Capitolul al douăzeci şi optulea

باب الدِّينُ يُسْرٌ

Capitul despre cum Religia este facilitate.

وَقَوْلُ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ: «أَحَبُّ الدِّينِ إِلَى اللَّهِ الْحَنِيفِيَّةُ السَّمْحَةُ».

Şi tot despre cuvintele Profetului (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „Religia cea mai iubită de Allâh este Tradiţia pură, plină de indulgenţă (al-hanîfiyyatu s-samha)”.

حَدَّثَنَا عَبْدُ السَّلاَمِ بْنُ مُطَهَّرٍ، قَالَ حَدَّثَنَا عُمَرُ بْنُ عَلِيٍّ، عَنْ مَعْنِ بْنِ مُحَمَّدٍ الْغِفَارِيِّ، عَنْ سَعِيدِ بْنِ أَبِي سَعِيدٍ الْمَقْبُرِيِّ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، عَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ إِنَّ الدِّينَ يُسْرٌ، وَلَنْ يُشَادَّ الدِّينَ أَحَدٌ إِلاَّ غَلَبَهُ، فَسَدِّدُوا وَقَارِبُوا وَأَبْشِرُوا، وَاسْتَعِينُوا بِالْغَدْوَةِ وَالرَّوْحَةِ وَشَىْءٍ مِنَ الدُّلْجَةِ ‏”‏‏.‏

32 (39) Se transmite de la Abû Hurayra că Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cu adevărat, Religia este facilitate şi nimeni nu va aborda această Religie cu duritate fără să fie copleşit. Şi deci ţineţi-vă la justa măsură, apropiaţi-vă, bucuraţi-vă; şi profitaţi de timpul din zorii zilei şi seara şi chiar de o parte din noapte.”

Comentariu

După câteva capitole dedicate diverselor ‘opere’ care fac parte din credinţă, prezentul capitol al douăzeci şi optulea pare a avea funcţiunea de menţionare a faptului că în ‘Religie’ (şi deci în credinţă, datorită aspectului ‘operativ’ acestuia, de multe ori subliniat) este foarte descurajat faptul de a-şi impune îndeplinirea unor opere într-atât de dificile încât nu ar putea fi susţinute pe o lungă durată şi cum, dimpotrivă, trebuie să ne urmăm (calea) indulgenţei şi a gentileţei, chiar faţă de sine însuşi. „Religia cea mai iubită de Allâh este Tradiţia pură, plină de indulgenţă (al-hanîfiyyatu s-samha)”: aceasta în sensul, susţine Al-‘Aynî, care „chiar dacă toate aspectele Religiei sunt iubite de Dumnezeu, ceea ce în aceasta este indulgenţă şi facilitate este iubit cea mai mult.” Expresia al-hanîfiyyatu s-samha constituie una din definiţiile cele mai semnificative ale misiunii muhammadiane (şi a Islamului în general); aceasta se reclamă de la hunafâ’ (pl. de la hanîf), aceia deci care în Arabia pre-islamică şi păgână se dedică adoraţiei şi practică rituri precum pelerinajul la Ka’ba şi circumcizia, conform ‘Religia lui Abraham’ (şi deci, s-ar putea spune, conform Tradiţiei primordiale în repropunerea sa abrahamică), nefiind însă nici Evrei şi nici Creştini.

32 (39) „Cu adevărat, Religia (ad-dîn) este facilitate (yusr)”, în sensul că e bazată pe facilitare şi uşurare, pentru a putea opera într-o manieră constantă şi pentru a o face în feluri în care operele să fie cu adevărat ‘rituri’, şi deci (conform etimologiei sanscrite a termenului) acţiuni conforme cu Ordinea divină, şi nu exhibări ale voluntarismului individualistic într-atât încât să ducă la dezechilibre psihice, sau a uita ordinele cele mai esenţiale (aşa cum aminteşte Al-‘Asqalâni menţionând o ‘izolare’ excesivă pusă în act de o persoană nepregătită care atrage cu sine tulburare şi plictis, sau cazul celui care se dedică rugăciunilor suplimentare toată noaptea şi apoi adoarme şi nu îndeplineşte rugăciunea obligatorie din zorii zilei). Tot Al-‘Asqalânî raportează acest hadith profetic: „Voi nu veţi obţine acest lucru utilizând forţa cuceritoare (al-mugâlaba); şi [să ştiţi că] cea mai bună parte din Religia voastră este facilitate.”[1]

Ibn Abî Giamra, care dedică acestui hadith un lung comentariu, aminteşte diferitele feluri în care se poate înţelege ‘facilitatea’ despre care vorbeşte hadithul: simplicitatea credinţei şi însăşi a Islamului, este ‘facilitate’; numeroasele facilitări ale Legii sacre ale Islamului, care o diferenţiază de Legile precedente, sunt ‘facilitate’; ‘ştiinţa sacră’ şi căutarea sa sunt ‘facilitate’ (în vreme ce ignoranţa este ‘dificultate’); existenţa şi legalitatea diferitelor niveluri de interpretare ale Coranului şi a învăţăturilor profetice este ‘facilitate’; indicaţia de a nu urma anumite complicaţii interpretative caracteristice argumentaţiei raţionale (şi raţionaliste) este ‘facilitate’; încredinţarea cu toată inima în Dumnezeu este ‘facilitate’; învăţătura profetică de a evita de a pune prea multe întrebări în privinţa indicaţiilor ‘legale’ (dând astfel prea multă importanţă aspectului ‘legalistic’ al Religiei) este ‘facilitate’; faptul de a nu-şi pune speranţe în lumea de jos, este ‘facilitate’; cererea de satisfacţie (ridâ) este ‘facilitate’; căutarea certitudinii şi obţinerea sa sunt ‘facilitate’; faptul de a abandona sufletul (nafs) şi capriciile sale, este ‘facilitate’; orientarea pură către Dumnezeu (iklhâs) este ‘facilitate’.

„Nimeni nu va aborda cu duritate (lan yuşâdda) Religia, „fără să fie copleşit”: toţi comentatorii înţeleg indicaţia profetivă mai ales în sensul unui avertisment către credincioşi a nu-şi impune obligaţii excesive (şi astfel de nu se trata pe sine însuşi, dar chiar şi pe alţii şi propria sa Religie, ‘cu duritate’), ca şi cum ar spune, conform cuvintelor lui Al-Qastalânî, că „nimeni nu abandonează măsura şi gentileţea (rifq) în aprofundarea Religiei, fără să fie copleşit de aceasta din urmă, astfel încât îi devine cu totul sau în parte imposibil de a se dedica operelor sale”. Într-un hadith citat de Ibn Abî Giamra, Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) adresează unuia dintre tovarăşii săi acest sfat: „Posteşte şi apoi rupe postul; ridică-te [noaptea pentru rugăciune] şi apoi dormi. Într-adevăr, sufletul tău (nafs) are un drept asupra ta, soţia ta are un drept asupra sa: şi tu să dai fiecăruia dreptul să.”

Într-un alt hadith raportat de Ibn Manzûr în Lisânu l-‘arab (rădăcina ş-d-d), Profetul spune: „Cu adevărat, această Religie este foarte puternică: intraţi în aceasta cu măsură şi gentileţe (bi-rifq)”. Verbul şâdda implică însă mai ales ideea de o ‘abordare cu duritate’ împotriva cuiva, astfel că traducem cu ‘aborda cu duritate’, expresie care, la fel ca originalul arab face să fie posibil, în afara interpretării curente (‘nimeni nu va intra în Religie impunându-şi o duritate excesivă, fără ca Religia să nu-l înfrângă apoi’), şi o altă lectură care rezultă însă ca fiind posibilă (‘nimeni nu se va opune Religiei fără să fie copleşit’).

Ţineţi-vă la justa măsură (saddidû), şi deci perseveraţi în opere în ceea ce este adecvat (as-sadâd), ţinându-vă în ‘mijloc’, fără neglijenţă şi nici exagerare.

„Apropiaţi-vă (qâribû)”: lui qâribû i se pot ataşa, datorită folosirii verbului qâraba şi a etimologiei sale, diverse nuanţe de sens, şi astfel 1) apropiaţi-vă de Dumnezeu şi de Trimisul Său; 2) dacă în operă nu reuşiţi să ajungeţi ceea ce este cel mai complet şi perfect, încercaţi să vă apropiaţi de aceasta; 3) dimpotrivă, nu încercaţi să ajungeţi limita extremă ci doar apropiaţi-vă de aceasta; 4) apropiaţi-vă între voi (şi deci ‘ajutaţi-vă în caz de ceva’); 5) ţineţi o cale de mijloc. Traducem ‘apropiaţi-vă’ care are o semnificaţie apropiată de cele menţionate, cu excepţia ultimei posibilităţi interpretative, care se găsesc însă exprimată în precedentul saddidû.

„Bucuraţi-vă (abşirû)de recompensa pentru faptul de a fi perseverat în operă, chiar şi dacă este una de mică însemnătate; conform unei devize ale ‘oamenilor Căii’ (ahlu s-sulûk) raportat de Ibn Abî Giamra „rămânerea într-o anumită stare spirituală constituie deja un avans faţă de exact această stare”. Cele trei imperative saddidû, qâribû şi abşirû se pot în mod natural interpreta şi în relaţie cu Calea iniţiatică: staţi pe calea dreaptă, căutaţi apropierea (qurba) de Allâh şi bucuraţi-vă pentru Realizarea scopului suprem.

Apoi spune profitaţi de timpul din zorii zilei şi seara şi chiar de o parte din noapte „: aşa cum notează comentatorii, cei trei termeni citaţi (gadwa pentru timpul care precede răsăritul, rawha pentru seară şi dulgia pentru noapte) indică, mai precis, ‘călătoria’ care se îndeplineşte în cele trei momente indicate, aşa cum Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) „s-ar adresa cuiva care ar călătorii către unul din obiectivele sale, atrăgând atenţia sa asupra momentelor în care este mai bine să-şi concentreze activitatea. Astfel, dacă cine este pe cale călătoreşte ziua şi noaptea, lucrul aceasta îi va deveni la un moment dat imposibil şi va întrerupe călătoria sa; dacă însă alege să se pună pe cale în acele momente, în care o asemenea acţiune este favorizată, iată că îi va fi posibil să persevereze în călătorie fără mare dificultate. Dar însă, cea mai bună parte din această metaforă stă în faptul că lumea de jos, conform Adevărului, este ‘tărâmul transferului’ către Cealaltă Lume. În afara momentelor zilei la care se face aluzie sunt acelea în care corpul este cel mai liniştit şi mai odihnit, pentru ca astfel să se poată dedica adoraţiei” (Al-Qastalânî). Aceasta, menţionă Ibn Abî Giamra, ţinându-se cont de necesitatea ‘sfântului efort’ indispensabil pentru obţinerea Obiectivului Vieţii spirituale. Într-un faimos hadith qudsiyy, Dumnezeu spune astfel: „Servitorul nu încetează să se apropie de mine cu operele suplimentare până când Eu îl iubesc; şi atunci când îl iubesc, devin auzul cu care se aude, văzul cu care se vede şi mâna cu care se apucă.”

În fine, în cartea a 81-unulea din Sahîh (intitulată despre ‘lucrurile subtile’, cap. XVIII, hd. nr. 6463), Al-Bukhârî raportează de la ‘Â’işa un hadith foarte similar aceluia despre care vorbim aici, în care Profetul (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spune: „Niciunul din voi nu se va salva prin propria sa operă.” Îl întrebară: „Nici chiar tu, Trimis al lui Dumnezeu?” „Nici chiar eu,” răspunse, „dacă Dumnezeu nu m-ar acoperi cu mizericordia Sa. Ţineţi-vă la justa măsură, apropiaţi-vă şi acţionaţi în zori, seara şi un pic din noapte. Dreptul obiectiv, în perfect echilibru! Dreptul obiectiv! (al-qasd al-qasd) Şi veţi obţine!”

*tradus din Al-Bukhârî, Muhammad ben Ismâ‘îlIl Sahîh, ovvero ‘La giustissima sintesi’. I Libri introduttivi

***

NOTE:

[1] „Acest lucru”, şi anume Paradisul, sau Realizarea metafizică, din cea de-a două perspectivă  care se vrea a fi considerată. Hadithul parte să fie înţeles în sensul unei invitaţii la a privilegia tendinţa care în hinduism este numită satwa (ascendentă) , in detrimentul aceleia definite ca rajas (expansivă).

Reclame