34. al-‘ubûdiyya

„Servitutea”[1] consistă în a lăuda pe Domnul aşa cum I se cuvine (qiyâm bi âdâb ar-rubûbiyya), având conştiinţa slăbiciunii condiţiei (ontologice) umane (m’a şuhûd da’ifi l-başariyya).

S-a spus: ” (Aceasta) înseamnă urmarea cu stricteţe a ceea ce a fost prescris, având un sentiment de veneraţie (tawqîr) şi considerând că ceea ce provine de la sine este imperfect (taqsîr)”. Sau şi: „Este faptul de a abandona propria sa alegere (ikhtiyâr) acolo unde destinul se arată cu claritate” sau „a nu-şi atribui sieşi nici putere şi nici forţă şi a atesta ce îţi este acordat ca protecţie (călăuzire) şi dar din favorurile (divine).”

Definiţia cea mai completă este cea dată de Ibn ‘Atâ’: „(al-‘ubûdiyya) este respectarea prescripţiilor (hifz bi l-hudûd)[2], respectarea angajamentelor luate (wafâ’ bi l-‘uhûd) şi a se arată satisfăcut de ceea ce există (ridâ bi l-mawjûd) şi de a îndura cu răbdare ceea ce lipseşte (sabr ‘alâ l-mafqûd).”

Pentru a explica mai bine ce este ‘ubûdiyya, să presupunem că ai cumpărat un servitor din propriile tale resurse: aşa cum tu doreşti ca servitorul tău să fie cu tine tot aşa şi tu trebuie să fii faţă de Maestrul tău. Ori, servitorul nu are nimic care să-i aparţină exclusiv, nici persoana, nici bunurile sale; fiind sub puterea (qahriyya) Maestrului, nu are nicio alegere, nicio putere de decizie (tadbîr) şi nu îmbracă altă haină decât cea a servitorului; el este sub porunca Maestrului său şi se ţine de interdicţiile sale; dacă este lucid şi inteligent, face ceea ce-i face plăcere Maestrului său înainte ca aceasta să aibă nevoie să-i poruncească, şi înţelege dorinţele Maestrului la cea mai mică aluzie, având în orice circumstanţă comportamentul spiritual (âdâb) adecvat unui servitor bine educat.

Abû ‘Alî Al-Daqqâq, ca Allâh să fie mulţumit de el, a spus: „Servitutea este mai completă decât (doar) respectarea obligaţiei îndeplinirii riturilor (‘ibâda). Primul grad este respectarea obligaţiei îndeplinirii riturilor (‘ibâda), al doilea este servitutea (‘ubûdiyya) şi ultimul este ‘absoluta servitute’ (‘ubûda). ‘Ibada este pentru credinciosul obişnuit, ‘ubûdiyya este pentru elită, ‘ubûda este pentru aleşii elitei. Aş adăuga şi faptul că ‘ubûda este identică cu libertatea dăruită al-huriyya al-wahbiyya (descrisă precedent), iar Allâh Preaînaltul ştie mai bine!

***

34

NOTE:

[1] ‘ubudiyya, termen provenit din ‘abd, sclav, seritor, desemnează la modul general „starea de servitute” caracteristică a condiţiei fiinţei create şi opusă „stării de Seniorie” (rubûbiyya) care aparţine doar Creatorului (Rabb – Domn, Senior).

Acest sens general este redat câteodată prin expresia ‘abd al-îjâd („servitor, sclav, datorită existenţierii”), care implică că orice om, chiar datorită acestui fapt de a fi trecut de la neant la existenţă, este în stare de servitude faţă de Domnul, într-un fel pasiv şi involuntar. Pentru a preciza că omul este conştient de această dependenţă ontologică şi îi asociază în mod activ voinţa şi inteligenţa sa prin practica religioasă, vom vorbi în acest caz de ‘abd al-‘ubûdiyya („servitor prin [adeziune la] starea de servitude”).

În definiţia de faţă, ‘ubûdiyya constituie un termen de mijloc între simpla observaţie a practicilor cultuale (‘ibada) şi adoraţia totală (‘ubûda).

[2] [şi limite. Cu acelaşi cuvânt sunt desemnate pedepsele corporale individualizate în Coran. n.t]

Reclame