titlu

Capitolul 15: despre observarea constantă a operelor rituale

15

Spune Allâh Preaînaltul: „Nu e oare timpul, pentru cei care au credinţă, ca inimile lor să se smerească la Amintirea lui Allâh, şi la acel Adevăr care e pogorât? Să nu fie ca cei care în trecut au avut Cartea: multă vreme au avut-o, dar inimile lor au devenit dure” (LVII, 16). Şi spune: ” Noi l-am trimis pe ‘Îsâ, fiul Mariei şi i-am dat Evanghelia. În inimile celor care îl urmau am pus blândeţea şi milostenia iar asceza monastică pe care ei o inventară fără ca Noi să le-o fi prescris-o [astfel că nu o făcură] decât din dorinţa de a căuta mulţumirea lui Dumnezeu: dar nu o urmează aşa cum se cuvenea s-o păzească.” (LVII, 27) Şi spune de asemenea: „Şi să nu fiţi precum cei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală.” (XVI, 92). Şi spune Preaînaltul de asemenea: „Serveşte-L pe Domnul tău, până când îţi ajunge Certitudinea” (XV, 99). Dintre spusele profetice în privinţa acestui subiect trebuie socotit desigur hadith-ul în care ‘Ayşa spune: „Ceea ce iubea cel mai mult din Religie, este ceea în care credinciosul este constant.” L-am relatat la începutul capitolului precedent [hd. 142]. [Vom vedea câteva alte hadith legate de acest subiect.]

153

153      Se transmite de la ‘Umar ben Al-Khattâb că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Cine doarme fără să recite[1] cât şi-a propus să recite în cursul nopţii, sau fără să recite o parte din aceasta, dar apoi îndeplineşte recitarea între rugăciunea din zori şi cea din prima parte a amiezii, iată că aceasta îi este înscrisă ca şi cum l-ar fi recitat noaptea.” Este relatat de Muslim (6, XVIII, 747).

154

154      Se transmite de la ‘Abd Allâh ben ‘Amr: „Trimisul lui Allâh ﷺ îmi spuse: ‘ ‘Abd Allâh, să nu fi ca acela, care se ridica în rugăciune noaptea şi apoi încetă să o facă.” Este un hadith în privinţa cărui există un acord deplin (B. 19, XIX, 1152 – M. 13, XXXV, 1159).

155

155      Se transmite de la ‘Ayşa: „Atunci când Profetul ﷺ pierdea rugăciunile [suplimentare] nocturne din cauza indispoziţiei sau din alte motive, făcea apoi doisprezece rak’a în timpul zilei.” Este relatat de Muslim (6, XVIII, 746).

***

NOTE:

[1] Termenul hizb, care în mod obişnuit indică una din ‘părţile’ în care este împărţită recitarea Coranului, care este înţeles în sensul generic, ca făcând referinţă la o anumită cantitate de ‘recitări’ suplimentare (din Coran, dar şi din formule de dhikr sau din ‘rugăciuni asupra Profetului’, sau din altceva, incluse fiind rugăciunile non obligatorie, chiar şi acestea ‘loc’ de recitare), pe care credinciosul îşi propune să le practice.

Reclame