باب الْحَيَاءُ مِنَ الإِيمَانِ

Capitolul al cincisprezecelea

حَدَّثَنَا عَبْدُ اللَّهِ بْنُ يُوسُفَ، قَالَ أَخْبَرَنَا مَالِكُ بْنُ أَنَسٍ، عَنِ ابْنِ شِهَابٍ، عَنْ سَالِمِ بْنِ عَبْدِ اللَّهِ، عَنْ أَبِيهِ، أَنَّ رَسُولَ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم مَرَّ عَلَى رَجُلٍ مِنَ الأَنْصَارِ وَهُوَ يَعِظُ أَخَاهُ فِي الْحَيَاءِ، فَقَالَ رَسُولُ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏ „‏ دَعْهُ فَإِنَّ الْحَيَاءَ مِنَ الإِيمَانِ ‏”‏‏.‏

Capitolul despre cum pudoarea face parte din credinţă

17 (24) Se transmite de la tatăl lui Sâlim ben ‘Abd Allâh că [într-o zi] Trimisul lui Dumnezeu (asupra sa rugăciunea şi pacea divină) trecu pe lângă un om dintre ‘ajutoarele’ [medineze ale Profetului] (ansâr) pe când acesta îi reproşa fratelui său [marea sa] pudoare. Îi spuse atunci Trimisul lui Dumnezeu: „Lasă-l, căci pudoarea (al-hayâ’) face parte din credinţă.”

Comentariu

17 (24) Hadith-ul este legat de cel precedent prin faptul că ‘pudoarea, ca şi ‘Religia’, protejează omul de ceea ce este interzis sau condamnabil. Aceasta este de altfel clar legat de hadith-ul 2 (9).

„Pe când (…) îi reproşa fratelui său”: nu este clar dacă trebuie înţeles ‘frate’ în sensul de ‘fiu al unui acelaşi părinte’ sau, dimpotrivă, în sensul de ‘frate întru credinţă’, sau ‘întru Islam’ (dacă acest al doilea sens ar fi confirmat s-ar putea traduce, mai potrivit, ‘reproşându-i unui frate al său…’).

„Pentru marea sa pudoare”: sensul, aşa cum spune Al-‘Aynî, este este că omul din ansâr îi reproşa ‘fratelui’ său ca fiind foarte ruşinos, un exces deci de decenţă, care, probabil, ar fi putut să-i fie un obstacol.

„Lasă-l” să se comporte aşa cum vrea, „căci pudoarea face parte din credinţă”: al-hayâ’ (termen care, din punct de vedere etimologic, este legat la ideea de ‘viaţă’, de la rădăcina triliteră h-y-y) este un avânt al sufletului care împiedică fiinţa umană să îndeplinească acte interzise sau neconvenabile. ‘Pudoarea’ este deci, conform spusei profetice, întotdeauna un bine.


Al-‘Asqalânî transmite această spusă a unuia dintre sfinţii primelor generaţii de musulmani (as-salaf): „Am început să văd păcatele ca motive de umilire şi le-am abandonat dintr-un sens al onoarei (murû’a): şi iată că s-au transformat în loialitate pentru cult (divin) (diyâna).

(în aceeaşi chestiune vezi şi hd. 2)

*tradus din Al-Bukhârî, Muhammad ben Ismâ‘îlIl Sahîh, ovvero ‘La giustissima sintesi’. I Libri introduttivi

Reclame