titlu

Capitolul 7: despre certitudine (yaqîn) şi despre încredinţarea fermă (tawakkul)

0

Allâh Preaînaltul spune: „Şi atunci când credincioşii văzură facţiunile aliate, spuseră: „Aceasta este ceea ce ne-au promis Allâh şi Trimisul Său, şi Allâh şi Trimisul Său spun adevărul.” Aceasta nu făcu decât să sporească credinţa lor şi încredinţarea lor [la Allâh]” (XXXIII, 22). Şi spune: „Vulgul le spunea lor: „Lumea s-a strâns împotriva voastră, temeţi-vă de ea!” Aceasta nu făcu decât să sporească credinţa lor, şi spuseră: „Allâh ne este suficient: ce minunat Tutore!” Putură să se întoarcă, prin harul lui Allâh şi prin favoarea Sa, fără ca vreun rău să-i atingă şi urmăriră satisfacţia lui Allâh: şi Allâh este Cel căruia îi aparţine suprema Excelenţă” (III, 173-4). Şi de asemenea: „Încredinţaţi-vă cu fermitate Viului, Cel care nu moare niciodată” (XXV, 58). El spune: „Şi lui Allâh i se încredinţează ferm cei care au credinţă” (XIV, 11). Şi tot Preaînaltul spune: „Şi atunci când ai dobândit determinarea fermă, încredinţează-te ferm la Allâh” (III, 159). Versetele care se referă la ordinul de a se încredinţa cu fermitate la Allâh sunt multe şi bine-cunoscute. Preaînaltul spune apoi: „Iar cine se încredinţează ferm la Allâh, El le ajunge” (LXV, 3), şi anume, îi este suficient. Şi spune: „Credincioşii sunt cei care atunci când Allâh este menţionat, inimile lor freamătă şi atunci când le sunt recitate versetele Sale aceştia sporesc în credinţa lor şi aceştia se încredinţează ferm Domnului lor” (VIII,2). Versetele care sunt despre excelenţa încredinţării ferme la Allâh sunt multe şi foarte bine cunoscute. Ajungem acum şi la hadith.

74

74        Primul hadith. Se transmite de la Ibn ‘Abbâs: „Trimsul lui Allâh ﷺ spuse: ‘Mi-au fost arătate Comunităţile, şi văzui un Profet care avea cu sine un mic grup, un Profet care avea cu sine unul sau doi oameni şi un Profet care nu avea pe nimeni cu sine. Iată că mi-a fost pus înainte o mare masă de oameni; mă gândii că era vorba de comunitatea mea, dar îmi fu spus: -Acesta e Mûsâ cu poporul său, dar priveşte la orizont. – Mă uitai şi aveam acolo o mare masă de persoane. Îmi fu din nou spus: – Şi priveşte la orizont din cealaltă parte. – Chiar şi acolo era o mare masă de persoane. Îmi fu spus: – Aceasta este Comunitatea ta: cu ei sunt şaptezeci de mii care vor intra în Paradis fără să li se ceară socoteală şi nici să fie pedepsiţi. – ‘ Apoi se ridică şi intră în casă. Cei prezenţi începură a face speculaţii în privinţa celor care ar fi intrat în Grădină fără să dea socoteală şi nici să fie pedepsiţi. Unii spuneau: ‘Se poate că sunt Tovarăşii Trimisului lui Allâhﷺ.’ Alţii însă spuneau: ‘Se poate să fie cei care sunt născuţi în Islam şi nu au mai asociat nimic lui Allâh.’ Pe scurt, discutară ipoteze diferite, când iată că Trimisul lui Allâh ﷺ ieşi, veni la ei şi întrebă: ‘Despre ce anume faceţi speculaţii?’ Ei îi explicară şi el spuse: ‘Sunt cei care nu fac exorcisme şi nu recurg la cei care le fac[1] şi nu iau auspicii negative şi se încredinţează ferm la Domnul lor.’ ‘Ukkâşa ben Mihsan se ridică şi ceru: ‘Invocă Allâh, ca să mă număr printre aceştia!’ Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: ‘Eşti dintre ei.’ Un altul se ridică şi ceru: ‘Invocă Allâh ca să mă număr printre aceştia!’ El însă îi spuse: ‘ ‘Ukkâşa ţi-a luat-o înainte.[2]‘ ” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 76,XVII, 5705 – M. 1, XCIV, 220).

75

75       Al doilea hadith. Se transmite tot de la Ibn ‘Abbâs că Trimisul lui Allâh ﷺ spunea: „Allahumma Ţie mă supun şi în Tine am credinţă, Ţie mă încredinţez cu fermitate şi către Tine mă întorc, şi prin intermediul tău îmi port disputele. Allahumma, caut refugiu în puterea Ta (şi nu e divinitate în afara Ta) de faptul de a mă face să rătăcesc pierdut. Tu eşti Viul, Cel care nu moare, iar ginni şi oamenii mor.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 98, VII, 7383 – M. 48, XVIII, 2717). Aceasta este redactarea lui Muslim, în timp ce Al-Bukhâri o relatează într-o formă abreviată.

76

76        Al treilea hadith. Se transmite tot de la Ibn ‘Abbâs: „[Cuvintele] „Allâh ne este suficient: ce minunat Tutore!” le pronunţă Ibrâhîm atunci când fu aruncat în foc, aşa cum şi Muhammad ﷺ le pronunţă atunci când îi spuseră [lui şi Tovarăşilor săi]: ” ‘Lumea s-a strâns împotriva voastră, fie-vă teamă!’ Aceasta nu făcu decât să crească credinţa lor şi ei spuseră: ‘Allâh ne este suficient: ce minunat Tutore!’ ” Îl relatează Al-Bukharî (65, comentariu la Sura 3, XIII, 4563), care într-o altă versiune (65, comentariu la Sura 3, XIII, 4564) relatează cuvintele lui Ibn ‘Abbâs astfel: „Ultimele cuvinte ale lui Ibrâhîm atunci când fu aruncat în foc fură: ‘Allâh îmi este suficent: ce minunat Tutore!”

77

77        Al patrulea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Profetulﷺ spuse: „Vor intra în Grădină grupuri de oameni ale căror inimi vor fi precum inimile păsărilor”[3]. Este relatat de Muslim (51, XI, 2840).

78

78        Al cincilea hadith. Se transmite că Giâbir [ben ‘Abd Allâh] plecă într-o expediţie militară înspre Najd împreună cu Trimisul lui Allâh ﷺ. Când apoi Trimisul lui Allâhﷺ luă calea de întoarcere, şi Giâbir se întoarse alături de ei, [şi anume alături de Profet ﷺ şi de luptătorii care îl însoţeau. Într-o zi,] arşiţa îi prinse într-un wâdî plin de arbuşti. Trimisul lui Allâh ﷺ atunci descălecă şi oamenii se împrăştiară în căutarea umbrei plantelor; Trimisul lui Dumnezeu ﷺ se puse sub un salcâm, şi atârnă de copac spada sa. „Adormisem,” [povesteşte Giâbir.] „La un moment dat Trimisul lui Allâh ﷺ  ne chemă. [Când ajunserăm,] lângă el era un beduin, şi elﷺ spuse: ‘Pe când dormeam, acesta de faţă mi-a desprins spada îndreptând-o împotriva mea; m-am trezit şi el avea în mână spada scoasă din teacă şi spunea: – Cine te va proteja de mine? – Allâh! -, i-am spus atunci, de trei ori.’ S-a aşezat atunci jos şi nu l-am pedepsit.”[4] Este un hadith asupra căruia există un acord deplin. (B. 56, LXXXIV, 2910 – M. 6, LVII, 843). Într-o altă versiune [relatată de Al-Bukhârî(64, XXXII, 4136)] Giâbir spune: „Eram cu Trimisul lui Allâh în [expediţia militară de la] Dhâtu r-Riqâ’. Ajunserăm la un copac umbros pe care-l lăsarăm Trimisului lui Allâh. În timp ce spada Trimisului lui Allâh era atârnată de acel copac, un idolatru veni şi o scoase din teacă şi îl întrebă: ‘Ţi-e teamă de mine?’ ‘Nu’, răspunse. ‘Cine te va proteja de mine?’, îl întrebă iarăşi, şi Profetul răspunse: ‘Allâh!’ ” În versiunea relatată de Abû Bakr Al-Ismâ’îlî în Sahîh-ul său, atunci când idolatru întrebă: „Cine te va proteja de mine?”, şi îi fu răspuns „Allâh”, spada îi căzu din mână. Trimisul lui Allâh o luă şi la rândul lui întrebă: „Şi cine te va proteja de mine?” Atunci celălalt se rugă: „Fii cel mai bun din cei care iau [ceva care este căzut din mâna unui adversar].” Profetul îl întrebă: „Ateşti că nu există divinitate în afara lui Allâh şi că eu sunt Trimisul lui Allâh?”, „Nu,” răspunse, „dar prind cu tine un pact conform căruia nu te voi combate şi nu voi fi cu cei care te combat.” El atunci îl lăsă să plece pe calea sa. Când acela ajunse la tovarăşii săi, le spuse „Vin la voi după ce am fost cu cel mai bun dintre oameni.”

79

79        Al şaselea hadith. Se transmite de la ‘Umar că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse:”Dacă vă încredinţaţi cu fermitate lui Allâh, aşa cum trebuie cu adevărat să se încredinţeze Lui, El vă va acorda providenţa aşa cum o acordă păsărilor, care pleacă dimineaţa cu burta goală şi se întorc seara cu burta plină[5].” Este relatat de At-Tirmidhî.

80

80        Al şaptelea hadith. Se transmite de la Al-Barâ’ ben ‘Âzib că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse [unui om]: „Tu, când mergi în patul tău spune: ‘Allahumma, Ţie mă încredinţez, Ţie îţi întorc chipul meu, Ţie îţi încredinţez faptul meu şi pe Tine mă sprijin, dorindu-Te şi temându-Te: nu este protecţie şi nici salvare de Tine decât în Tine. Am credinţă în Cartea Ta, pe care ai revelat-o, şi în Profetul Tău, pe care l-ai trimis.’ Iar dacă mori în aceea noapte, mori conform naturii originare (fitra) celei mai pure; dacă însă te scoli dimineaţa, vei găsi de bine.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 80, VIII, 6314 – M. 48, XVII, 2710). Într-o versiune relatată în cele două Sahîh (B. 4, LXXV, 247 – M. 48, XVII, 2710), Trimisul lui Allâh spune aceluiaşi Al-Barâ’:” Când te duci la culcare, fă abluţiunea ca pentru rugăciune, apoi culcă-te pe partea dreaptă şi spune”, etc.; după care urmează acelaşi text citat mai înainte, însă la final Profetul spune: „Fă ca aceste cuvinte să fie ultimele pe care le pronunţi.”

81

81        Al optulea hadith. Se transmite de la Abû Bakr, Veridicul (as-siddîq): „[Pe când era ascunşi în peşteră pentru a fugi de idolatrii, în timpul Emigraţiei la Medina], priveam picioarele idolatrilor [care urmau urmele lăsate de noi]: eram astfel în peşteră şi ei erau deasupra capetelor noastre. Spusei atunci: ‘Trimis al lui Allâh, dacă unul din ei se uită sub picioare, ne vede!’ El atunci spuse: ‘Abû Bakr, ce crezi de doi din care al treilea e Allâh?’ „Este un hadith asupra căruia există un acord deplin (B. 65, comentariul la Sura 9, IX, 4663 – M. 44, I, 2381).

82

82        Al nouălea hadith. Se transmite de la Mama Credincioşilor Umm Salama, a cărui nume era Hind bin Hudhayfa, că Profetul ﷺ atunci când ieşea din casă spunea: „În Numele lui Allâh, mă încredinţez cu fermitate lui Allâh! Allahumma, caut refugiu în Tine de deviere şi de ceea ce mă face să deviez, de căderea în eroare şi de ceea ce mă face să cad în eroare, de a fi injust şi de faptul de a fi obiect al injustiţiei, de a fi ignorant şi de faptul că [alţii] vin la mine cu ignoranţă.” Este relatat de Abû Dâwud, At-Tirmidhî şi alţii, şi aceasta este versiunea lui Abû Dâwud.

83

83        Al zecelea hadith. Se transmite de la Anas că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Cui spune,” şi se înţelege ‘atunci când iese din casă’, ” ‘În Numele lui Allâh, mă încredinţez cu fermitate lui Allâh, şi nu e nici forţă şi nici putere decât în Allâh’, îi este spus ‘Eşti călăuzit, eliberat şi protejat’, iar demonul se îndepărtează de el.” Este relatat de Abû Dâwud, At-Tirmidhî, An-Nasâ’î şi alţii. În versiunea relatată de Abû Dâwud se adaugă: „Şi spune,” demonul adică, „unui alt demon: ‘Ce poţi face unui om care este călăuzit, eliberat şi protejat?’ „

84

84        Se transmite de la Anas: „Pe vremea Profetuluiﷺ erau doi fraţi, unul dintre ei venea la Profetﷺ, în timp ce celălalt era ocupat cu meseria sa. Acesta din urmă se plânse de fratele său Profetului ﷺ, care îi răspunse: ‘Se poate ca providenţa ta să o obţii graţie lui.’ „[6] Este relatat de At-Tirmidhî.

***

NOTES

[1] Din momentul în care în exemplul profetic sunt observate diferite modalităţi de ruqya (termen care traducem pentru simplicitate ‘exorcism’, dar care în realitate indică o vastă gamă de rituri având în general finalitatea de a elibera o anumită persoană de influenţe negative, mai ales de tipul ‘subtil’), comentatorii avansează două ipoteze: în prima, se reţine că în hadithul de faţă Profetul înţelege a se referi la practicile de exorcism efectuate de idolatrii; în cea de-a doua, el ar da în schimb indicaţii despre cum încredinţarea fermă la Allâh ar fi însă mai excelentă decât ruqya.

[2] Nota lui An-Nawawî: „Termenul ruhayt (‘mic grup’) este diminutivul de la raht, care indică un ‘grup’ de mai puţin de zece persoane. Ufuq (‘orizont’) este [din punct de vedere etimologic] ‘partea’, ‘latura’. Numele Tovarăşului Profetului care intervine la sfârşitul hadith-ului se poate citi şi ‘Ukâşa, însă ‘Ukkâşa este mai corect.”

[3] Nota lui An-Nawawî: „Se spune că sensul [cuvintelor ‘…ale căror inimi vor fi  precum inimile păsărilor”] este că aceştia se încredinţează cu fermitate lui Allâh. Conform altora, sensul este: ‘…ale căror inimi vor fi subtile.’ ”

[4] Nota lui An-Nawawî: „Verbul qafala înseamnă ‘a lua calea de întoarcere’. Prin ‘idâh se înţeleg ‘arbuşti’ sau copăcei cu spini, în timp ce copacul numit samura este un tip de ‘salcâm’, copac cu spini mai mare decât acei copăcei. Verbul ikhtarata indică acţiunea de ‘a scoate din teacă şi a îndrepta’ o spadă, în timp ce prin salt se înţelege spada ‘scoasă din teacă’. ” Conform comentatorilor, cuvintele „se aşeză pe jos” s-ar referi la Profet (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină), care înainte era întins; s-ar putea înţelege şi că beduinul fuse cel care se aşezase.

[5] Nota lui An-Nawawî: „Păsările pleacă de la primele lumini ale zilei khimâsan, şi anume, înfometate, ‘cu burta goală’ şi contractată, şi se întorc la sfârşitul zile bitânan, şi anume, ‘cu burta plină’.”

[6] Nota lui An-Nawawî: „Prin yahtarifu (‘era ocupat cu meseria lui’) se înţelege că se dedica comerţului şi câştigului.”

Reclame