relatat de la ‘Â’işa în Al-Bukhārî şi Muslim, „Apoi Fātima a fost nemulţumită cu Abû Bakr din această cauză (fawajadat Fātimatu ‘alā Abî Bakrin fî dhālika) şi rămase [în cada ei] departe de el, refuzând să-i vorbească până la moartea sa, şase luni după cea a Profetului ﷺ.[100] Atunci când ea a murit, soţul său, ‘Alî, a îngropat-o noaptea şi nu l-a informat pe Abû Bakr de aceasta şi a realizat rugăciunea funerară asupra sa.” Doar în Al-Bukhārî regăsim şi: „Apoi Fātima se mânie (faghadibat Fātimatu) şi stătu deoparte de Abû Bakr…”

78

Cu toate acestea Abû Bakr a vizitat-o pe Fātima pe când era bolnavă şi a fost prezent atât la spălarea sa rituală din cadrul riturilor de înmormântoare şi la îngroparea sa. S-a relatat în mod unanim că aceasta l-a iertat înainte să moară. Al-Şa’bî a spus:

„Atunci când Fātima se îmbolnăvi, Abû Bakr As-Siddîq veni şi ceru permisiunea să o vadă. ‘Alî spuse: „Fātima, e aici Abû Bakr As-Siddîq şi a cerut permisia să te vadă.” Ea a spus: „Ai dori să-i dau permisiunea?”[101] El fu de acord şi astfel ea îi acordă permisiunea. El intră să o viziteze, căutând să obţină mulţumirea ei şi spuse: „Pe Allāh! Nu mi-am părăsit casa, avuţia, familia şi tribul decât pentru a-L mulţumi pe Allāh, pe Profetul Său, şi pe voi, Oameni ai Casei (ahl al-bayt)! Şi el a căutat să se facă plăcut până când ea i-a acordat mulţumirea.[102]

7979_2

Faptul că Fātima l-a iertat pe Abû Bakr este confirmată de hadîth-ul în care Profetul ﷺ a întrebat-o: „Fetiţa mea! Nu iubeşti tu oare pe cine îl iubesc eu?” Ea a confirmat[103]. Hadith-ul se referea la ‘Â’işa şi a fost foarte cunoscut de Fātima şi de toţi Tovarăşii Profetului că Profetul o iubea pe ‘Â’işa mai mult decât oricine şi pe Abû Bakr mai mult decât oricare alt bărbat.

Unii pretind că atunci când Fātima a murit ‘Alî a îngropat-o noaptea „pentru ca Abû Bakr să nu fie informat de aceasta” şi că „el a realizat rugăciunea funerară pentru aceasta în absenţa lui Abû Bakr”. Însă, aşa cum Ibn Hajar a spus, „Ibn Sa’d a relatat prin intermediu lui ‘Amra bint ‘Abd Ar-Rahmān că Al-‘Abbās a realizat rugăciunea funerară pentru aceasta…şi ea a fost îngropată noaptea conform instrucţiunilor sale specifice pentru o mai mare intimitate – „şi se poate că [‘Alî] nu l-a informat pe Abû Bakr pentru că el considera că o astfel de informaţie îi era cunoscută, căci nu există în hadith ceva care să indice că Abû Bakr nu ştia că ar fi decedat sau că nu ar fi realizat rugăciunea pentru ea.”[104]

8080_1

Fātima a decedat într-o seară şi a fost imediat realizată spălarea rituală, înfăşurarea în giulgiu şi a fost îngropată într-un sicriu din frunze din tulpini de palmier după obiceiul abisinian, pe care ea a fost prima care l-a folosit în Islam pentru o mai mare intimitate. Ibn ‘Abd Al-Barr a spus: „Fātima a fost prima care să folosească acest tip de sicriu în Islam şi, după aceasta, Zaynab bint Jahş a fost îngropată în acelaşi fel.” Faptul că a fost îngropată noaptea a fost de asemenea din dorinţă de intimitate, conform spusei sale, „cele mai bune femei sunt cele care nu-i văd pe bărbaţi şi pe care bărbaţii nu le văd”. ‘Alî era cu Profetul ﷺ când acesta a întrebat: „Care este cea mai bună calitate a femeilor?” însă nimeni nu a răspuns. ‘Alî s-a întors acasă şi a povestit Fātimei iar aceasta a spus: „Că acestea nu-i văd pe bărbaţi şi că nu sunt văzute de acestea.” Alî a menţionat aceasta Profetului ﷺ şi el a spus: „Cu adevărat Fātima face parte din mine!”[105]

8181_2

Înainte de moartea sa Fātima a stipulat că ar trebui să realizeze spălarea rituală doar soţia lui Abû Bakr, Asmā’ bint ‘Umays Al-Khath’amiyya[106] – sora lui Maymûna bint Al-Hārith, soţie a Profetului ﷺ – şi ‘Alî (care a luat-o în căsătorie pe Asmā’ după ce devenise văduvă după moartea lui Abû Bakr). Asmā’ a fost cea care a sugerat sicriul, pe care-l văzuse pe vremea primei emigări în Abisinia, după ce Fātima şi-a exprimat aversiunea pentru sicriile deschise în care forma corpului femeii putea fi văzută chiar dacă era acoperit. În timpul spălării rituale ‘Â’işa veni şi fu ţinută la uşă, după care Abû Bakr veni şi întrebă care era motivul şi i se spuse despre instrucţiunile lăsate de Fātima. El îi spuse lui Asmā’: „Fă aşa cum ţi s-a spus.”[107] Aceasta constituie o altă dovadă că Abû Bakr ştia exact când se petrecea înmormântarea – cât şi soţia şi fiica sa! – şi că el a fost prezent la funeraliile sale.

8282_282_3

O lucrare cu autoritate pentru acest episod particular este Tarikatu An-Nabî („Moştenirea Profetului ﷺ”) de savantul de hadith Hammād ibn Ishāq Al-Māliqî (d. 267), fratele savantului de hadith Ismā’îl Al-Qādî. Tot în acelaşi sens, a spus Hammād, Califii au respins orice altă pretenţie identică la moştenire pe care chiar fiicele lor ar fi putut-o avea (‘Â’işa bint Abî Bakr şi Hafsa bint ‘Umar) ar fi putut să o aibă în calitatea lor de văduve ale Profetului[108].


83

18. Jurământul de credinţă întârziat al lui ‘Alî pentru Abû Bakr

Pe când Abû Bakr primea jurămintele de credinţă, ‘Alî, Az-Zubayr şi alţii obişnuiau să meargă să o viziteze pe Fātima şi să se consulte cu ea, ezitând în a-şi da jurământul. Când veştile acestea au ajuns la ‘Umar acesta a mers la Fātima şi a spus: „Fiică a Trimisului lui Allāh! Nimeni, în toată creaţia nu mi-a fost mai drag decât tatăl tău şi nimeni după el nu ne este mai drag decât tine. Cu toate acestea, pe Allah! Aceasta nu mă va împiedica niciodată, dacă acest grup se întruneşte în casa ta, să poruncesc ca uşa acesteia să fie pusă pe foc!” Apoi ‘Umar plecă. Cei doi (‘Alî şi Az-Zubayr) veniră şi ea le spuse: „Să ştiţi că ‘Umar a venit aici şi a jurat pe Allāh că dacă o să vă întoarceţi aici el va da cu siguranţă foc uşii cu voi în casă! Pe Allāh! el îşi va duce la bun sfârşit jurământul! Deci (e mai bine) să mergeţi în pace, îndepărtaţi-vă de opiniile voastre şi nu mai veniţi să mă vizitaţi.” Aceştia plecară şi nu se mai întoarseră până când nu jurară credinţă lui Abû Bakr.[109]

8484_1

Însă ‘Alî şi-a întârziat darea jurământului său de credinţă (bay’a) lui Abû Bakr până la moartea Fātimei, după care l-a invitat pe Abû Bakr să vină la el neînsoţit – cel puţin nu de ‘Umar[110] – şi i-a spus: „Recunoaştem cu adevărat imensul tău merit şi ceea ce Allah ţi-a acordat, şi nu avem nicio pretenţie în privinţa marelui bine pe care ţi l-a conferit Allāh. Însă tu te-ai remarcat singur dintre noi în chestiunea [Califatului] şi ne-am gândit că avem un drept legitim pentru aceasta în virtutea legăturii noastre de rudenie cu Trimisul lui Allāh ﷺ. „Pe Cel în al cărui Mâini se află sufletul meu, cu adevărat, familia Trimisului lui Allah ﷺ îmi este mai dragă decât păstrarea legăturilor cu propria mea familie! Iar în ceea ce priveşte chestiunea care a stat la originea conflictului dintre noi în privinţa acestor proprietăţi, nu am lăsat, cu adevărat, nicio piatră neîntoarsă pentru a afla adevărul în privinţa acesteia, şi nici nu am abandonat un lucru pe care l-am văzut pe Profet ﷺ făcând.” În aceeaş seară ‘Alî veni la Abû Bakr şi îi jură credinţă. Mai târziu, ‘Umar dădu milostenia (sadaqa) care provenea de la proprietăţile Profetului ﷺ de la Medina, lui ‘Alî şi ‘Abbās reţinând însă cele de la Khaybar şi Fadak pentru comunitate[111].

8585_1


86

19. Descrierea pe care ‘Â’işa o face tatălui său

Al-Suyûtî îl citează pe Ibn Sa’d cu relatarea descrierii pe care ‘Â’işa o face lui Abû Bakr: „El era un om cu o piele deschisă la culoare (abyad, albă, n.t), uscăţiv, slab de statură, cu o barbă rară, un pic adus de spate, ochi adânciţi şi o frunte proeminentă, fără pilozitate la baza degetelor sale.”[112] ‘Â’işa relatează de asemenea că atât el cât şi ‘Uthmān renunţaseră deja să bea băuturi alcoolice încă de pe Vremea Ignoranţei (Jahiliyya).

87


88

20. Ştiinţa sa în domeniul genealogiei şi interpretării visurilor

Profetul ﷺ l-a descris pe Abû Bakr ca fiind genealogistul cel mai important al Quraişiţilor. El a fost şi cel mai bun dintre ei în interpretarea visurilor după Profet ﷺ, conform cu Ibn Sîrîn.

89.JPG

Profetul a spus: „Am văzut în vis o oaie neagră urmată de oi de un alb-murdar. Abû Bakr! Interpretează aceasta.” Acesta a spus atunci, „Trimis al lui Allāh, aceştia sunt arabii care te urmează şi apoi non-arabii îi urmează până când îi cuprind în mijlocul lor.” Profetul a spus: „Aceasta este aşa cum îngerul mi l-a interpretat înaintea zorilor.”[113]


90

21. Regulile de război pentru Mujāhidîn

Sunt faimoase în cărţile de istorie instrucţiunile lui Abû Bakr pentru armatele musulmane. Atunci când a trimis armatele musulmane în Siro-Palestina, el plecă cu ei petrecându-i în picioare de pe margine în compania lui Yazîd ibn Abî Sufyân, unul din cei patru comandanţi. Yazîd i-a spus, „Ori mergi călare ori mă laşi să mergi cu tine pe margine,” însă Abû Bakr i-a răspuns, „Nici una nici alta. Îmi număr paşii pe calea lui Allāh.” Apoi a spus: „Veţi găsi cu siguraţă oameni care s-au izolat cu intenţia de a-l adora pe Allāh, lasă-i deci în pace. Vei găsi şi un popor care şi-au îndepărtat părul din mijlocul capului: loveşte-i cu sabia în partea dezvelită.[114] Să-ţi aminteşti zece lucruri: să nu omori femei, sau copii, sau bătrâni cărunţi; să nu tai copaci fructiferi, să nu ruinezi locuinţe, să nu tai animalele oamenilor decât pentru hrană; să nu arzi albinele şi să nu le înneci; să nu furi din prada de război şi să nu fi temător.”[115]

9192

Într-o altă versiune el a spus:

„Să ataci pe calea lui Allāh şi să-i ucizi pe cei care nu au credinţă în Allāh! Căci Allah va face calea Sa victorioasă. Să nu furi din prada de război, să nu înşeli, să nu fi temător, să nu ‘răspândeşti corupţia pe pământ’, să nu refuzi ascultarea ordinelor. Când vei întâlni pe inamicul idolatru – dacă Allāh vrea – să-i chemi la trei lucruri. Dacă răspund, acceptă aceasta din partea lor şi încetează să-i combaţi. Apoi cere-le să-şi lase locuinţa şi să se mute în cea a Emigranţilor. Spune-le că dacă fac aceasta, vor avea drepturile şi responsabilităţile Emigranţilor, nici mai mult nici mai puţin. Dacă intră în Islam dar îşi preferă propria lor locuinţă celei a Emigranţilor, spune-le că vor avea acelaşi statut ca cel al arabilor deşertului. Legea lui Allāh i se va aplica aşa cum se aplică celor credincioşi, dar nu vor avea dreptul la o parte din prada de război decât dacă participă la bătălii de partea musulmanilor. Dacă refuză să intre în islam atunci cere-le datoria non-musulmanilor (al-jizya). Dacă refuză, atunci caută ajutorul lui Allāh şi combate-i cu voia Sa. Să nu înneci sau să arzi livezile de curmali. Să nu tai animale sau arbori fructiferi sau să dărâmi biserici. Să nu omori copii sau bătrâni sau femei. Vei găsi oameni care s-au izolat de societate în mănăstiri. Lasă-i în izolarea lor. Vei găsi pe alţii care, în mijlocul capului lor, demonul şi-a făcut sălaş. Când îi vei găsi, să le loveşti capetele, cu voia lui Allāh.[116]

9393_1

Acestea de mai sus se bazau pe instrucţiunile Profetului ﷺ însuşi la care Abû Bakr le-a adăugata anumite stipulaţii. Burayda a relatat că de câte ori Profetul trimitea o expediţie militară, îi comunica în privat şi în public comandantului să aibă teamă de Allāh. Apoi al spunea: ” Atacă în Numele lui Allāh, întru Allāh! Combate-i pe cei care nu au credinţă în Allāh! Nu fura din prada de război! Nu înşela şi nu pretinde! Nu omorî copii! Când întâlneşti pe inamicul idolatru, cheamă-i la trei lucruri. Dacă aceştia acceptă doar şi unul dintre ele, acceptă aceasta din partea lor şi încetează să-i combaţi. Cheamă-i la islam. Dacă acceptă, acceptă-le şi încetează să-i combaţi. Apoi cheamă-i să treacă de la locuinţa lor la cea a Emigranţilor. Spune-le că dacă fac aceasta vor avea drepturile şi responsabilităţile Emigranţilor, nici mai mult nici mai puţin. Dacă refuză să se mute (la locuinţa Emigranţilor), spune-le că pot avea statutul musulmanilor arabi ai deşertului. Legea lui Allāh li se va aplica aşa cum se aplică celor credincioşi dar nu vor avea nicio parte din prada de război decât dacă vor lupta alături de musulmani. Dacă refuză [ambele lucruri] atunci cere-le datoria non-musulmanilor (al-jizya). Dacă acceptă, accept-o de la ei şi încetează să-i combaţi. Dacă refuzză, să ceri ajutorul lui Allah şi să-i combaţi. Când vei asedia un fort şi ocupanţii săi cer o garanţie de la voi în condiţii onorate de Allāh şi de Profetul Său, să nu dai o garanţie în aceşti termeni ci în termeni onoraţi de tine şi de tovarăşii tăi. E mai uşor să fiţi gardienii garanţiei tale şi a tovarăşilor tăi decât a celei a lui Allah şi a Profetului Său. Când asediezi un fort şi ocupanţii săi îţi cer să-i tratezi conform Judecăţii lui Allāh, nu consimţi la o astfel de cerere ci garantează-le că îi vei trata conform propriei tale judecăţi. Căci tu nu şti dacă vei (putea) aplica în mod riguros Judecata lui Allāh.[117]

94_194_2

Relatările de mai sus sunt confirmate de avertismentele raportate de la Profet de Thawbān şi Abû Hurayra aşa cum au fost relatate de Ahmad în Musnad-ul său şi Abû Dāwûd în Marāsîl-ul său.

95


96

22. Moartea lui Abû Bakr

Succesorul (tābi’î) Abû Al-Safar (Sa’îd ibn Yuhmid) a relatat că atunci când Abû Bakr era bolnav pe patul de moarte, a fost întrebat: „Ar trebui să aducem un doctor să te consulte?” El a răspuns: „El m-a consultat deja.” „Şi ce ţi-a spus?” „El a spus: ‘Eu sunt Cel care fac ce vreau.’ „[118]

97

‘Â’işa i-a recitat versurile unei poezii sapienţiale:

Toţi posesorii de cămile vor primi moştenire

Şi orice asupritor puternic va fi asuprit

Abû Bakr a spus: „Fiica mea, nu e aşa cum ai spus, ci Allah a spus: „Iar agonia morţii vine întru Adevăr. Aceasta este ceea ce ai fi vrut să îndepărtezi.” (Cor., 50, 19)[119]

98.JPG

Abû Bakr pe patul de moarte l-a chemat la el pe ‘Umar şi i-a spus:

” Fie-ţi teamă de Allāh, ‘Umar! Şi fii conştient că Allah cere să acţionezi în timpul ziua, acţiune pe care nu o acceptă noaptea şi în timpul nopţi, acţiune pe care El nu o acceptă în timpul zilei! Să şti că el nu acceptă nimic suplimentar până când ceea ce este obligatoriu nu este îndeplinit! Cei a căror balanţă va cântări greu în Ziua Învierii, balanţa lor va cântări greu doar pentru că au urmat adevărul şi dreptul în lumea aceasta de jos şi astfel şi-au îngreunat balanţele. Este drept şi just ca o balanţă care nu cuprinde decât haqq să fie grea![120]

9999_1

Soţia sa i-a acordat abluţiunea rituală înainte de îngropare şi apoi a spus Emigranţilor: „Postesc şi aceasta este o zi foarte rece. Trebuie să fac ghusl (marea abluţiune rituală)?” Ei spuseră că nu.[121]

100


101

23. Vederea sa cu duhul (firāsa)

Al-Bukhārî a relatat în Sahîh că Abû Bakr spera să moară în aceeaşi zi a săptămânii precum Profetul ﷺ – al-ithnayn – însă el a murit chiar în aceea noapte, pe când începuse deja următoarea zi – ath-thulāthā’. A fost îngropat înainte de venirea dimineţii.

102

Înainte să moară a prevestit că copilul purtat în pântec de soţia sa Habîba bin Khārija ibn Zayd Al-Khazrajiyya va fi fată şi i-a spus lui ‘Â’işa că va trebui să-şi împartă moştenirea cu „cei doi fraţi ai tăi şi cele două surori”. ‘Â’işa a spus, „Nu e doar Asmā’? Cine este cealaltă? Abû Bakr a răspuns, „Cea care este în pântecele fiicei lui Khārija. Mi s-a arătat că va fi fată.” Mai târziu, fiica sa Umm Kulthûm s-a născut.[122]

103.JPG


104

24. Abû Bakr a relatat 124 de hadith-uri de la Profet ﷺ

Imamul An-Nawawî în Tahdhîb Al-Asmā’ wa-l-Lughāt declară că sunt doar 142 de hadith care provin de la Abû Bakr[123]. Apoi comentează spunând: „Motivul acestui număr mic, în ciuda vechimii tovărăşiei sale cu Profetul ﷺ, este faptul că moartea l-a împiedicat să transmită hadith-urile şi pe Succesori să le audă, colecteze şi păstreze.”


105

23. Jihād An-Nafs

Dintre spusele lui Abu Bakr se numără şi acesta: „Oricine îşi combate sufletul (nafs) întru Allāh, Allāh îl va proteja faţă de răul pe care acesta îl detestă.”[124]

106


107.JPG

108109110111112113114115


NOTE:

[1] Relatat de la Anas de Al-Bukhārî, Muslim, Ibn Māja şi Ahmad.

[2] Sādiqun bārrun rāşidun tābi’un lî-l-Haqq. Relatat de Al-Bukhārî în Sahîh, cartea despre Fard Al-Khumus, şi Muslim în Sahîh-ul lui, cartea despre Al-Jihād wa As-Sayr.

[3] În Al-Mizzî, Thadhîb Al-Kamāl (5:81-82), Al-Dhahabî, Siyar (Risāla ed. 6:255, 6:259) şi Tadhkirat Al-Huffāz (1:167), As-Suyûtî, Tabaqāt Al-Huffāz (pag. 79), Al-Sakhāwî, At-Tuhfat Al-Latîfa (1:241) şi A’yān Aş-Şî’a (1:659).

[4] Relatat de Al-Wāhidî în Al-Wajîz fî-t-Tafsîr (2:293), Al-Baghawî în Ma’ālim At-Tanzîl (4:167 în comentariul său la versetul 46:15), şi Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Riyād An-Nadira (1:399#316).

[5] Relatat de Al-Wāhidî în Asbāb An-Nuzûl (pag. 240), Al-Baghawî în Ma’ālim At-Tanzîl (4:167 în comentariul său la versetul 46:15), Ibn ‘Asākir în Tārikh Dimaşq (9:2) şi Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād Al-Anîqa (1:399-400#317)

[6] Relatat de la ‘Abd Ar-Rahmān Ibn ‘Awf şi Sa’îd Ibn Zayd, de At-Tirmidhî, Abû Dawud, Ibn Mājah şi Ahmad.

[7] Relatat de Al-Bukhārî şi Muslim.

[8] Aşa cum a fost relatat de Abû Mûsā Al-Aş’arî de Al-Bukhārî şi Muslim. Acesta este un hadith relatat masiv, relatat în mod autentic şi de la ‘Â’işa, Ibn Mas’ûd, Ibn ‘Abbās, Ibn ‘Umar, ‘Abd Allāh Ibn Zam’a, Abû Sa’îd Al-Khudrî, ‘Alî şi Hafsa.

[9] Relatat de la ‘Â’işa de Al-Bukhārî şi Muslim.

[10] Relatat de la Jābir de Abû Dāwûd, An-Nasā’î şi Ibn Māja.

[11] S-ar putea răspunde că o astfel de fatwa se aplica doar celor care au atins nivelul lui Abû Bakr în religie şi bune maniere spirituale şi de aceea, pentru musulmanii obişnuiţi, este mai sigur să se rămână la litera şi spiritul ordinului Profetului. „Să vă rugaţi aşa cum m-aţi văzut pe mine rugându-mă”. Însă Allāh ştie cel mai bine.

[12] Relatat de la Ibn Mas’ûd de Ibn Māja, Abû Ya’lā (9:175#5267), At-Tabarānî în Al-Kabîr (9:115#8594), Abû Nu’aym în Hilya (1985 ed. 4:271) şi Al-Bayhaqî în Şu’ab (2:208#1550), toate prin intermediarul lui ‘Abd Ar-Rahmān Ibn ‘Abd Allāh ibn ‘Utba Al-Mas’ûdî, care este considerat „slab” (dayf) deşi Al-Mundhirî a declarat isnad-ul (lanţul de transmiţători) ca fiind bun (hasan) în lucrare asa Al-Targhîb (1997 ed. 2:329#3699) cf. Fath (11:158). Mai mult încă, Al-Bûsîrî în Misbāh Al-Zujāja (1:111) a spus că este corroborat cu o relatare identică din Ibn ‘Umar de Ahmad ibn Manî’ în Musnad. Al-Mas’ûdî este coroborat şi de Abû Salama Al-Mughîra Ibn An-Nu’mān în ‘Abd Ar-Razzāq (2:213-214#3109-3112) iar Ad-Dāraqutnî în ‘Ilal (5:15#682) citează alte două lanţuri de transmiţători care provin de la Ibn Mas’ûd, ridicând astfel relatarea (din punctul de vedere al isnad-ului) la rangul de hasan cel puţin, sau mai degreabă sahîh, in şā Allāh.

[13] Relatat de la: Abû Hurayra de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî (hasan sahîh), Abû Dāwûd, Ahmad, An-Nasā’î în As-Sunan Al-Kubra (6:378), Ibn Abî Şayba (6:307, 6:317, 7:257), Ibn Sa’d (1:20), Ibn Hibban (14:381), Al-Bayhaqî în Al-Sunan Al-Kubra (9:4); Hudhayfa de Al-Hākim (4:617) şi At-Tabarānî în Al-Awsat cf. Al-Haythamî (10:377) şi alţii; Abû Sa’îd Al-Khudrî de At-Tirmidhî (hasan sahîh), Ibn Mājah şi Ahmad; de Ahmad şi Ad-Dārimi; Ibn ‘Abbās de Ahmad; ‘Ubāda ibn As-Sāmit de Al-Hākim (1990 ed. 1:83 sahîh); Ibn Mas’ûd de Ibn Hibbān (14:398); ‘Abd Allāh ibn Salām de At-Tabarānî şi Abû Ya’lā cf. Al-Haythamî (8:253) şi Al-Maqdisî în Ahādîth Al-Mukhtāra (9:455); şi Jābir ibn ‘Abd Allah de Al-Hākim (1990 ed. 2:660 sahîh al-isnād) şi At-Tabarānî în Al-Awsat cf. Al-Haythamî (10:376); etc.

[14] Relatat de Abû Bakra de Al-Bukhārî, At-Tirmidhî, An-Nasā’î, Abû Dāwûd şi Ahmad.

[15] Relatat de Abû Sa’îd Al-Khudrî de Al-Bukhārî, Muslim, Abû Dāwûd, An-Nasā’î şi Ahmad.

[16] Cf. At-Tahāwî, Muşkil Al-Âthār (2:38), Ibn Kathîr, Bidāya (4:122) şi Al-Zabîdî, Ithāf (7:142).

[17] Relatat de la Sahl ibn Hunayf de Abû Dāwûd, Ahmad, An-Nasā’î în Al-Kubrā (6:72#10086, 6:256#10873) şi ‘Amal Al-Yawm wa-l-Layl (pag. 252#257, p. 564#1034, At-Tahāwî în Şarh Ma’ānî Al-Âthār (4:329), At-Tabarānî în Al-Kabîr (6:93#5615), Al-Hākim (1990 ed. 4:458 sahih, şi la pentru pentru Ad-Dhahabî).

[18] Citat de Ibn Rajab în lucrarea sa Jāmi’ Al-‘Ulum wa-l-Hikam  (Dār Al-Ma’rifa ed. p. 107).

[19] Hadith-ul profetic „Tu eşti cel eliberat de Allāh din Foc” este relatat de la ‘Abd Allāh ibn Az-Zaubayr de Ibn Hibbān (15:280#6864), At-Tabarānî şi Al-Bazzār cu lanţuri de transmiţători siguri şi de la ‘Â’işa de At-Tirmidhî, Al-Hākim şi At-Tabarānî.

[20] Relatat de la ‘Â’işa de Al-Hākim (3:62=1990 ed. 3:65, 3:76=1990 ed. 3:81) care a afirmat că lanţul său de transmiţători e sigur (lucru cu care şi Ad-Dhahabî e de acord), Ibn Sa’d (1:144), Ibn Abî ‘Âsim în Al-âhād wa-l-Mathānî (1:83#39), At-Tabarānî în Al-Kabîr (1:55#15) şi Musnad Aş-Şāmiyyîn (1:145#232), de la Anas de Ibn Abî Hātim în Tafsîr-ul său şi de la ‘Alî şi ‘Â’işa de Abû Nu’aym în Ma’rifat As-Sahāba cf. As-Suyûtî, Ad-Durr Al-Manthûr (4:155).

[21] Relatat de Abû Al-Hasan Al-Qazwînî în lucrare asa Amālî cf. As-Suyûtî, Al-Jāmi’ As-Saghîr (#2202 da’îf), Kanz (#6854).

[22] Relatat de la Anas de Al-Bukhārî.

[23] Relatat de la Abû Hurayra de Muslim.

[24] Relatat de la Aslam Al-‘Adawî de At-Tirmidhî (hasan sahîh), Abû Dāwûd, Ad-Dārimî, Al-Bazzār (1:263, 1:394), Al-Hākim (1990 ed. 1:574 sahîh ‘alā şart Muslim), Al-Bayhaqî în Sunan (4:190), Ad-Dyā Al-Maqdisî în Al-Mukhtāra (1:174), şi alţii.

[25] Relatat de la Anas de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî (hasan sahîh) şi Ahmad.

[26] Relatat de Ahmad în Fadā’il Al-Sahāba (1:141#118) şi Al-Hakîm At-Tirmidhî în Nawādir Al-Usûl (1:149, 3:55, 4:5) şi Khatm Al-Awliyā’ (p. 442) cf. Ibn Rajab, Jāmi’ Al-‘Ulûm wa-l-Hikam (Ma’rifa ed. p. 30). Atribuită şi lui Abû Bakr ibn ‘Iyāş cf. Naqd Al-Manqûl şi Al-Manār Al-Mudîf.

[27] Citat de As-Suyûtî în Şarh Sunan Al-Nasā’î (1:105#169) şi Nawawî în Fayd Al-Qasîr (6:181), amândouă fără isnad.

[28] Relatat de Ahmad ( hasan li-ghayrih).

[29] Şāh Walî Allāh din Delhi a spus în lucrarea sa Al-Qawl Al-Jamîl: „Există nouă feluri de pacturi prevăzute în Sunna:

– Pactul pentru acceptarea integrală a Islamului (bay’at qabûl al-islām)

– Pactul făcut de cei în conducere (bay’at al-khilāfa)

– Pactul pentru stabilirea pilonilor Religiei (bay’at iqāmat arkān ad-dîn)

– Pactul pentru respectarea Sunna cu teamă pioasă de Dumnezeu (bay’at al-tamassuk bi-l-sunna wa-l-taqwā)

– Pactul de evitare totală a inovaţiilor blamabile (bay’at ijtināb al-bida’)

– Pactul de emigrare (bay’at al-hijra)

– Pactul de desfăşurare a războiului sfânt (bay’at al-jihād)

– Pactul de ascultare şi supunere (bay’at as-sam’a wa-t-tā’a).

– Pactul de iubire (bay’at al-mahabba). ”

[30] Această triplă repetiţie şi referire la sine la persoana a treia erau mijloace pedagogice utilizate frecvent de Profet  pentru a atrage în primul rând atenţia celor prezenţi şi în al doilea rând pentru a sublinia importanţa a ceea ce se pregătea să spună. Vezi Abû Ghudda Ar-Rasûl Al-Mu’allim.

[31] Doar în Ibn Hibbān (8:180#3385) cu un isnad sigur (conform lui Al-Arna’ût).

[32] (şi că veţi ridica, stabili). Doar în Ibn Māja şi Ibn Hibbān.

[33] Doar în Ibn Hibbān. Acestea sunt jurămintele pe care majoritatea Tovarăşilor le-au luat în general.

[34] Relatat de Abû Muslim Al-Khawlānî de Muslim, An-Nasā’î, Abû Dāwûd, Ibn Maja şi Ahmad. Este posibil ca cei şapte menţionaţi de ‘Awf ibn Mālik sunt Tovarăşii care erau cu Profetul ﷺ în hadith-ul menţionat mai sus, „Stai liniştit, Hirā’ ” împreună cu ‘Awf însuşi. Allāh ştie mai bine.

[35] Relatat de la Rabî’a ibn Ka’b ibn Mālik de Ahmad cu un isnad sigur.

[36] Relatat de la Aslam Al-‘Adawî, mawlā (libert) al lui ‘Umar, de Mālik (Imamul) în lucrarea sa Muwatta’, Abû Nu’aym în lucrarea sa Hilya (1985 ed. 1:33) şi Al-Bayhaqî în Şu’ab (4:256#4990).

[37] Relatat de la Aslam de Abû Ya’lā (1:4 şi 1:17#5), cu un lanţ de transmiţători de încredere conform lui Al-Haythamî (10:302) aşa cum este confirmat de Al-‘Irāqî în Takhrîj Ahādîth Al-Ihyā’ – Ibn Al-Sunnî în ‘Amal Al-Yawm wa-l-Layl (#7), Ibn Abî Ad-Dunyā în As-Samt wa Âdāb Al-Lisān (Gharb ed. p. 186-187#13=p. 50-51 #13) şi Al-Wara’ (p. 76#92), Al-Bayhaqî în Şu’ab (4:244#4947) şi, fără să menţioneze evenimentul respectiv, Al-Bazzār (1:161#84). În privinţa isnad-ului şi cuvintelor folosite şi naraţiunii, vezi Al-Dāraqutnî ‘Ilal (Riyād, ed. 1:158-161) şi monografia lui Abû Nu’aym în privinţa naratorilor de la Sa’îd ibn Mansûr până la sfârşit. Ceva similar cu actul lui Abû Bakr este relatat de la Ibn ‘Abbās cf. Ibn Rajab, Jāmi’ al-‘Ulûm wa-l-Hikam (cap. 28).

[38] Relatat de la Abû Bakra de Ahmad cu trei lanţuri de transmiţători, de Abû Dāwûd în Sunan, de Al-Tayālisî (#866), Ibn Abî Şayba (11:60-61, 12:18-19), Ibn Abî ‘Âsim în Al-Sunna (#1131-1136), Al-Bazzār (#3652), At-Tahāwî în Şarh Muşkil Al-Âthār (#3348), Al-Bayhaqî în Dalā’il Al-Nubuwwa (6:342) şi Al-I’tiqād (p. 364), şi – fără ultima afirmaţie a Profetului ﷺ – de At-Tirmidhî care l-a considerat hasan sahîh; şi în Safîna de Abû Dāwûd cu un bun isnad şi Al-Bazzār cu un bun isnād aşa cum este indicat de Al-Haythamî. Al-Hākim (3:71) îl relatează cu un isnad similar cu At-Tirmidhî şi l-a considerat sahîh şi Ad-Dhahabî l-a coroborat. Este confirmat de un vis identic al Profetului ﷺ însuşi aşa cum este relatat de Jābir ibn ‘Abd Allāh şi Ibn ‘Umar de Ahmad (Al-Arna’ût 23:124#14821 şi 9:338#5469) şi alţii.

[39] Relatat de Ahmad (34:94-97 #20445 hasan).

[40] Relatat din Safîna de At-Tirmidhî.

[41] Relatat de la ‘Abd Allāh ibn ‘Umar şi Abû Hurayra de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî şi Ahmad.

[42] Relatat de la Abû At-Tufayl ‘Âmir ibn Wāthila prin intermediul lui ‘Alî ibn Zayd de Ahmad, Abû Ya’lā (2:198#904), Ibn Abî ‘Âsim în Al-Âhad wa-l-Mathānî (2:200-201#951), Al-Bazzār (7:211#2785) şi At-Tabarānî ‘cu un isnad bun’ declarat de Ibn Hajar în Fath (7:39 şi 12:414) şi Al-Haythamî (5:180, 7:183, 9:71-72) cf. şi Al-Muhibb Al-Tabarî, Ar-Ryād An-Nadira (1:350) de asemenea cu un lanţ mursal puternic de la Al-Hasan Al-Basrî de Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (1:163#150). Unii consideră pe ‘Alî ibn Zayd ibn Jud’ān ca fiind un transmiţător ‘slab’ cf. Al-Bûsirî în Mishāh Az-Zujāja (2:95) însă At-Tirmidhî îl consideră ca fiind ‘de încredere’ (sadûq), este considerat de Ibn Khuzayma în Sahîh-ul său, Muslim în lucrarea sa cu acelaşi titlu, ca fiind un relator auxiliar (maqrûn), Ibn Hajar consideră lanţul său de transmiţători ca fiind ‘bun’ în Fath (7:39), Al-Haythamî (7:183, 4:310, 9:71-72) în consideră ‘de încredere cu o memorie slabă’ (thiqa sayyi’ al-hafz) iar relatările sale ca fiind ‘bune’, Ad-Dhahabî în notele sale pe marginea lui Al-Hākim (3:190=1990 ed. 3:210) consideră lanţul său de transmiţători ca fiind ‘acceptabil’ (sālih) şi Ibn Kathîr în Al-Bidāya (6:137-138) îl consideră ca întrunind criteriul de autencitate în Sunan. Cf. de asemenea lui As-Suyûtî, Khasā’is (2:257).

[43]Vezi mai jos pag. 109.

[44] În Fath Al-Bārî (7:32). Există un comentariu similar la Ibn Rajab pe marginea aceleaşi relatări;

[45] Relatat de la ‘Umar (mawqûf) cu un lanţ de transmiţători sigur prin Ibn Al-Mubārak de Ibn Rahûya în Musnad (3:671-672), Ibn Al-Mubārak în Az-Zuhd, Ibn Hanbal în Fadā’il as-Sahāba (1:418#653) şi Al-Hakim Al-Tirmidhî în Nawadir al-Usûl (1:280) cf. Ad-Dāraqutnî, ‘Ilal (2:223), Al-‘Iraqî în Al-Mughnî, Siyar (Risāla ed. 8:405), Al-Sakhāwî a adăugat: „Se relatează de la Ibn ‘Umar de la Profet ﷺ (marfû’) cu un lanţ de transmiţători „slab” de Ibn ‘Adî (4:201, 5:259) [cf. Al-Khatîb, Mûdih (2:90), Mîzân (‘Abd Allāh ibn ‘Abd Al-‘Azîz, Lisān (3:310)], cu toate acestea este întărit de alte lanţuri de transmiţărori şi este coroborat.” Al-Zarkhaşî în At-Tadhkira a spus: „Introducerea sa a fost certificată în Sunan.” El şi Al-Saklāwî se referă la relatarea ‘sigură (sahîh) a lui Abû Bakra şi Safîna.

[46] Relatat de la Ibn ‘Umar de Al-Bukhārî şi Muslim.

[47] Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî, Ar-Riyād An-Nadira (1:379#276); Al-Zamakhşarî, Mukhtasar Al-Muwāfaqa f°23; As-Sakhāwî, Al-Jawahir wa ad-Durar, Introducere.

[48] Acest spusă a lui ‘Alî este transmisă masiv (mutawātir), conform lui Ad-Dhahabî, şi care a fost spusă dintr-un minbar din Kûfa şi relatată de la Muhammad ibn Al-Hanafiyya de Al-Bukhārî în Sahîh-ul său şi Abû Dāwûd, cu un isnad sigur; Wahb Al-Suwā’î, ‘Alqama ibn Qays, Şurayh şi ‘Abd Khayr de Ahmad în Musnad-ul său, fiecare prin mai multe isnad; de la ‘Abd Allāh ibn Salama de Ibn Māja cu un isnad acceptabil; şi de la Şurayh de Ibn Şādhān, Al-Khatîb, Ibn Abî Şayba, Al-Lālikā’î, Ibn Mandah, Ibn ‘Asākir şi alţii. Vezi de asemenea Kaşf Al-Khafā’ în comentariul la hadith-ul: „Eu sunt oraşul cunoaşterii şi ‘Alî îi constituie poarta.”

[49] Relatat de la As-Asbagh ibn Nabāta şi Aş-Şa’bî de Ibn ‘Asākir (44:196) cf. Kanz (#32685, #36732).

[50] Relatată de la ‘Abd Khayr de Ibn Sa’d (3:193), Abû Ya’lā şi As-Suddî cu un isnad bun aşa cum este afirmat de Ad-Dhahabî.

[51] Relatat de la ‘Alî de Al-Bazzār (3:15) cu un lanţ de transmiţători de încredere cf. Al-Haythamî (9:46-47) şi Al-Muhibb At-Tabarî, Ar-Riyād An-Nadira (2:32#448). Evenimentul împingerii şi lovirii şi al salvării Profetului de Abû Bakr este relatat şi de Al-Bukhārî şi Ahmad de la ‘Abd Allāh ibn ‘Amr ibn Al-‘Âs care a spus că aceasta a fost cel mai rău act de provocare comis de idolatrii faţă de Profet ﷺ.

[52] Cf. Ar-Rāzî, At-Tafsîr Al-Kabîr (3:427); Al-Qurtubî, Al-Jāmi’ li-Ahkām Al-Qur’ān, şi alţii.

[53] Aşa cum este raportat de la Al-Husayn ibn Al-Fadl de Al-Baghawî în Tafsîr-ul său, precum şi Al-Qurtubî, An-Nasafî şi alţii; şi de ‘Alî Al-Qārî în Şarh Al-Fiqh Al-Akbar cf. Al-Mubārakpûrî, Tuhfat Al-Ahwadhî (10:106).

[54] Cf. Tafsîr-urile lui Al-Baghawî, Al-Qurtubî, Al-Baydāwî, Ibn Kathîr şi alţii.

[55] Relatat de la ‘Amr ibn Al-‘Âs de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî, Ibn Māja şi Ahmad.

[56] Hadith al Profetuluiﷺ pronunţat în ultimele zile ale vieţii sale şi relatat de la Abû Sa’îd Al-Khudrî de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî, Ahmad şi Ad-Dārimî. În anumite versiuni se spune „Fraternitatea în Islam sau iubirea sa.”

[57] Spus de Profe în ultimele zile de viaţă, aşa cum este relatat de la Ibn Mas’ûd de Muslim, At-Tirmidhî (hasan sahîh), Ibn Māja şi Ahmad.

[58] Relatat de la Ibn ‘Umar de At-Tirmidhî care l-a considerat hasan sahîh.

[59] Relatat de la Talha ibn ‘Amr An-Nadrî – el a făcut parte din Ahl As-Suffa – de Al-Bazzār, At-Tabarānî în Al-Kabîr (8:310#8160), Hannād în Az-Zuhd (2:395), Ibn Qāni’ în Mu’jam Al-Sahāba (2:43), Hammād ibn Ishāq, Tarikat An-Nabî, ed. Akram Diyā’ Al-Umarî (p. 57-58), Al-Fākihî, Akhbār Makka (3:94-95), Ibn Hibban (15:77#6684), Abû Nu’aym în Hilya (1985 ed. 1:375), At-Taymî, Dalā’il An-Nubuwwa (p. 116), Al-Khatîb, Mûdih Awhām Aj-Jam’ wa-l-Tafrîq (1:498-499), Al-Hākim (1990 ed. 3:16 şi 4:591 isnād sahîh) şi în Ma’rifat ‘Ulûm Al-Hadîth (p. 225) şi Al-Bayhaqî, Sunan (2:445), Şu’ab (7:284#10325) cf. Isāba (3:534), Istî’āb (3:965), Mukhtāra (8:146-147) şi Al-Muhibb At-Tabarî, Ar-Ryād An-Nadira (1:459-460#381-382) prin naratori de încredere cf. Fath Al-Bārî (7:237) şi Al-Haythamî (10:322).

[60] Spusă a Profeutlui în ultimele zile ale vieţii sale, aşa cum este relatat de la ‘Â’işa de Muslim, Abû Dāwûd şi Ahmad în Musnad-ul său.

[61] Relatat de la Ibn ‘Abbās de Al-Bukhārî, Muslim, Abû Dāwûd şi Ahmad.

[62] Relatat de la Abû Qatāda de Muslim, Ahmad, Abû ‘Awāna în Musnad-ul său (2, 259), Al-Bayhaqî în Al-I’tiqad (p. 340) şi Al-Madkhal (p. 122), Al-Firyābî şi Abû Nu’aym, fiecare în Dalā’il Al-Nubuwwa lor, şi de Maestrul de hadith Jahmî ‘Alî ibn Ja’d (d. 230) în Musnad-ul său (p. 450) – Ad-Dhahabî îl numeşte Al-Imām Al-Hāfiz Al-Hujja în Siyar (9:165#1690).

[63] Relatat de la Jubayr Ibn Mut’im de Al-Bukhārî, Muslim, At-Tirmidhî şi Ahmad.

[64] Relatat de la Anas de Abû Nu’aym, Hilya (1985 ed. 8:358), Ibn ‘Asākir (39:177), şi Nu’aym în Fitan (1:107-108#260, 1:125#295) cf. Kanz (#36333).

[65] Relatat de la ‘Â’işa de At-Tirmidhî care a spus că este „acceptabil şi cu un singur lanţ de transmiţători” (hasan gharîb), o evaluare reiterată de As-Suyûtî aşa cum este citat de Al-Mubārakfûrî în Tuhfat (10:109) care-l citează pe Ibn Kathîr cu evaluarea de sahîh în lucrare asa Musnad As-Siddîq – deşi At-Tirmidhî menţionează în lucrare asa ‘Ilal (p. 372#691) opinia lui Al-Bukhārî că naratorul său ‘Isā ibn Maymûn Al-Ansārî era ‘slab’ (da’îf) cf. Ibn ‘Adî, Kāmil (5:240); Abû Nu’ayman în Musnad-ul său (8:228#4798) cu un isnad foarte slab datorită lui Yûsuf ibn Khilaf şi Mûsā ibn Dînār Al-Makkî; şi Al-Muhibb At-Tabarî în lucrare asa Ar-Ryād An-Nadira (2:96-97 #2.174). Evaluarea lui Ibn Al-Jawzî cum că ar fi falsificat, în lucrare asa Mawdû’āt (1:318) a fost în general respinsă de savanţi cu excepţia lui Ad-Dhahabî. Cf. Ibn Al-Jawzî, Al-‘Ilal (1:193#300); As-Suyûtî, La’āli’ (1:299); Ad-Dhahabî, Tartîb Al-Mawdû’āt (#232); Aş-Şawkānî, Fawā’id (p. 359#13); şi Ibn ‘Arrāq, Tanzîh Aş-Şarî’a ().

[66] Relatat de la Hudhayfa de At-Tirmidhî (hasan confirmat de Adh-Dhahabî în Siyar 1-2:512, comentariul în privinţa acestui isnad), Ahmad (Arna’ût ed. 38:418-419#23419 hasan şi 38:280-282#23245 hasan=Az-Zayn ed. 16:566-567#23138), Ibn Māja, Ibn Abî Şayba (6:350), Ibn Abî ‘Âsim în As-Sunna (p. 531-532#1148-1149, sahîh), Ahmad cu cinci isnad conform lui Al-Arna’ût în Şarh Muşkil At-Âthār (3:257-259#1227-1232), Al-Bayhaqî în As-Sunan Al-Kubrā (5:212#9826, 8:153#16353), Ibn Balbān în Tuhfat As-Siddîq (p. 63-64), Al-Khalîlî care l-a declarat ca ‘sigur’ în al-Irşad (1:378, 2:664-665) şi Ibn ‘Abd Al-Barr în Al-Tamhîd (22:126); cât şi de la Ibn Mas’ûd de At-Tirmidhî (hasan) prin cinci isnad şi Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (1:238); şi de la Ibn ‘Umar cu un isnad eronat aşa cum a fost menţionat de Ibn Hajar în Lisān Al-Mizān (1:188) şi Talkhîs Al-Habîr (4:190), cf. Ibn Kathîr, Tuhfa (p.165).

[67] Abû Nu’aym, Jāmi’ Al-‘Ulûm wa-l-Hikam (2:45).

[68] Ibn Rajab, Jāmi’ al-‘Ulûm wa-l-Hikam (2:45).

[69] Relatat de la Ibn Mas’ûd de At-Tirmidhî (gharîb) şi Al-Hākim (3:136=1990 ed. 3:146) care declară isnad-ul său sigur. Este confirmat ca autentic prin relatări identice de la Jābir ibn ‘Abd Allāh de Ahmad cu patru isnad-uri bune, At-Tabarāni – cf. Al-Haythamî (9:57-58; 9:116-117) – cu mai multe isnad în Al-Awsat (7:110#7002; 8:41#7897), Musnad Al-Şāmiyyîn (1:375#651), Al-Mu’jam Al-Kabîr (10:167#10343), Al-Hārith în Musnad-ul său (2:889#961), Al-Tayālisî (p. 234#1674), Ibn Abî ‘Asim în Al-Sunna (2:624#1453), Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (1:209#233; 2:577#977), şi Al-Muhibb At-Tabarî în Ar-Riyād An-Nadira (1:301#146); de la Abû Mas’ud de At-Tabarānî în Al-Mujam Al-Kabîr (17:250#695); şi de la Ibn Mas’ûd de Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (1:104#76). Ultima sa parte, At-Tirmidhî declară, „Apoi Profetul ﷺ a spus acelaşi lucru şi ‘Umar veni” iar ceilalţi adaugă „un al treilea” şi At-Tabarānî – într-o relatare – ‘Uthmān. În alte versiuni date de At-Tabarānî menţionează doar pe ‘Alî, cf. de la Ibn Mas’ud în Al-Kabîr (10:166-167#10342, 10844), de la Umm Marthad în Al-Âhād wa al-Mathānî (6:234#3467) şi […] cf. Ibn ‘Abd Al-Barr, Al-Istî’āb (4:1957#4209), şi de la Jābir de Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (2:608#1038) iar într-o altă versiune de la Ibn ‘Abbās în ultima menţionată (1:454#732) menţionează doar ‘Uthmān, cf. Kanz Al-‘Ummāl (#36211)

[70] Cf. An-Nawawî, Tahdhîb Al-Asmā’ wa-l-Lughāt (2:626).

[71] Un hadith ‘sigur’, aşa cum este considerat de Şaikh-ul Şu’ayb Al-Arna’ût în ediţiile sale din Ibn Hibbān (15:330#6904) şi At-Tahāwî în Şarh Muşkil At-Âthār (5:217#1965=Dār Sādir ed. 2:391), o evaluare neafectată de relativă slăbiciune a isnad-urilor sale datorită numărului lor mare – de la nouă Tovarăşi – şi a forţei sale coroborative. Relatată de la ‘Alî de Ahmad cu adăugarea „şi a celor tineri” cu un lanţ de naratori siguri cu excepţia lui Al-Hasan ibn Zayd ibn Hasan. Ahmad Şākir în ediţia sa din Musnad (1:424#602) a spus că acesta e demn de încredere (thiqa), iar Ibn Hajar în At-Taqrîb (p. 161#1242) a spus despre acesta: „De încredere dar se înşeală” (sadûq yahim). Ma’rûf şi Al-Arna’ût l-a considerat „slab dar naratorii săi sunt de luat în considerare pentru a întări sau să fie întărite de alte isnad [având o valoare identică sau mai mare]” în Tahrîr Taqrîb At-Tahdhîb (1:273#1242). Acesta se întâmplă în acest caz căci hadith-ul este relatat de asemenea cu următoarele isnad:

De la ‘Alî de At-Tirmidhî cu un lanţ foarte solid cu excepţia Rāfidî Al-Hārith ibn ‘Abd Allāh Al-A’war, a cărui lejeră ‘slăbiciune’ este anulată de alte lanţuri de transmisie al acestui hadith. At-Tabarānî în Al-Awsat (2:91) îl relatează prin acelaşi isnad lui Aş-Şa’bî. [Acest hadith este relatat de asemenea de la ‘Alî de Ibn Māja cu un isnad foarte ‘slab’ şi de At-Tirmidhî cu un isnad ‘slab’ şi ‘întrerupt’ (munqati’), citat de asemeneade As-Sawwāf în Fawā’id (p. 35). Tot de la ‘Alî cu un isnad cu total diferit de Ibn Abî Şayba (6:350) şi Ibn Abî ‘Âsim în As-Sunna (p. 617). Şi de la ‘Alî cu un alt isnad de Al-Bazzār în Musnad-ul său (3:67-68). Tot de la ‘Alî cu două isnad, unul din ei sigur conform lui Şaikh Husayn Asad – cu excepţia ‘absenţei unei legături’ care este numită de alte isnad – de Abû Ya’lā în Musnad-ul său (1:405, 1:460).]

De la Anas ibn Mālik de At-Tirmidhî (hasan gharîb) cu un isnad puternic conform evaluării naratorului, lui Al-Hasan ibn As-Sabbah Al-Bazzār de Al-Arna’ût în Tahrîr At-Taqrîb (1:275#1251), cât şi de Ibn Abî ‘Âsim în Al-Sunna (p. 617), At-Tabarānî în Al-Awsat (7:68) şi As-Saghîr (2:173) şi Al-Diyā’ Al-Maqdisî în Al-Mukhtāra (7:96), cu un isnad identic la Muhammad ibn Kathîr. [Hadith-ul este narat şi de la Anas ibn Mālik cu un isnad ‘slab’ de Ad-Diyā’ Al-Maqdisî în Al-Mukhtāra (6:244). 10 vol. ed. ‘Abd Al-Mālik ibn Duhayş. Makka: Maktabat An-Nahda, 1990.]

De la Jābir ibn ‘Abd Allāh de At-Tabarānî în Al-Awsat (8:340) cu un isnad sigur de naratori reţinut de Al-Bukhārî şi Muslim, cu excepţia şaikh-ului lui At-Tabarānî, Muftiul malilikiit şi savant al hadithului – Ad-Dhahabî, Abû ‘Amr Miqdām ibn Dāwud ibn ‘Îsā ibn Talîd Al-Misrî Al-Qitbānî Ar-Ru’aynî (d. 283), declarat ‘slab’ de An-Nasā’î [în Al-Kunā], Ad-Dāraqutnî în Gharā’ib Mālik, şi alţii cf. Siyar (Risāla ed. 13:345), Mîzān, Lisān, şi Al-Haythamî în 28 de locuri, însă Maslama ibn Qāsim a acceptat relatările sale, Ad-Dyā’ Al-Maqdisî îl consideră ca fiind de încredere în Al-Mukhtāra (4:200, 7:192) tot precum Adh-Dhahabî în Talkhîs Al-Mustadrak (1990 ed. 1:290, 2:66) – însă în altă parte (cf. Al-Kaşf Al-Hatthîth p. 261#782, Siyar 13:346) el sugerează că Miqdām a falsificat două naraţiuni! – iar Al-Haythamî însuşi a spus şi că el a fost declarat ‘de încredere’ conform lui Ibn Daqîq Al-‘Id în Imām fî-l-Ahkām. [Relatat şi de Jābir de Al-Bazzār în Musnad-ul său (2:132).]

De la Abû Juhayfa de Ibn Majah cu un isnad ‘relativ slab’ care întăreşte şi este întărit de alte isnad, şi de Ibn Hibbān (15:330) cu un isnad cu naratori siguri cu excepţia lui Khunays ibn Bakr ibn Khunays, pe care Sālih Jazara l-a declarat ‘slab’ aşa cum este scris în lucrarea lui Al-Khatîb Tārîkh (8:432), dar această ‘slăbiciune’ este anulată de alte isnad coroborative. At-Tabarānî în Al-Awsat (4:272) şi Al-Kabîr (22:104) o relatează prin acelaşi isnad ca şi şaikh-ul lui Khunay, Muhammad ibn ‘Aqil.

De la Abû Sa’îd Al-Khudrî de At-Tabarānî în Al-Awsat (4:359) cu un isnad ‘slab’ din causa lui ‘Alî ibn ‘Abbās aşa cum este indicat de Al-Haythamî (9:53).

De la Ibn ‘Umar de Aj-Jurjānî în Tārikh Jurjān (p. 116) cu un isnad ‘foarte slab’ din causa lui ‘Abd Ar-Rahmān ibn Mālik ibn Mighwal. Al-Jurjānî. Tārîkh Jurjān, 3 ed. Ed. Muhammad ‘Abd Al-Mu’id Khān. Beirut: ‘Alam Al-Kutub, 1981.

De la Ibn ‘Abbās de Khaythama în Hadîth Khaythama (p. 199). Ed. ‘Umar ‘Abd Al-Salām Tadmuri. Beirut: Dār Al-Kitāb Al-‘Arabî, 1980. Al-Khatîb în Tārîkh Bagdād (14:216, 10:192 [Ibn ‘Abbās de la ‘Alî]), şi Al-Hākim în lucrarea sa Tārîkh.

De la Abû Hurayra de ‘Abd Allāh ibn Ahmad ibn Hanbal în Fadā’il As-Sahāba (1:188, 1:441).

De la Mālik ibn Rabî’a de ‘Abd Allāh ibn Ahmad ibn Hanbal în Fadā’il As-Sahāba (1:377).

Al-Munāwî în discuţiile sale despre această naraţiune în Fayd Al-Qadîr (1:88-89) a menţionat că Al-‘Irāqî l-a declarat hasan sahîh. As-Suyûtî l-a indicat de asemenea ca fiind sahîh în Al-Jāmi’ As-Saghîr tot precum An-Nawawî în Fatāwā (p. 267-268). Şaikh-ul ahmad Al-Ghumārî sugerează că acest hadith este falsificat în lucrarea sa Al-Burhān (p. 81 n.) dar aceasta nu este o observaţie validă dacă este cercetată în profunzime.

[72] În Şarh Muşkil Al-Âthār (5:220).

[73] Cf. „Băiatul din Daws te-a întrecut!” relatat de An-Nasā’î în As-Sunan Al-Kubrā (3:440#5835) şi At-Tabarānî în Al-Awsat cu un isnad format din naratori de încredere cu excepţia lui Qays Al-Madānî a cărui fiabilitate nu este cunoscută aşa cum este indicat de Al-Haythamî în Majma’ Al-Zawā’id (9:361), iar Ibn Hajar îl declară ca fiind „bun” (jayyid) isnad-ul lui An-Nasā’î în Al-Isāba (7:438#10674) şi Tahdhîb At-Tahdhîb (12:291). Al-Hakium (3:508=1990 ed. 3:582) l-a relatat cu un isnad pe care l-a declarat ‘sigur’ (sahîh) însă Adh-Dhahabî citează ‘slăbiciunea’ unuia dintre naratori, Hammād ibn Şu’ayb. Însă în Siyar (4:197=Al-Arna’ût ed. 2:616) el citează isnad-ul lui Qays [cf. Al-Mizzî în Tahdhîb Al-Kamāl (24:94)] cu Al-Fadl ibn Al-‘Alā’ în lod de Hammād adăugând, ‘Ibn Al-‘Alā’ este ‘fiabil’ (sadûq),” ceea ce face această naraţiune in şā’ Allāh şi Ibn Hajar citează aceasta în Fath (1959 ed. 1:215).

[74] Cf. Ibn Hajar, Ikmāl (p. 34) şi a notei precedente.

[75] An-Nawawî, Fatāwā (p. 268).

[76] Relatat de Ibn Abî Şayba (6:351) cu un isnad ‘slab şi întrerupt’.

[77] Relatat de ‘Abd Allāh ibn Ahmad în Fadā’il As-Sahāba (1:394#599) cu un isnad ‘slab şi întrerupt’.

[78] Relatat cu isnad-uri ‘bune’ de la Abû Ad-Dardā’ de la Ibn Jurayj de ‘Abd ibn Humayd în Musnad-ul său (p. 101#212), ‘Abd Allāh ibn Ahmad în Fada’il As-Sahāba (1:152, 1:423), Ibn Hibbān în At-Thiqāt (7:94#9156), Abû Nu’aym în Hilya (3:325), Ibn ‘Asākir (30:208-209), Al-Khatîb în Tārîkh (12:438), Jāmi’ (Ma’ārif ed. 2:227) şi Rihla (p. 181) şi Tārîkh Wāsit (p. 248) cf. Kanz (#32622 şi Al-Muhibb At-Tabarî, Ar-Ryād An-Nadira (1:320, 2:28).

[79] Relatat de la ‘Umar de At-Tirmidhî şi Ahmad cu isnad ‘sigure’ aşa cum este declarat de Ibn Hajar în Fath Al-Bārî, Cartea despre Ştiinţă (‘Ilm), capitol intitulat „Conversaţiile nocturne privind ştiinţă (islamică)”.

[80] Relatat de la Ibn Mas’ûd de Ahmad cu patru isnad.

[81] Relatat de la Abû Ad-Dardā’ de Al-Bukhārî.

[82] Relatat de la Abû Hurayra de Al-Khatîb în Tārîkh Bagdād (5:434) şi Al-Hākim (1990 ed. 3:77) care l-a declarat sahîh, Adh-Dhahabî a avut aceeaşi opinie.

[83] Relatat de la ‘Â’işa de Al-Bukhārî, Muslim şi Ahmad.

[84] Ibn Al-‘Arabî, Al-‘Awāsim min Al-Qawāsim (p. 41).

[85] Ahmad, Musnad şi At-Tirmidhî Şamā’îl.

[86] Tibta poate fi tradusă şi „Ca tu să emani sănătotate desăvârşită” aşa cum este confirmat de relatările lui ‘Alî în Sunan lui Ibn Māja cu un isnad sigur (sahîh) format din naratori de încredere, conform lui Al-Bûsîrî în lucrarea sa Az-Zawā’id şi în lucrarea lui As-Sindî în Şarh Sunan Ibn Māja: ‘Alî ibn Tālib a spus că atunci când a realizat spălarea rituală a Profetului ﷺ [pentru a fi îngropat] el se aştepta să simtăceea ce se simte atunci se spală morţii obişnuiţi dar aceasta nu s-a întâmplat. Atunci a spus: „Bi-abî At-Tayyibu! Tibta hayyan wa tibta mayyitan – Ca tatăl meu să fie recompensa acestuia care este parfumat! Cu adevărat, tu eşti [întotdeauna] într-o stare de sănătate desăvârşită, atât în viaţă cât şi în moarte.”

[87] I.e „Viaţa sa în lumea intermediară (al-barzakh) nu va fi urmată de moarte ci va fi veşnic viu iar Profeţii sunt în viaţă în mormintele lor.” Ibn Hajar, Fath al-Bārî (1959 ed. 7:29).

[88] În Ibn Hibbān (2:155) cf. Fath (12:151).

[89] Hubāb a luptat la Badr. Într-o altă relatare se adăugă: „Căci, pe Allāh, nu jinduim la autoritatea voastră însă ne temem că ceilalţi vor urma în aceasta pe acei părinţi şi fraţi pe care noi i-am ucis în bătălie.”

[90] Considerat mursal şi relatat de la Humayd ibn ‘Abd Ar-Rahmān Al-Himyarî de Ahmad, după care Sa’d a spus: „Ai spus adevărul, noi suntem ajutoarele şi voi sunteţi autoritatea.” Cee ace este confirmat de relatarea Profetului, „În chestiuni legate de autoritate (temporală), toate popoarele vin pe locul doi după qurayşiţi.”, în Al-Bukhārî şi Muslim.

[91] În Malik.

[92] În Ibn ‘Abd Al-Barr şi At-Tabarî.

[93] Relatat de la Ibn Mas’ûd de Ahmad în Musnad-ul său cu trei isnad acceptabile de Al-Arna’ût (1:282#133, 6:309#3765, 6:393#3842), An-Nasā’î în As-Sunan şi As-Sunan Al-Kubra (#853), Ibn Abî Şayba (14:567), Ibn Abî ‘Âsim în Al-Sunna (#1159); Al-Hākim (3:67) care a spus că isnad-ul său este sigur, lucru coroborat şi de Adh-Dhahabî, Al-Bayhaqî în As-Sunan Al-Kubrā (8:152) şi Ibn Sa’d (3:178) iar Ibn ‘Abd Al-Barr în Al-Istî’āb (3:971) şi Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād An-Nadira (2:176#649) a relatat aceasta cu fraza „Nimeni dintre noi! Cerem iertarea lui Allah” în loc de „Căutăm refugiu în Allah de a preceda vreodată pe Abû Bakr.”

[94] El s-a căit înainte de moartea lui Abû Bakr şi a murit ca martir de partea musulmanilor în bătălia de la Nahāwand în anul 21.

[95] O interjecţie care se traduce prin „Încetează!” sau „Crezi tu?”.

[96] „O vale care se află la o noapte de călătorie de Medina.” Ibn Al-Athîr, An-Nihāya, kh-ş-b.

[97] Este o relatare de tip mawqûf cu un isnad „slab” de la Abû Hurayra relatat de Abû ‘Uthmān Al-Sābûnî în Mi’atān [„Antologie de două sute de hadith”], Al-Bayhaqî în Al-I’tiqād (p. 345) şi Ibn ‘Âsākir (2:60, 30:316) cf. Kanz (#14066), Sîra Halabiyya (3:229), Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād Al-Nadira (2:47-48#467), Ibn Kathîr, Bidāya (Ma’ārif ed. 6:305) şi Al-Suyûtî în Tārikh Al-Khulafā’, toate prin Muhammad ibn ‘Alî Al-Maymûnî Al-Basrî Ath-Thaqafî care este respins în calitate de narator [matrûk].

[98] Relatat de la ‘Urwa, de la tatăl său Az-Zubayr ibn Al-‘Awwām, de Ibn Sa’d (3:182-183) şi alţii. O relatare similară este dată de Ahmad, At-Tabarānî în Al-Awsat, ‘Abd Ar-Razzāq, şi alţii. Al-Muhibb At-Tabarî le citează pe amândouă în Ar-Ryād An-Nadira (2:233-234#682-683).

[99] În timpul guvernării lui ‘Umar atunci când această chestiune deveni publică între ‘Alî şi Al-‘Abbās aşa cum a fost relatat de la Mālik ibn Aws Al-Hadathān de Al-Bukhārî şi Muslim.

[100] S-a explicat déjà că aceasta nu contrazice ordinul Profetului ﷺ ca: ” niciun musulman să nu ocolească şi să nu-i adreseze cuvântul fratelui său pentru mai mult de trei zile” căci condiţia pentru ca prohibiţia să fie validă trebuie ca aceştia să se vadă şi să refuze apoi să-şi vorbească, însă Fātima s-a ţinut cu totul deoparte. Cf. Ibn Hajar, Fath Al-Bārî (1959 ed. 6:202).

[101] Adh-Dhahabî a spus în Siyar (Al-Arna’ût ed. 2:121): „Ea a acţionat conform Sunna prin faptul de a nu da permisiunea nimănui să intre în casa soţului ei decât cu permisiunea sa.”

[102] Relatat de la ‘Amir Aş-Şa’bî de Al-Bayhaqî în Al-Sunan Al-Kubrā (6:300-301) şi Dalā’il An-Nubuwwa (7:273-281) care a spus: „A fost [relatat cu] un isnad bun (hasan) în care lipseşte transmiţătorul din partea succesorilor (hadith mursal) însă este considerat sigur (sahîh).” Ibn Hajar în Fath Al-Bārî (1959 ed. 6:202) a spus: „Chiar dacă este mursal, isnad-ul său este sigur (sahîh) pentru Aş-Şa’bî. Ibn Kathîr în Al-Bidāya wa Al-Nihāya (Turāth ed. 5:310=Ma’ārif ed. 5:289) a spus: „Acest isnad este bun şi solid şi se pare că ‘Amir Aş-Şa’bî a auzit-o de la ‘Alî sau de la cineva care a auzit-o de la ‘Alî.” Muhibb Ad-Dîn Al-Tabarî a citat-o în Ar-Riyād An-Nadira (2:96-97#534) şi Ad-Dhahabî în Siyar (Al-Arna’ût ed. 2:121).

[103] Relatat de la ‘Â’işa de Al-Bakhārî şi Muslim.

[104] Ibn Hajar, op. cit..

[105] Relatat de la Anas cu un isnad puternic de Abû Nu’aym în Hilya (1985 ed. 2:40-41) şi Ad-Dāraqutnî în Su’ālāt Hamzat As-Sahmî (p. 280#409) şi de la Alî de Al-Bazzār în Musnad (2:159-160#526) şi de Abû Nu’aym în Hilya (1985 ed. 2:175) cu un isnad cuprinzând pe Qays ibn Ar-Rabî’ Al-Asadî care este considerat de la „veridic” (saduq) până la „slab” (da’îf) cf. Tahrîr Taqrîb At-Tahdhîb (3:186#5573) şi ‘Alî ibn Zayd cf. Ibn Hajar, Mukhtasar (1:567#1001), Al-Haythamî (4:255; 9:203) şi Kanz (#46012).

[106] El a luat-o de soţie în timpul bătăliei de la Hunayn după ce fusese făcută văduvă prin moartea lui Ja’far ibn Abî Tālib pe care îl însoţise în Abisinia aşa cum relatează Ibn Hajar în Al-Isāba (1:473#10803). Cf. Adh-Dhahabî, Tārîkh (Maghāzî p. 431).

[107] Relatat de Ibn ‘Abd Al-Barr în Al-Istî’āb (4:1897-1898=4:378-379) şi Adh-Dhahabî în Tārîkh Al-Islām (1987 ed. 3:48). Cf. Abû Nu’aym, Hilya, Al-Hākim şi Al-Bayhaqî cf. Az-Zayla’î, Nasb Ar-Rāya (1:339), Ibn Hajar, Talkhîs Al-Habîr (p. 170) şi At-Tahānawî, I’lā’ As-Sunan (8:275-276#2246).

[108] Hammād Ibn Işāq, Tarikat An-Nabî , ed. Akram Diyā’ Al-‘Umarî (1 ed. 1984) p. 86.

[109] Relatat de la Aslam de Ibn Abî Şayba (1989 Al-Hût ed. 7:432#37045) prin naratorii din Al-Bukhārî şi Muslim cf. Kanz (#14138). În anumite hadith-uri inventate se descrie cum ‘Umar venise să ceară lemne la poarta Fātimei sau chiar aducând acolo o torţă aprinsă, etc. Nimic din acesta nu e adevărat. Profetul ﷺ a spus că ‘Umar era ca un trăznet împotriva disensiunii şi exact acesta era rolul său în acel moment.

[110] „Datorită a ceea ce se ştia despre forţa şi intransigenţa discursului şi acţiunilor lui ‘Umar, iar Abû Bakr era cunoscut pentru moderaţia şi blândeţea sa. Se pare că se temeau că dacă ‘Umar ar fi fost de faţă ar fi generat mult prea mult critică [pentru întârzierea dării jurământului de credinţă, bay’a], care ar fi putut să ducă la renunţarea din partea acestora la decizia pe care o luaseră.” Ibn Hajar, op. cit.

[111] Aceasta face parte dintr-un lung hadith transmis în masă (mutawātir) cu diferite formulări de la ‘Umar, ‘Uthmān, ‘Alî, Sa’d ibn Abî Waqqās, Al-‘Abbās, Abû Bakr, ‘Abd Al-Rahmān ibn ‘Awf, Az-Zubayr ibn Al-‘Awwām, Abû Hurayra, ‘A’işa, Talha, Hudhayfa şi Ibn ‘Abbās de Al-Bukhārî, Muslim, Mālik, At-Tirmidhî, Abû Dāwûd, An-Nasa’î şi Ahmad. Ibn Hajar în lucrarea sa Amālî  declarându-l mutawātir şi Al-Kattânî l-a inclus în lucrarea sa Nazm Al-Mutawātir.

[112] Relatat de Ibn Sa’d (3:188), At-Tabarî în Tārîkh (2:350) cf. Isāba (4:170), Al-Muhibb At-Tabarî, Ar-Riyād An-Nadira (1:410) şi Al-Suyûtî, Tārîkh Al-Khulafā’ (p. 45).

[113] Relatat de la ‘Abd Ar-Rahmān ibn Abî Laylā, [1] de la Abû Ayyûb Al-Ansārî de Al-Hākim (4:395=1990 ed. 4:437) şi [2] de la Abû Bakr însuşi. Ad-Dāraqutnî în ‘Ilal (1:289) susţine că această relatare este cel mai probabil mursal de la Ibn Abî Laylā cf. Ibn Abî Şayba (6:176#30479). Relatat tot ca mursal de la Tābi’î Abû Maysara ‘Amr ibn Şurahbîl Al-Hamdānî de Al-Muhibb At-Tabarî în Ar-Ryād An-Nadira (2:64#478) cf. Al-Suyûtî, Khasa’is (2:192) şi o relatare la fel mursal de la Qatāda de Ma’mar ibn Rāşid în lucrarea sa Majma’ (‘Abd Ar-Razzāq 11:66). Vezi textul arab p. 52.

[114] Personal clerical din cadrul diocezelor şi alţi clerici non-monastici (al-şamāmisa) cf. Ibn Habîb citat de Az-Zurqānî în Şarh Al-Muwatta’ (3:17) şi As-Suyûtî în Tanwîr Al-Hawālik (1:298).

[115] Relatat cu o legătură întreruptă (munqati’) de Mālik în Muwatta’, Ibn Abî Şayba (6:484#33134), ‘Abd Ar-Razzāq (5:199#9375), Sa’îd ibn Mansûr în Sunan (2:181 – 182#2383) şi Al-Bayhaqî în As-Sunan Al-Kubrā (9:89). Toţi ceilalţi în afara lui Mālik a spus „Să nu innunzi sau să arzi livezile de curmali” (nakhla) în loc de „să nu inunnzi sau să arzii alibine”(nahla).

[116] Relatat de At-Tabarî în Tārikh (3:26) şi Ibn Al-Athîr în lucrarea sa cu acelaşi nume (Dār Sādir ed. 1:227), Al-Bayhaqî în Sunan (9:85) şi Ibn ‘Asākir în Tārikh Dimaşq. Citat în Kanz Al-‘Ummāl (#11408, #30268).

[117] Relatat de la Burayda de Muslim, de la Ibn ‘Abbās de Abû Dāwûd, Ahmad, Abû Ya’lā, At-Tabarānî şi alţii şi de la Ibn ‘Umar în Sahîhayn.

[118] Relatat de Ibn Sa’d cu un laţi de transmiţători siguri (3:198), Ahmad în Az-Zuhd, Ibn Abî Şayba, Ibn ‘Asakir în Tārikh Dimaşq (9:2), Abû Nu’aym în Hilya, Ibn Al-Jawzî în Sifat Al-Safwa (1:264), Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād An-Nadira (2:243-244#694), As-Suyûtî în Tārikh Al-Khulafā’ cât şi în comentariile coranice (cf. Al-Qurtubî şi Ibn Kathîr) pentru versetele „[…] căci Domnul vostru este Cel care face ce vrea” (Cor., 11, 107, cf. 85:16). Ibn ‘Abd Al-Barr în At-Tahmîd (5:269) atribuie spusa lui Abû Ad-Dardā’.

[119] Cor., 50, 19:{ وَجَاءَتْ سَكْرَةُ الْمَوْتِ بِالْحَقِّ ذَلِكَ مَا كُنتَ مِنْهُ تَحِيدُ }

Relatat ca mursal de la Bakr ibn ‘Abd Allāh Al-Muzanî de Ibn Sa’d (3:197).

[120] Relatat de la ‘Abd Ar-Rahmān ibn ‘Abd Allāh ibn Sābāt de Abû Nu’aym în Hilya (1:36) cu un isnad de transmiţători veridici cf. Ibn Al-Jawzî în Sifat As-Safwa (1:264), Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād An-Nadira (2:244-245#695).

[121] Relatat ca munqati de la ‘Abd Allāh ibn Abî Bakr de Mālik în Muwatta’.

[122] Relatat de la ‘Â’işa de Mālik în Muwatta’, Ibn Sa’d (3:194-195), Al-Bayhaqî în As-Sunan Al-Kubrā (6:169–170#11728, 6:178#11784, 6:257#12267), ‘Abd Ar-Razzāq (9:101), At-Tahāwî în Şarh Ma’ānî Al-Âthār (4:88), Istî’āb (4:1807), Nasb (4:122), Ibn Al-Jawzî în Sifat As-Safwa (1:265), An-Nawawî în Tahdhîb Al-Asmā’ (2:574, 2:630), Al-Lālikā’î în Karamāt Al-Awliya’ (p. 117), Al-Mizzî în Tahdhîb Al-Kamāl (35:380) şi Muhibb Ad-Dîn At-Tabarî în Ar-Riyād an-Nadira (2:122-123#576).

[123] I.e fără repeţii prin diferite isnad. As-Suyûtî în Tārîkh Al-Khulafā’ (p. 96-104) documentează în întregime mai mult de o sută dintre acestea la care adaugă încă o sută din propriile spuse ale lui Abû Bakr.

[124] Citat de Muhammad ibn Qudama în Minhāj Al-Qāsidîn.

Reclame