titlu1

Capitolul 9: despre meditarea asupra minunatelor creaţii ale lui Allâh Preaînaltul; şi despre meditarea asupra distrugerii lumii de jos, a terorilor din Viaţa de Apoi şi a diferitelor caracteristici ale acesteia; şi de asemenea despre meditarea asupra faptului de a îngrădi sufletul individual, de a-l rafina şi de a-l împinge la rectitudine.

0-10-2

Allâh Preaînaltul spune: „Vă îndemn la un singur lucru: să vă ridicaţi pentru Allâh câte doi şi de unii singuri şi apoi să meditaţi” (XXXIV, 46). Şi spune: „Aveţi cu adevărat în creaţia Cerurilor şi a Pământului şi în alternarea nopţii şi zilei, semne pentru cei care au intelectul zdravăn, cei care amintesc pe Allâh stând în picioare, aşezaţi fiind, şi întinşi pe o parte, şi meditează asupra creaţiei Cerurilor şi Pământului: „Doamne, nu ai creat aceasta în van! Fii Tu preamărit!” (III, 190-1). Şi: „Dar nu observă oare cămilele, cum sunt ele create? Şi Cerul, cum a fost înălţat? Şi munţii, cum au fost ridicaţi? Şi pământul, cum a fost întins? Aminteşte deci, căci nu eşti decât unul care aminteşte (pe Dumnezeu).” (LXXXVIII, 17-21). Şi: „Nu străbat oare pământul, pentru ca astfel să observe?” (XLVII, 10). Versetele care se referă la argumentul prezentului capitol sunt multe. Printre hadith-uri, a se vedea precedentul hadith [66, din cap. V], în care este spus: „Treaz şi înţelept este cel care-şi supune propriul suflet.”

***

titlu2

Capitolul 10: despre graba de a face fapte bune şi despre faptul de a îndemna pe cine îşi propune să facă vreuna să se dedice acesteia cu seriozitate, fără ezitări.

0-3

Allâh Preaînaltul spune:  „Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune!” (II, 148). Şi: „Grăbiţi-vă la o iertare care vine de la Domnul vostru şi la o Grădină amplă cât Cerurile şi Pământul, pregătită pentru cei temători (de Dumnezeu)” (III, 133). Dar ajungem şi la hadith:

87

87        Primul hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Grăbiţi-vă la fapte, datorită tulburărilor care vor fi ca succedarea momentelor întunecate una după altă într-o noapte tenebroasă: omul se va scula de dimineaţă credincios dar va ajunge să fie seara necredincios, sau va fi credincios seara şi dimineaţa se va trezi necredincios, vânzându-şi propria Religie pentru o bucată din lumea de jos.” Este relatat de Muslim. (1, LI, 118).

88

88        Al doilea hadith. Se transmite de la ‘Uqba ben Al-Hârith: „Făcui rugăciunea de după-amiază târzie în spatele Profetului ﷺ , la Medina. El dădu salutul de Pace [care încheie salât-ul], apoi se ridică în grabă şi trecând printre credincioşi, [care erau încă aşezaţi,] se duse la apartamentul uneia din soţiile sale. Lumea se sperie de graba sa[1]. Apoi el se întoarse şi văzându-i uimiţi de graba sa, spuse: ‘Mi-am amintit se găsea la noi (în casă) un pic de aur neprelucrat, şi nevrând să mă distragă, am poruncit să fie distribuit.’ „[2] Este relatat de Al-Bukhârî (10, CLVIII, 851). Într-o altă versiune relatată tot de Al-Bukhârî (24, XX, 1430), Profetul spune: „Lăsasem în casă nişte aur neprelucrat care ţinea de milosteniile (sadaqa) [musulmanilor], şi nu vroiam să rămână acolo toată noaptea.”

89

89        Al treilea hadith. Se transmite de la Giâbir [ben ‘Abd Allâh]: „În ziua [bătăliei] de la Uhud, un om întrebă pe Profet ﷺ: ‘Ce crezi, unde voi ajunge dacă voi fi ucis?’ ‘În Grădină’, răspunse. Acela atunci aruncă curmalele pe care le avea în mână şi începu să se lupte până când fu ucis.” Este un hadith asupra căruia există un acord deplin. (B. 64, XVII, 4046 – M. 33, XLI, 1899).

90

90        Al patrulea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra. „Un om merse la Profet ﷺ şi îl întrebă: ‘Trimis a lui Allâh, care este milostenia care are cea mai mare recompensă?’ El răspunse: ‘Aceea pe care o faci atunci când eşti avid şi cu sănătatea bună, te temi de sărăcie şi sper la bogăţie. Nu o întârzia până atunci când sufletul îţi ajunge la beregată, şi spui: – Aceasta este pentru acela, şi aceasta e pentru celălalt iar pentru celălalt în loc de acesta. -‘ „[3] Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 24, XI, 1419 – M. 12, XXXI, 1032).

91

91        Al cincilea hadith. Se transmite de la Anas că în ziua [bătăliei] de la Uhud, Trimisul lui Allâh ﷺ luă o spadă şi întrebă: „Cine o va lua de la mine?” Fiecare din cei care erau prezenţi întinseră mâna spunând: „Eu, eu!” El întrebă iar: „Cine o va lua împreună cu dreptul său?” Aceştia atunci dară înapoi însă Abû Dugiâna spuse: „Eu o voi lua, împreună cu dreptul său!” El atunci o luă şi cu ea începu să taie capetele idolatrilor.[4] Este relatat de Muslim (44, XXV, 2470).

92

92        Al şaselea hadith. Se transmite de la Az-Zubayr ben ‘Adî: „Am mers la Anas ben Mâlik şi ne plânserăm lui de cele pe care sufeream din partea lui Al-Haggiâj[5], dar Anas ne spuse: ‘Înduraţi cu răbdare căci nicio vreme nu va veni fără ca ceea ce îi urmează să nu fie mai rău, până când veţi întâlni pe Domnul vostru. Şi aceasta l-am auzit de la Profetul ﷺ vostru.” Este relatat de Al-Bukhârî (93, VI, 7068).

93

93        Al şaptelea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Grăbiţi-vă la acte astfel ca să o luaţi înainte a şapte lucruri, dat fiind că nu vă aşteaptă decât o sărăcie care dă uitare, sau o bogăţie care corupe sau o boală care face neputincios, sau o bătrâneţe avansată în care se pierd minţile, sau o moarte care se iveşte pe neaşteptate, sau antecristul (daggiâl), care printre lucrurile care nu s-au manifestat este cel mai rău la care se poate aştepta, sau, în fine, Ora: iar Ora este lucrul cel mai de temut, cel mai amar.” Este relatat de At-Tirmidhî.

94

94        Al optulea hadith. Se transmite tot de la Abû Hurayra că în ziua [bătăliei de la] Khaybar Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Voi încredinţa acest steag unui om care iubeşte pe Allâh şi pe Trimisul Său, un om prin care Allâh va da deschiderea[6].” ‘Umar spuse: „Nu mai dorisem niciodată comanda, în afara acelei zile: atunci încercam să mă evidenţiez, cu speranţa să fiu chemat.” Trimisul lui Allâh ﷺ chemă pe ‘Alî ben Abî Tâlib şi îi încredinţă steagul poruncindu-i: „Înaintează şi să nu te întorci la dreapta sau la stânga până când Allâh nu îţi va acorda deschiderea.” ‘Alî mărşălui un pic apoi se opri şi fără să-şi întoarcă chipul strigă: „Trimis al lui Allâh, în ce scop trebuie să-i combat pe aceşti oameni?” El răspunse: „Combate-i până când nu vor mărturisi că nu există divinitate în afara lui Allâh şi că Muhammad este Trimisul lui Allâh. Iar atunci când o vor face, îşi vor salva de tine sângele şi bunurile lor, în afara celor care ar putea fi luate pe bună dreptate[7]: şi la Allâh este răsplata în ceea ce-i priveşte[8].” Este relatat de Muslim (44, IV, 2405).

***

NOTE:

[1] Profetul (Rugăciunea şi Pacea divină asupra sa) se mişca în mod obişnuit cu calm, iar credincioşii, văzându-l dimpotrivă mergând în grabă la „apartamentul” uneia din soţiile sale, se gândiră că poate ceva grav se întâmplase.

[2] Nota lui An-Nawawî: „Prin termenul tibr (‘aur neşlefuit’) se înţelge bucăţi de aur, sau [poate] de argint.” Conform majorităţii comentatorilor însă, prin tibr trebuie înţeles ‘aurul brut’, şi deci neprelucrat.

[3] Nota lui An-Nawawî: „Prin termenul hulqûm (care desemnează la modul general, ‘beregata’) se înţelege canalul [locul din gât şi din partea de sus a pieptului] prin care trece respiraţia, în vreme ce canalul prin care trec mâncărurile şi băuturile se numeşte marî’.” Expresia arabă tradusă în mod obişnuit ‘atunci când sufletul ajunge la beregată’, înseamnă ‘atunci când se trage să moară’.

[4] Nota lui An-Nawawî: „Numele lui Abû Dugiâna era Simâk ben Kharşa. Expresia ahgiama l-qawm înseamnă „aceştia dară înapoi”, iar prin falaqa bi-hi se înţelege că „prin aceasta începu să taie” hâma l-muşrikîn, „capetele idolatrilor”.

[5] Al-Haggiâj ben Yûsuf, guvernator al Higiâzului şi apoi al Irakului pentru Califul ‘Abdu l-Malik ben Marwân, era cunoscut pentru cruzimea sa.

[6] Şi anume ‘va acorda victoria’ (fath).

[7] Şi anume ‘în afară de ceea ce poate fi luat pe bună dreptate din bunurile lor’, încasând dania rituală obligatorie (zakât), ‘şi din sângele lor’, în aplicarea pedepselor corporale prevăzute de Legea sacră.

[8] Nota lui An-Nawawî: „Conjugarea tasâwartu (‘încercam să mă evidenţiez’) înseamnă ‘ m-am împins în sus pentru a mă face vizibil’.

Reclame