titlu

Capitolul 5: despre vigilenţa interioară (murâqaba),
[datorată conştientizării faptului de a fi sub permanenta atenţie a lui Allâh]

0

Allâh Preaînaltul spune: „Cel care te vede atunci când te ridici [în rugăciune] şi vede mişcările tale (taqallub) printre cei care se prosternează[1](LVII,4). Şi spune: „Şi El este împreună cu voi oriunde sunteţi” (LVII, 4). Precum şi „Nu există cu adevărat nimic pe Pământ sau în Cer care să fie ascus lui Allâh” (III, 5). Şi tot Preaînaltul spune: „Cu adevărat, Domnul tău observă cu atenţie” (LXXXIX, 14). Şi spune: „El cunoaşte trădarea ochilor şi ceea ce ascund piepturile” (XI, 19). Versetele care se referă la subiectul acestui capitol sunt multe şi cunoscute.

60-160-2

60        Primul hadith. Se transmite de la ‘Umar ben Al-Khattâb: „Într-o zi în timp ce şedeam lângă Trimisul lui Allâh ﷺ, iată că apare un om cu veşminte foarte albe şi cu părul foarte negru: nu se vedeau pe el urmele de călătorie şi niciunul din noi nu-l cunoştea. Se aşeză în faţa Profetului ﷺ cu genunchii atingându-i pe ai săi şi cu palmele mâinii pe coapsele sale; apoi spuse: ‘Muhammad, informează-mă despre Islam.’ Trimisul lui Allâh ﷺ răspunse: ‘Islam este faptul că tu ateşti că nu există divinitate în afara lui Allâh şi că Muhammad este Trimisul lui Allâh; şi că înalţi rugăciunea, dai milostenia rituală (zakât), posteşti în luna Ramadân; şi realizezi Pelerinajul la Casă dacă ai posibilitatea.’ Atunci acela spuse: ‘Ai spus adevărul.’ Noi ne minunarăm de el, de faptul că îl întrebase şi îl confirmase.
Apoi întrebă: ‘Vorbeşte-mi despre credinţă (îmân).’ Răspunse: ‘Este faptul că tu crezi în Allâh, în Îngerii Săi, în Cărţile Sale, în Trimişii Săi şi în Ziua de pe Urmă, şi că tu crezi în decretarea divină, atât în bine cât şi în rău.’ ‘Ai spus adevărul’, spuse, apoi adăugă:
‘Informează-mă despre perfecţiune (ihsân).’ Profetulﷺ răspunse: ‘Este că tu adori Allâh ca şi cum L-ai vedea; şi chiar dacă nu-L vezi, El cu siguranţă te vede.’
Întrebă apoi: ‘Informează-mă despre Oră.’ Trimisul lui Dumnezeu ﷺ  răspunse: ‘În legătură cu acest lucru cel întrebat nu ştie mai mult decât cel care îl întreabă.’ ‘Atunci informează-mă despre semnele sale.’ Răspunse: ‘[Va veni atunci când] servitoarea va da naştere stăpânei sale şi atunci când vei vedea păstori de oi foarte săraci, desculţi şi goi, rivalizând în înălţimea edificiilor.’ Apoi omul se duse. Eu rămăsei în continuare, apoi Profetul întrebă: ‘ ‘Umar, ştii cine era cel care punea întrebări?’ Răspunse: ‘Allâh şi Trimisul Său ştiu cel mai bine.’ El spuse atunci: ‘Era Gibrîl, venit la voi pentru a vă face să cunoaşteţi Religia voastră.[2]‘ ” Este relatat de Muslim (1, I, 8).

61

61        Al doilea hadith. Se transmite de la Giundub ben Giunâda şi de la Mu’âdh ben Giabal că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Teme-te de Dumnezeu oriunde ai fi, fă ca buna acţiune să o urmeze pe cea rea, ca astfel aceasta să o anuleze pe aceea, şi să ai un bun comportament cu oamenii.” Este relatat de At-Tirmidhî.

62

62        Al treilea hadith. Se transmite de la Ibn ‘Abbâs: „Eram într-o zi în spatele Profetului [pe acelaşi bidiviu,] şi lui îmi spuse: ‘Băiete, te voi învăţa Cuvinte [importante]: Ţine-te de Allâh şi El te va ţine. Ţine-te de Allâh şi Îl vei găsi în faţa ta. Atunci când ceri, cere-I lui Allâh, şi atunci când ceri ajutor, cere-L întru Allâh. Să ştii că dacă comunitatea se pune de acord pentru a-ţi fi de ajutor în ceva, nu îţi va fi util decât ceea ce Allâh a scris în favoarea sa, şi chiar dacă se pun de acord în ceva, nu te va păgubi decât ceea ce Allâh a scris în defavoarea sa: kalamurile au fost deja ridicate şi foile sunt deja uscate.’ ” Este relatat de At-Tirmidhî. Într-o versiune ne-transmisă de At-Tirmidhî [ci de Ibn Hanbal, Profetul spune]:”Ţine-te de Allâh şi Îi vei găsi în faţa ta. Caută Cunoaşterea lui Allâh [când eşti în facilitate] şi El te va recunoaşte în dificultate. Să şti că ceea ce nu ţi s-a întâmplat, nu ţi se putea întâmpla şi ceea ce ţi s-a întâmplat nu putea decât să ţi se întâmple. Şi să ştii că ajutorul este însoţit de răbdare şi preocuparea de mângâiere, şi cu dificultatea vine facilitatea.”

63

63        Al patrulea hadith. Se transmite de la Anas: „Voi îndepliniţi acţiuni care în ochii voştri sunt mai irelevante decât un fir de păr, în timp ce noi, pe vremea Trimisului lui Allâh ﷺ le consideram motive de adevărată pierzanie.” Este relatat de Al-Bukhârî (81, XXXII, 6492). care spune: „…şi anume cele care duc la pierire.”

64

64        Al cincilea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Profetul ﷺ spuse: „Allâh Preaînaltul este gelos şi gelozia lui Allâh se [datorează faptului] că persoana face ceea ce Allâh I-a interzis.[3]Este un hadith asupra căruia există un acord deplin (B. 67, CVIII, 5223 – M. 49, VI, 2761).

6565-2

65        Al şaselea hadith. Se transmite că Abû Hurayra auzi pe Profet ﷺ  spunând: „Allâh voi să pună la încercare trei oameni care făceau parte dintre fii lui Isrâ’îl: un lepros, unul care rămăsese chel în urma unei boli şi un orb; astfel trimise lor un Înger. Acesta merse la lepros şi îl întrebă: ‘Care este lucrul care ţi-ar plăcea cel mai mult?’ El răspunse: ‘Un ten frumos, o piele frumoasă şi ca ceea pentru care oamenii mă privesc cu dezgust, să plece de la mine.’ Îngerul atunci îşi trecu mâna peste el şi iată că necurăţia sa dispăru şi îi fu dat un frumos colorit. Apoi Îngerul îl întrebă: ‘Care este bogăţia care ţi-ar plăcea cel mai mult?’ ‘Cămilele’, răspunse,” sau poate spuse, şi asupra acestui lucru acela care transmite hadith-ul este în dubiu; ‘Bovinele.’ „Îi fu dată o cămilă gravidă de zece luni şi Îngerul îi spuse: ‘Ca Allâh să-ţi acorde binecuvântarea în aceasta!’ Apoi Îngerul merse la cel chel şi îl întrebă: ‘Care este lucrul care ţi-ar plăcea cel mai mult?’ El răspunse: ‘Un păr frumos şi ca ceea ce oamenii privesc cu dezgust, să plece de la mine.’ Îngerul îşi trecu mâna peste el, calviţia încetă şi fu dăruit cu un frumos păr. Apoi Îngerul întrebă: ‘Care este bogăţia care ţi-ar plăcea cel mai mult?’ ‘Bovinele’, răspunse. Îi fu dată o vacă gravidă şi Îngerul spuse: ‘Ca Allâh să-ţi acorde binecuvântarea în aceasta.’ Apoi merse la orb şi îl întrebă: ‘Care este lucrul care ţi-ar plăcea cel mai mult? ‘ El răspunse: ‘Ca Allâh să-mi redea vederea ca să pot să văd oamenii.’ Îngerul îşi trecu mâna peste el şi Allâh îi redă vederea. Apoi Îngerul îl întrebă: ‘Care este bogăţia care ţi-ar plăcea cel mai mult?’ ‘Ovinele’, răspunse. Îi fu dată o oaie gravidă. Şi iată că primii doi avură mânji şi al treilea îi fură fătaţi miei.; astfel, primul avu o vale plină de cămile, al doilea o vale plină de bovine şi al treilea o vale plină de oi. Apoi Îngerul se duse la lepros într-o formă şi cu un aspect pe care acela îl avuse înainte, şi spuse: ‘Sunt un om foarte sărman şi pe când călătoream mi-am pierdut toate mijloacele şi astfel astăzi nu mai am nimic care să-mi permită să ajung, dacă nu ar fi graţie lui Allâh şi în al doilea rând, graţie ţie: pe Cel care ţi-a dăruit un ten frumos, o piele frumoasă şi aceste bogăţii, îţi cer să-mi dai o cămilă care mi-ar fi suficientă în călătoria mea.’ Acela răspunse: ‘Am multe sarcini de făcut şi conturi de reglat!’ Îngerul atunci spuse: ‘E ca şi cum te-aş cunoaşte: nu erai lepros şi din cauza aceasta oamenii te priveau cu dezgust? Nu erai sărac şi Allâh te-a dăruit?’ El răspunse: ‘Nu am făcut nimic altceva decât să primesc aceasta ca moştenire, de la strămoşii mei.’ Îngerul răspunse: ‘Dacă minţi, Allâh să te facă să revii cum erai!’ Apoi Îngerul se duse la cel care devenise chel ca urmare a unei boli, luând forma şi aspectul pe care acesta îl avuse înainte: îi spuse ceea ce îi spusese şi celuilalt şi el răspunse în acelaşi fel, astfel că Îngerul încheie spunând: ‘Dacă minţi, Allâh să te facă să revii aşa cum erai!’ În fine, Îngerul se duse şi la orb, luând forma şi cu aspectul pe care acela îl avuse, şi îi spuse: ‘Sunt un om foarte sărman, un călător, şi mi-am pierdut toate mijloacele, astfel că astăzi nu mai am nimic care să mă fac să ajung, dacă nu ar fi graţie lui Allâh şi, în al doilea rând, graţie ţie: pe Cel care ţi-a redat vederea, îţi cer să-mi dai o oaie, care mi-ar fi suficientă pentru călătoria mea.’ Acela răspunse: ‘Eram orb şi Allâh mi-a redat vederea: ia ceea ce vrei şi lasă ceea ce vrei! Pe Allâh! Astăzi nu o să-ţi cer socoteală pentru nimic din ceea ce iei pentru Allâh, Puternicul şi Preamăritul.’ Îngerul atunci spuse: ‘Ţineţi bunurile tale: aţi foşti puşi la încercare şi Allâh e mulţumit de tine dar este mânios împotriva tovarăşilor tăi[4].’ ” Este un hadith asupra căruia este un acord deplin (B. 60, LI, 3464 – M. 53, prolog, 2964).

66

66        Al şaptelea hadith. Se transmite de la Şaddâd ben Aws că Profetul ﷺ spuse: „Treaz şi şiret este cel care-şi supune propriul suflet şi acţionează pentru ceea ce este după moarte. Slab şi neglijent este cel care face ca propriul său suflet să urmeze patima sa şi-şi pune în Allâh [deşarte] speranţe.”[5] Este relatat de At-Tirmidhî.

67

67        Al optulea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Face parte din desăvârşirea Islamului[6] unei persoane faptul că acesta lasă ceea ce nu-l priveşte.” Este relatat de At-Tirmidhî.

68

68        Al nouălea hadith. Se transmite de la ‘Umar că Profetul ﷺ spuse: „Nu se întreabă omul de ce şi-a bătut propria sa soţie[7].” Este relatat de Abû Dâwud şi de alţii.

***

Note:

[1] Despre ceea ce trebuie să fie înţeles în acest caz prin taqallub (literalmente ‘a se duce’, ‘a se întoarce’, ‘a trece de la unul la altul’ , ‘a oscila, a se plimba’) comentatorii Coranului propun diverse interpretări: se înţelege ‘a se duce’ şi deci ‘ mişcarea’ Profetului (asupra sa Rugăciunea şi Pacea divină), printre ceilalţi credincioşi aflaţi în rugăciune, în diferitele poziţii rituale ale rugăciunii; se face aluzie la faptul de ‘trecerea’ Duhului Profetului de la unul la altul printre pioşii săi predecesori, până la naşterea sa corporală; şi în fine, se referă la ‘plimbarea’ privirii Profetului, în timpul rugăciunii, peste cei care îl urmează, dat fiind că el putea vedea în mod miraculos, în spatele său.

[2] Nota lui An-Nawawî: „Expresia ‘servitoarea va da naştere stăpânei sale’ înseamnă că vor fi multe sclave şi atunci când una din acestea va da naştere la o fată stăpânului său, această fată va urma statutul tatălui; unii spun însă pot fi şi alte semnificaţii. Termenul ‘âla indică oameni ‘foarte săraci’. Şi în final, cuvintele ‘eu rămăsei în continuare’ indică o perioadă mare de timp [trecut înainte că Profetul explicase întâmplarea]: ar fi vorba [conform anumitor versiuni ale hadith-ului] de trei zile.”

[3] Nota lui An-Nawawî: „Termenul gayra (‘gelozie’) are semnificaţia etimologică de ‘desconsiderare, dispreţ’.” Sensul subînţeles, pentru comentatori, este că gelozia divină are scopul de a împiedica persoana de a cădea în ceea ce Allâh a interzis.

[4] Nota lui An-Nawawî: ” ‘Cămila’ numită ‘uşarâ este cea ‘gravidă’ [în zece luni]’. Prin antagia, sau într-o altă versiune natagia, se înţelege [‘a făta’. Sensul este că] ‘primilor doi’ le-a fost dat putere peste făţii [cămilei şi vacii, şi deci din punct de vedere sintetic care ‘avură de la aceasta un făt’]; această terminologie este analogă celei utilizate pentru a definii ‘moaşa’ (qâbila) [care ‘face ca’ să fie dat nou născutul ]. Acelaşi discurs pentru wallada, [‘a face să nască’, ] de aici se înţelege că [orbului] îi fu dată putere peste naşterea mieilor, [şi se poate spune că ‘îi fură născuţi mieii’]; sunt toţi termeni cu aceeaşi semnificaţie, doar că unii [precum cele care provin de la natagia] sunt utilizate pentru animale [precum cămilele şi bovinele], şi altele pentru fiinţele de un alt tip [provenite de la walada pentru ovine şi fiinţe umane, termenul qâbila pentru moaşe]. Prin termenul hibâl [literalmente ‘coardă, funie’] se înţelege ‘orice mijloc’ [de subzistenţă]. Când se spune lâ ajhadu-ka (‘nu ţi se fa pune în cârcă’) se înţelege a nu fi constrâns să restituie nimic din ceea ce ar fi luat, şi nici obligat să nu ia orişice lucru care l-ar voi din bunurile sale. În versiunea relatată de Al-Bukhârî, [sau mai bine spus în anumite manuscrise ale acesteia,] se citeşte lâ ahmadu-ka [literalmente ‘nu te voi lăuda’] în loc de lâ ajhadu-ka: senusl este ‘nu te voi lăuda desigur pentru faptul că laşi ceva din ceea ce ai nevoie’, [subînţelegându-se ceea care nu este exprimată clar,] un pic ca atunci când [într-un faimos vers de poezie este spus]’ … şi astfel nu există regret pentru lungimea vieţii’, unde semnificaţia este viceversa, că ‘nu vă va fi adresat reproş pentru faptul că lungimea vieţii începe să se ducă.’ ”

[5] Nota lui An-Nawawî: „Tot At-Tirmidhî reţine, împreună cu alţi savanţi, că expresia man dâna nafsa-hu [pe care-l traducem cu ‘cine îşi supune propriul său suflet’] înseamnă ‘cine-i prezintă propriului suflet socoteala’.”

[6] Se aminteşte că termenul islâm înseamnă în arabă ‘supunere la Dumnezeu’.

[7] Aceasta însemnând, spun comentatorii, că acest lucru va fi lăsat între Dumnezeu şi persoanele implicate, dat fiind caracterul rezervat şi privat a motivelor care pot să ducă la un astfel de comportament; aceasta în cazul în care lucrul nu este adus în faţa judecătorului, sau nu trebuie să se intervină pentru a aduce pacea între soţi.

Reclame