Capitolul al douăzeci şi şaselea

باب تَطَوُّعُ قِيَامِ رَمَضَانَ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul despre cum veghea voluntară în timpul Ramadan-ului face parte din credinţă.

حَدَّثَنَا إِسْمَاعِيلُ، قَالَ حَدَّثَنِي مَالِكٌ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ حُمَيْدِ بْنِ عَبْدِ الرَّحْمَنِ، عَنْ أَبِي هُرَيْرَةَ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ ‏ „‏ مَنْ قَامَ رَمَضَانَ إِيمَانًا وَاحْتِسَابًا غُفِرَ لَهُ مَا تَقَدَّمَ مِنْ ذَنْبِهِ ‏”‏‏.‏

30 (37) Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) spuse: „Cui veghează în timpul lunii Ramadan cu credinţă şi se încredinţează în această privinţă lui Dumnezeu, li se vor ierta păcatele trecute.”

Comentariu

30 (37) Hadith-ul este cu totul similar celui în care se vorbeşte despre ‘Noaptea valorii’, în capitolul al douăzeci şi patrulea şi la acesta se şi referă.

„Cui veghează în timpul lunii Ramadan”: se înţelege mai ales rugăciunea numită tarâwîh, în care se recită în orice noapte a lunii postului o parte din Coran, până la completarea acestuia. Printre savanţi există însă discuţii dacă este preferabil, pentru a însufleţi ‘veghea’ lunii Ramadan (prin îndeplinirea ritului descris mai sus sau din alte opere suplimentare), să se rămână în propria casa sau dacă să se meargă la moschee.

*tradus din Al-Bukhârî, Muhammad ben Ismâ‘îlIl Sahîh, ovvero ‘La giustissima sintesi’. I Libri introduttivi

Reclame