titlu

Capitolul 4: despre veridicitate (sidq)

0

Spuse Allâh Preaînaltul: „O, voi, care aveţi credinţă, temeţi-vă de Dumnezeu şi fiţi împreună cu cei veridici” (IX, 119). Şi menţionează „cei veridici şi cele veridice” (XXXIII, 35). Şi spune tot Preaînaltul: „Dacă ar fi veridici adeveritori ai lui Allâh, ar fi mai bine pentru ei” (XLVII, 21). Urmează hadith-urile.

54

54        Primul hadith. Se transmite de la Ibn Mas’ûd că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Veridicitatea conduce la pietate şi pietatea duce la Grădină: şi un om spune adevărul până când este înscris la Allâh ca veridic. Minciuna conduce la impietate şi impietatea duce la Foc: şi un om minte până când este înscris la Allâh ca mincinos.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 78, LXIX, 6094 – M. 45, XXIX, 2607).

55

55        Al doilea hadith. Se transmite de la Al-Hasan ben ‘Alî: „Am păstrat [păzit, n.t] aceste cuvinte ale Trimisului lui Allâhﷺ: ‘Lasă aceea în privinţa căreia ai dubii pentru aceea în privinţa căreia nu ai dubii; veridicitatea este serenitate în timp ce minciuna e dubiu.’ „[1]

56

56        Al treilea hadith. Se transmite de la Abû Sufyân, în lungul său hadith în care vorbeşte de întâlnirea sa cu [împăratul bizantin] Heraclius: „Heraclius întrebă: ‘Şi ce anume vă porunceşte?’ „, şi anume Profetul ﷺ. Abû Sufyân răspunse: „El ne spune : ‘Adoraţi doar pe Allâh, nu-I asociaţi nimic şi lăsaţi deoparte ceea ce spun părinţii voştri.’ Ne ordonă rugăciunea, veridicitatea, cumpătarea [stăpânirea de sine, n.t] şi menţinerea legăturilor de sânge.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 1, VI, 7 – M – 32, XXVI, 1773).

57

57        Al patrulea hadith. Se transmite de la Sahl ben Hunayf, unul dintre cei care au participat la bătălia de la Badr, că Profetul ﷺ spuse: „Cine, cu întreaga sa veridicitate, îi cere lui Allâh Preaînaltul să-i dăruiască [extrema] mărturie [a martirajului (şahâda)], Allâh îl face să ajungă la staţiunile martirilor, chiar dacă ar fi să moară în propriul său pat.” Este relatat de Muslim (33, XLVI, 1909).

58

58        Al cincilea hadith. Se transmite de la Abû Hurayra că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Unul din Profeţi (asupra lor toţi Rugăciunea şi Pacea divină), care era pe cale să plece într-o expediţie militară, se întoarse către oamenii săi spunând: ‘Să nu mă urmeze cineva care a luat în căsătorie o femeie şi vrea să consume căsătoria, dar nu a făcut-o încă; şi nici cine a construit o casă dar nu a înălţat încă acoperişul; şi nici cine a cumpărat o turmă de oi, sau de cămile gravide şi aşteaptă să fete[2].’ Apoi plecă. Ajunse aproape de ţinutul [pe care vroia să-l atace] în vremea rugăciunii de după-amiază târzie (‘asr), sau aproximativ pe la aceea oră, şi spuse adresându-se soarelui: ‘Tu eşti supus Ordinii [divine], şi eu sunt de asemenea. Allâhumma, opreşte-l deasupra noastră!’ Soarele atunci se opri până când Allâh îi dădu victoria. El adună prada de război şi veni focul [divin din Cer] pentru a-l arde [ca semn al acceptării din partea lui Allâh], dar nu îl consumă. Iar în acel moment Profetul acela spuse: ‘Printre voi este cineva care a înşelat [reţinând o parte din prada de război]: un om din fiecare trib să vină să încheie un pact cu mine.’ Mâna unuia [dintre reprezentanţii triburilor] rămase lipită de a sa, şi acesta spuse: ‘Cel care a înşelat este dintre voi: ca [toţi cei din] tribul tău să vină să încheie pactul cu mine.’ [Aceştia veniră,] şi mâna a doi sau trei dintre oameni rămase lipită de a sa. El spuse: ‘Cel care a înşelat este dintre voi!’ Veniră apoi cu o ţeastă asemănătoare uneia de vacă, toată în aur; el o puse [împreună cu restul prăzii], veni focul şi o cuprinse [împreună cu restul].” [Trimisul lui Allâh ﷺ încheie spunând:] „Înaintea noastră prăzile de război nu erau licite pentru nimeni. Apoi Allâh le-a făcut să fie licite: atunci când a văzut slăbiciunea şi neputinţa noastră, El le-a făcut licite.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 57, VIII, 3124 – M. 32, XI, 1747).

59

59        Al şaselea hadith. Se transmite de la Hâkîm ben Hizâm că Trimisul lui Allâh ﷺ spuse: „Cumpărătorul şi vânzătorul pot să încheie [tranzacţia] până când nu se separă. Dacă însă amândoi sunt veridici şi expun cu claritate [unul mărfurile şi celălalt mijloacele de plată], iată că în tranzacţia lor are binecuvântare (baraka); dacă însă ascund sau mint, baraka tranzacţiei lor va fi anulată.” Este un hadith în privinţa căruia există un acord deplin (B. 34, XIX, 2079 – M. 21, XI, 1532).

***

NOTE:

[1] Nota lui An-Nawawî: „Faptul de a face aluzie la ‘ceea despre care ai dubii (mâ yurîbu-ka)’, înseamnă: ‘Lasă aceea în privinţă legalității căreia ai dubii şi alege aceea despre a cărei legalitate nu ai dubii.’ ”

[2] O altă posibilă lectură:”…cine a cumpărat o turmă de oi sau de camile gravide, de la care aşteaptă fătarea.

Reclame