titlu

Capitolul 19: despre cine iniţiază o bună folosinţă sau, dimpotrivă, a uneia rele

titlu2

Spune Allâh Preaînaltul [în descrierea unora din caracteristicele credincioşilor]: „Iar aceia care spun: „O, Domne, acordă-ne răcoarea ochilor în soţiile noastre şi descendenţii noştri şi fă-ne Imam peste cei cu teamă de Dumnezeu” „(XXV, 74). Şi spune: „Şi i-am făcut Imami, ca să călăuzească conform poruncii Noastre” (XXI, 73).

172_1172_2

172      Se transmite de la Giarîr ben ‘Abd Allâh: ” La începutul zilei stăteam în jurul Trimisului lui Allâh ﷺ, când veniră la el anumite persoane, pe jumătate goale, care se îmbrăcau doar în veşmintele numite nimâr,” sau poate, [spuse unul din transmiţătorii hadith-ului,] acele numite ‘abâ, „având o fantă corespunzând (locului unde se află) capul şi purtau curele încrucişate pe umăr. Cea mai mare parte dintre ei, dacă nu chiar toţi, erau (din tribul, n.t) Mudar. Faţa Trimisului lui Allâh ﷺ se schimbă, din cauza mizeriei care se vedea în ei. Intră [în propria sa casă], apoi ieşi şi dădu ordin lui Bilâl, care făcu chemarea la rugăciunea (adhân), urmat de chemarea la a se ridica pentru aceasta (iqâma). Apoi Profetul ﷺ făcu rugăciunea [de la începutul după-amiezii, şi pe care terminând-o] se întoarse către noi spunând: ‘ „Oameni, temeţi-vă de Domnul vostru care v-a creat dintr-un suflet unic, şi a creat din aceasta pe soţia sa, răspândind din doi mulţi bărbaţi şi multe femei. Temeţi-vă de Allâh în privinţa Căruia vă întrebaţi unul pe celălalt şi respectaţi legăturile de sânge! Şi cu adevărat, Dumnezeu este Veghetor asupra voastră” (IV, 1).’ Recită şi celălalt verset, care se găseşte la finalul Surei Adunarea: ‘ „O, voi cei care credeți, fiți cu frică de Allah! Și ca fiecare suflet să fie cu băgare de seamă la ceea ce trimite înainte pentru Ziua de mâine! (LIX, 18).’ [Apoi spuse:] ‘Omul să dăruiască din monedele sale de aur (dînar), din monedele sale de argint (dirham), din veşmintele sale, din sâ’ din grâu, din sâ’ din curmalele sale[1]‘, [şi continuă să menţioneze diferite lucruri care ar fi putut fi obiect al milosteniei,] până când spuse: ‘…şi să dăruiască chiar şi o jumătate de curmală.’ Veni atunci unul din tovarăşii medinezi ai Profetului (ansâr) ducând [ca milostenie] o grămadă pe care nu reuşea nici măcar să o ţină în mână; apoi credincioşii începură să se succeadă [purtând fiecare ceea ce putea], până când văzu două grămezi de mâncare şi de veşminte, şi văzui faţa Trimisului lui Allâh ﷺ strălucitoare, ca şi cum ar fi fost de aur. Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: ‘Cui inițiază, în Islam, o folosinţă bună i se cuvine recompensa corespunzătoare acesteia, precum şi recompensa celor care îl vor pune în act după el, fără ca aceasta să nu diminueze cu nimic recompensa acestora; dar cui începe, în Islam, să iniţieze o folosire rea, va fi răsplătit conform gravităţii consecințelor acestuia, precum şi a gravităţii (faptelor) celor care îl vor pune în act după el, fără ca aceasta să diminueze cu nimic gravitatea (faptelor) acestora.’ „[2] Este raportat de Muslim (12, XX, 1017).

173

173      Se transmite de la Ibn Mas’ûd că Profetul ﷺ spuse: „Nici un suflet nu este ucis pe nedrept fără ca să nu cadă peste primul fiu al lui Adam o parte din sângele său: el a fost astfel primul care a iniţiat comiterea omuciderii.”[3] Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 60, I, 3335 şi 97, XV, 7321 – M. 28, VII, 1677).

***

NOTE:

[1] În privinţa sâ’ (unitate de măsură care corespunde la patru mudd) a se vedea cele spuse în nota la hd. 21.

[2] Nota lui An-Nawawî: „Termenul namira (plural nimâr) indică un fel de veşmânt din lână cusută; expresia mujtâbî n-nimâr semnifică că aceştia o îmbrăcau practicând o fantă ‘în locul care corespundea capului’. [De la aceeaşi rădăcină j-b-y de la mujtâbî provine] cuvântul giawb, [legat din punct de vedere etimologic de ideea de] ‘a străpunge’, ‘a tăia’; şi tot de la aceeaşi rădăcină  [derivă modul verbal giâwû, în] cuvintele coranice în care se vorbeşte de cei „Thamûd, care săpau (giâbu) roca în wâdî” (LXXXIX, 9) şi deci mai că o sculptau [pentru a-şi face locuinţele lor]. [Faţa Profetului, asupra sa rugăciunea şi pacea divină] tama’ara , şi deci ‘se schimbă’. Termenul kawm este sinonim cu subra, ‘morman, grămadă’. [Cât despre descrierea feţei Profetului atunci când văzu pe tovarăşii săi care dădeau ca milostenie atât cât puteau,] Qâdî ‘Îyâd, şi alţii, citea ka anna-hu mudhhaba (‘ca şi cum ar fi din aur’), în vreme ce şi alţii, printre care Al-Humaydî, citesc ka anna-hu mudhuna, [‘ca şi cum ar fi fost un flacon de ulei’, sau şi ‘ca şi cum ar fi fost o foarte proaspătă gură de apă de munte’], dar lectura cea mai cunoscută şi mai oportună este prima dintre ele; în ambele cazuri se face referire la puritatea şi luminozitatea [feţei Profetului ﷺ].”

[3] ‘Primul fiu al lui Adam’ este Qâbîl (Cain).

Reclame