Zuhd[1], este golirea inimii de un alt ataşament în afara lui Dumnezeu, sau ‘răcirea’ (burûda) inimii şi aversiunea sufletului faţă de lume.

Zuhd pentru vulg este renunţarea, în orice lucru, la ceea ce depăşeşte strictul necesar.
Zuhd pentru elită este renunţarea la ceea ce îndepărtează de apropierea de Dumnezeu în orice circumstanţă.
Zuhd-ul elitei elitei este renunţarea la a privi către orice altceva în afara lui Dumnezeu, în orice moment. Pe scurt, este răcirea inimii faţă de orice nu este El, faţă de orice dorinţă alta decât de Cel Preaiubit. El este motivul iubirii (mahabba), aşa cum a spus Profetul: „Detașează-te de lume, Dumnezeu te va iubi (izhad fî d-duniyâ yuhibu-ka Allâh)[2]„; el este motivul parcurgerii drumului [către Dumnezeu] şi al ajungerii la scopul suprem (wusûl) căci inima nu va reuşi să străbată acest drum atâta vreme cât rămâne ataşată la altceva decât Cel Iubit.

 *

[Al-Giurjâni:

„În utilizarea sa curentă [zuhd este] refuzul de a se lăsa atras de un lucru.
În vocabularul tehnic al oamenilor realizării spirituale, este aversiunea (bughd) şi îndepărtarea (i’râd) pe care o simţim pentru această lume.
Este a renunţa la tihnă (râha) în această lume prin căutarea păcii (râha) din Viaţa de Apoi.
Este, se spune, faptul că tu-ţi goleşti inima aşa cum ţi-ai golit mâna [de lucruri posedate].

***

[1] Zuhd: Renunţare, abstinenţă, continenţă, asceză, detaşare. Dificultatea traducerii termenului survine şi din imposibilitatea redării tuturor sensurilor cuprinse într-un singur termen.
Poate fi înţeles la modul general ca o ‘alegere preferenţială’. Iar în acest sens zuhd este mai curând ‘aşezarea lucrurilor în ordinea lor de importanţă’, ‘preferarea lui Dumnezeu’. Nu are nicio legătură cu ‘mortificarea’ şi cu ‘exerciţile ascetice’ şi presupune mai curând un efort de discernământ în care este recunoscută importanţa fiecărui plan de realitate dar preferindu-se doar ceea ce este esenţial.

Ibn Taymiyya a spus: „Zuhd este a delăsa ceea ce este inutil faţă de Viaţa de Dincolo.

Sufyân atht-Thawrî a spus: „Ascetismul în lumea aceasta este reducerea aspiraţiilor [faţă de lumea aceasta, n.t] şi nu abţinerea de a mânca feluri puţin gustoase sau a îmbrăca haine sărăcăcioase.”

Abû Sulaymân al-Dârânî a spus: „Zuhd este faptul de a delăsa ceea ce te împiedică să te ocupi de Allâh.”

Imam-ul Ahmad (al Hanbal) a fost întrebat despre cineva care avea 1000 de dinari, e posibil ca să fie considerat zâhid ( care practicând zuhd)? El a răspuns: „Da, este posibil. Condiţia este ca să nu se bucure atunci când aceştia [banii] se înmulţesc şi să nu se întristeze atunci când se împuţinează.

Tot Imamul Ahmad a spus: „Zuhd cuprinde trei aspecte: Primul este de a abandona ceea ce este ilicit (harâm) şi acesta este cel a vulgului. Al doilea este de a abandona surplusul în materie de licit (halâl) şi acesta este cel al elitei. Al treilea este de a lăsa ceea ce deturnează de la Allâh şi acesta este cel al Cunoscătorilor (de Dumnezeu) (zuhd al-Ârifîn).

[2] În Fath al-kabîr fî damm az-ziyâda ilâ’l Jâmi’a s-saghîr, Nabhânî dă acestui hadith versiunea următoare: „Detaşează-te de lume, Dumnezeu te va iubi; detaşează-te de ceea ce se găseşte în mâinile oamenilor, oamenii te vor iubi.”

Reclame