36. al-‘âfiyâ

„Integritatea” este pacea (sukûn, liniştire, linişte a) inimii liberă de nelinişte tulburare şi agitaţie (inzi’âj, idtirâb, taqallub). Dacă aceasta provine de la pacea întru Dumnezeu, de acceptarea mulţumită a Lui, atunci este vorba de integritatea desăvârşită. Dacă aceasta rezultă din faptul că ni se acordă aceea de care avem nevoie, atunci este vorba de integritatea obişnuită.

Profetul ﷺ a spus: „Darul cel mai preţios, după certitudine (yaqîn) este integritatea”.

Integritatea credinciosului obişnuit, liniştirea sa, se bazează pe mijloacele de subzistenţă: dacă acestea lipsesc, inimile sunt tulburate şi tremură căci lumina certitudinii (nûr al-yaqîn) le lipseşte;

Integritatea elitei, liniştirea lor, se bazează pe Cel care acordă mijloacele de subzistenţă: aceasta este deci permanentă şi dacă aceste mijloace încep să lipsească se poate ca certitudinea (yaqîn) să sporească şi mai mult, aşa cum au spus unii: „Noi suntem precum stelele: atunci când tenebrele se îndesesc, lumina noastră devine mai puternică.”

Dhû l-Nûn a spus de asemenea: „Chiar dacă cerul ar fi de sticlă şi pământul de aramă şi Egiptul întreg doar o singură familie aflată în sarcina mea, şi tot nu mi-aş face griji pentru subzistenţa sa”.

Integritatea aleşilor elitei, liniştirea lor, se bazează pe viziunea Adevărului (Al-Haqq); indiferenţi în privinţa mijloacelor de subzistenţă, fie acestea prezente sau absente; adânciţi în oceanul Unităţii (bahr at-tawhîd) şi în secretele singularităţii esenţiale (tafrîd)[1], în locul în care aceştia se găsesc nu coboară grijile iar luciul sursei de la care se adapă nu este tulburat. Ca Dumnezeu să facă să ne numărăm printre ei! Âmîn.

***

36

NOTE:

[1] Termenul se poate traduce şi ca dezgolire de sine, îndepărtare a oricăror urme de creat, însingurare metafizică. Al Jurjânî spune : „Este faptul de a rămâne în sine prin Adevăr (al-Haqq), ceea ce se întâmplă atunci când Dumnezeu ajunge să fie ansamblul facultăţilor servitorului adorator, în virtutea acestui hadith quddsî: „Servitorul nu încetează să se apropie de Mine prin operele suplimentare (de adoraţie) până atunci când El îl iubesc. Iar atunci când Eu îl iubesc, Eu sunt auzul prin care aude, vederea prin care vede, mâna sa prin care prinde, piciorul său cu care merge.”

Anunțuri