„Cavalerismul”[1] este faptul de a prefera pe altul sieşi şi de a se comporta într-un mod desăvârşit cu fiinţele în felul în care acestora le place.

Din acest motiv, s-a putut spune despre „cavalerism” că nu a atins desăvârşirea până la Trimisul lui Allâh ﷺ căci, într-o circumstanţă în care oricine altcineva nu s-ar fi gândit decât la sine, el a exclamat: „Comunitatea mea! comunitatea mea!”

S-a spus despre „cavalerism” că acesta consistă a nu vedea în sine însuşi nici un merit (deosebit) în raport cu un altul.

„Fatâ”[2] este omul care nu are adversar (lâ khasma lahu).

Iar marca acestuia este mărinimia (sakhâ’), smerenia (tawâdu’), curajul (şajâ’a) în circumstanţe dificile.

Pentru credinciosul obişnuit, „cavalerismul” este în acţiunile sale, pentru elită este în domeniul ‘sufletelor’ (sacrificiu de sine); pentru elita elitei, aceasta este în domeniul ‘duhurilor’ (al-arwâh) prin sacrificiul străfundului inimii pentru apropierea de Cel Iubit.[3]

***

Al-Jurjânî în Cartea definiţiilor (Kitâb al-Ta’rîfât) spune:

Futuwwa, în utilizarea curentă desemnează generozitatea (sahâ’, şi mărinimie, n.t) şi nobleţea (karam).
În limbajul fiinţelor realizării spirituale (ahl al-haqîqa) este faptul că tu preferi pe alţii ţie însuţi în această lume şi în Cea de apoi.”

***

28

NOTE:

[1] Futuwwa poate fi tradusă prin: „cavalerism”, „ardoare generoasă”, „entuziasm”, „bravură”, „caracter decis”, „abnegaţie”.

[2] Este „eroul” prin excelenţă, „cavalerul”. Numeroase lame de sabie poartă încrustate în litere de aur, deviza: „lâ fatâ illâ ‘Aliyyun wa lâ sayfa illâ Dhû-l-fiqâr” („Nu există un alt erou în afara lui ‘Alî, şi nici sabie în fara lui Dhû-l-fiqâr”, numele sabiei Profetului).

[3] Noţiunea de futuwwa a avut o imensă importanţă istorică căci pe baza aceasteia au fost fondate codurile de onoare ale cavaleriei arabe şi a breslelor artizanale din care multe subzistă până în zilele noastre. Cuvântul în sine conţine ideea de tinereţe, generozitate, bravură, calităţi virile; este „spiritul cavaleresc”, sau entuziasmul tinereţii care se aliază curajului şi loialităţii combatantului, apărător al credinţei şi protector al celor slabi.

Folosirea termenului în cadrul tasawwuf este cu atât mai justificat cu cât primii „eroi” ai Islamului erau Profetul şi Sfinţii săi Tovarăşi iar „cavalerul” îşi găseşte cel mai nobil câmp de bătălie în „marele război sfânt”, purtat împotriva propriului său suflet concupiscent.

Iată, pentru a întregii această noţiune, zece definiţii traduse din Tabaqât a lui Sulamî, autor care le-a preluat de la Sfinţi din secolele III şi IV după Hegira.

  1. Maeştrii spirituali din Bagdad erau strânşi la Abû Hafs al-Nîsâbûrî şi îl întrebau despre futuwwa; el le-a spus: „Vorbiţi voi înşivă, aveţi o înţelegere şi o limbă!” Junayd atunci a spus: „Futuwwa este încetarea speculaţiei raţionale şi atribuirii [meritului pentru ceea ce s-a realizat] (tark ar-rawiyya wa l-nisba)”. Abû Hafs reluă: „Ceea ce ai spus este excelent! Dar, pentru mine, futuwwa este punerea în practică a echităţii (insâf) şi încetarea revendicării (pentru sine)”. Junayd exclamă: „Ridicaţi-vă prieteni! Abû Hafs câştigă în faţa lui Adam şi a descendenţilor săi!”
  2. A fost întrebat Ruwaym ben Ahmad al-Baghdâdî (m. 303) despre furuwwa. Răspunse: „Este faptul de a căuta scuze pentru greşelile fraţilor tăi şi a nu te comporta cu ei într-un fel care să te oblige apoi să te scuzi”.
  3. Şah al-Karmânî (m. înainte de anul 300 de la Hegira) a spus: „Futuwwa este o calitate a celor bravi (ahrâr) şi laşitatea este o marcă a celor ticăloşi. Nu există act de devoţiune care să fie mai meritoriu decât a încerca să obţii afecţiunea Prietenilor lui Dumnezeu făcând ceea ce acestora le este plăcut.”
  4. A fost întrebat Muhammad ben Al-Fâdil Al-Balkhî (mort în 319 după Hegira, la Samarkand) despre futuwwa. El răspunse: „Este faptul de a-şi păzi secretul (sirr) cu Dumnezeu, conform a ceea ce este convenabil; şi, din punct de vedere exterior, a respecta facerea de bine în relaţie cu fiinţele create trăind cu ele în bună stare şi tratându-le într-o manieră virtuoasă.”
  5. Abû ‘Abdallah Al-Şajazî a fost întrebat: „Ce este futuwwa?” Răspunse: „Este a căuta scuze semenilor tăi şi a vedea propriile tale defecte, a vedea ceea ce este desăvârşit la ei şi insuficienţele tale; este compasiunea faţă de toate fiinţele, inocente şi păcătoase. Maximul futuwwa este ca fiinţele să nu te deturneze de la Dumnezeu.”
  6. Abû l-Husayn al-Warrâq al-Nîsâbûrî (m. înainte de 320 după Hegira) a spus: „Futuwwa se bazează pe cinci calităţi: prima este respectul angajamentelor luate (al-hifâz), a doua este loialitatea (al-wafâ’), a treia este recunoştinţa (şukr), a patra este îndurarea răbdătoare (sabr), a cincea este mulţumirea (ridâ).”
  7. Ja’far ben Muhammad Al-Khuldî (m. la Bagdad în 348 după Hegira; îşi are mormântul la Al-Şûnîziyya, lângă cel al lui Sarî al-Saqatî şi Junayd) a spus: „Futuwwa este dispreţul de sine şi respectarea demnităţii musulmanilor”.
  8. Abû l-Hasan ‘Alî ben Ahmad Al-Bûşanjî (m. 348 după Hegira), întrebat fiind despre futuwwa, răspunse: „Este bărbăţia desăvârşită (husn al-murâ’â) şi vigilenţa de sine permanentă (dawân al-murâqaba): şi este faptul de nu manifesta nimic în exterior care să contrazică ceea ce tu ai în interior”. [este vorba de sidq, sinceritate, n.t]
  9. Abû Bakr Muhammad ben Ahmad l-Şabahî (m. înainte de 360 după Hegira) a spus: „Futuwwa este frumuseţea de caracter şi realizarea binelui”.
  10. Abû ‘Abdallah Muh. b. Ahmad Al-Muqrî’ (m. 366 după Hegira) a spus: „Futuwwa este faptul de a da dovadă de un bun caracter faţă de cei pe care îi deteşti, a distribui bunurile tale celor pe care îi urăşti şi de a avea un bun chip pentru cei faţă de care inima ta nu vrea să-i privească.”
Reclame