Spune: „Dacă-L iubiţi pe Allâh, urmaţi-mă; Allâh vă va iubi şi va ierta păcatele voastre. Allâh este Iertător, Milostiv.” Spune, „Supune-ţi-vă lui Allâh şi Trimisului.”Dar dacă ei se îndepărtează – atunci într-adevăr, Allâh nu-i iubeşte pe cei necredincioşi. (Coran, 3:32)[1]

Comentariu:

Am vorbit mai devreme despre realitatea iubirii atunci când am comentat versetul, „Ei îi iubeau precum îl iubeau pe Allâh,” şi l-am citat pe Al-Baydâwî spunând:

„Iubirea este o înclinaţie a sufletului (nafs) către un obiect (şay’) pentru a atinge o perfecţiune ce se găseşte în aceasta, astfel că sufletul este purtat (de către această înclinaţie) aproape de acesta. Atunci când servitorul (lui Dumnezeu) îşi dă seama că adevărata perfecţiune nu se găseşte decât la Allâh, şi când vede că perfecţiunea nu se găseşte în sufletul său sau în orice altceva care nu este Allâh -sau cu Allâh, sau întru Allâh, atunci iubirea sa va fi decât pentru Allâh şi în Allâh. Şi aceasta, necesită realizarea supunerii faţă de Dumnezeu. De aceea iubirea este interpretată ca voinţă de supunere şi apare ca o consecinţă necesară, urmărea (modelului) supunerii către Dumnezeu a Trimisului (Pacea şi rugăciunea divină asupra sa) precum şi ataşamentul activ la conformarea cu acesta.”

Allâh, preamărită fie Transcendenţa Sa, spune, Spune. Aceasta înseamnă, spune, O, Muhammad, celor care pretind că iubeasc pe Allâh dar nu urmează pe Trimisul Său, „Dacă-L iubiţi pe Allâh” precum pretindeţi, atunci „urmaţi-mă„, în vorbele, faptele şi stările (ahwâl) mele. Dacă voi faceţi aceasta, „Allâh vă va iubi„. Aceasta înseamnă că Allâh va fi mulţumit cu voi şi vă apropia de El. „Şi va ierta păcatele voastre„. Aceasta înseamnă că El va ridica voalul care acoperă inimile voastre prin iertarea păcatelor şi ştergerea defectelor, aducându-vă aproape de Imensitatea Sa şi acordându-vă proximitatea Prezenţei Sale Prea-Sfinte. „Allâh este Iertător, Milostiv.” către cei care caută iubirea Sa prin supunerea în faţa Lui şi urmarea modelului Trimisului Său (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa).

Spune, „Supune-ţi-vă lui Allâh„, în ceea ce El vă comandă să faceţi şi în ceea ce El vă interzice, ” şi (supune-ţi-vă) Trimisului” în ceea ce el face să fie sunna pentru voi şi în ceea ce vă încurajează să faceţi. Dar dacă ei se îndepărtează şi Îl evită, ei se expun astfel Aversiunii şi Pedepsei lui Allâh , datorate necredinţei lor. Atunci într-adevăr, Allâh nu-i iubeşte pe cei necredincioşi. Adică, El nu este Mulţumit cu ei şi nu îi primeşte (nu le primeşte faptele). Allâh nu spune, „El nu-i iubeşte”, căci se adresează la modul general. Acest vers este de asemenea o dovadă că este considerat ca necredinţă (kufr) faptul de a întoarce faţa de la Trimis (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) iar cel care-l evită este lipsit de iubire pentru Allâh; aceasta dovedeşte de asemenea că iubirea lui Allâh se răsfrânge cu precădere asupra celor credincioşi.

Se relatează că Creştinii din Najran au spus, „Singurul motiv pentru care îl venerăm şi adorăm pe Messia se datorează iubirii noastre pentru Allâh şi preamăririi Sale.” Ca răspuns la aceasta, Allâh a spus, Spune, O, Muhammad, „Dacă voi îl iubiţi pe Allâh”, Preamăritul, „urmaţi-mă…”. După ce acest verset a fost revelat, ‘Abdullâh b. Ubay (capul taberei ipocrite de la Medina) a spus celor cu care era asociat, „Muhammad supunerea către el pe acelaşi plan cu supunerea în faţa lui Allâh şi ne ordonă să-l iubim aşa cum Creştinii l-au iubit pe ‘Isâ (Iisus, Pacea divină asupra sa).” După acest comentariu, Allâh Preaînaltul a revelat, „Spune, ‘Supuneţi-vă lui Allâh şi Trimisului…'”. Iar Profetul (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) a spus într-un hadith, „Cel care mi se supune i s-a supus lui Allâh, iar cel care se supune imamul mie mi s-a supus, iar cel care nu mi se supune, nu se supune lui Allâh iar cel care nu se supune imamului, mine nu mi supune.[2]

Aluzia spirituală (‘işara)

Imitarea modelului Trimisului (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) este un stâlp de susţinere dintre pilonii căii spirituale (tarîqa) şi o condiţie esenţială pentru aprinderea luminilor realităţilor spirituale (haqîqa); aşadar, cel care nu urmează (pe Trimis) nu este pe o cale spirituală iar cel care nu este pe o cale spirituală nu va ajunge (la Allâh).

Şaikh-ul Az-Zarrûq (ca Allâh să fie mulţumit de el) a spus:

„Fundaţiile căii spirituale sunt cinci: teama de Dumnezeu (taqwa), atât în secret cât şi în public; aderarea la Profet (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) atât în vorbe cât şi în fapte; îndepărtare de (opinia a) ceea ce este creat atât în ceea ce este acceptat sau respins, întoarcere la Allâh atât în fericire cât şi în suferinţă şi mulţumire cu Allâh atât în înmulţire cât şi în împuţinare.”

Trimisul lui Allâh (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) este aşadar voalul (hijab) Prezenţei Divine şi portarul acesteia; orişicine se apropie de poarta sa, prin iubire faţă de el şi imitarea modelului său, va intra în Prezenţa Divină şi va rămâne în aceasta; însă îşi întoarce faţa de la aceasta, va fi exclus şi dat afară. În acest sens (Ibn al-Wafâ) a spus:

Tu eşti poarta lui Allâh; orişicine încearcă să intre
Printr-o altă poartă decât a ta, nu va intra (în Prezenţa Divină)

Autorul cărţii al-Mabâhith al-Asliya spune:

Savantul religios îl urmează în vorbe,
Ascetul adorator în urmează în fapte,
Sufitul îl urmează în ambele,
Dar îi excede pe toţi prin bunul său caracter.

Aşadar, cine pretinde că-L iubeşte pe Allâh sau pe Trimisul Său (Pacea şi Rugăciunea divină asupra sa) dar nu li se supune şi nu se împodobeşte cu trăsăturile lor de caracter – atunci pretenţia sa este falsă. (‘Abdullâh) Ibn Mubârak spune despre aceasta:

Tu nu te supui lui Dumnezeu dar arăţi (în exterior) iubire pentru El
Asta e absurd şi fals! Dacă iubirea ta ar fi adevărată, Lui te-ai supune;
Amantul se supune Celui pe care-l iubeşte.

NOTE:

[1] { قُلْ إِن كُنتُمْ تُحِبُّونَ ٱللَّهَ فَٱتَّبِعُونِي يُحْبِبْكُمُ ٱللَّهُ وَيَغْفِرْ لَكُمْ ذُنُوبَكُمْ وَٱللَّهُ غَفُورٌ رَّحِيمٌ } * { قُلْ أَطِيعُواْ ٱللَّهَ وَٱلرَّسُولَ فإِن تَوَلَّوْاْ فَإِنَّ ٱللَّهَ لاَ يُحِبُّ ٱلْكَافِرِينَ }

[2] ” مَنْ أَطَاعَنِي فَقَدْ أَطَاعَ الله، ومن أَطَاعَ الإمامَ فَقدْ أطَاعَنِي، وَمَنْ عَصَانِي فَقَدْ عَصَى الله وَمَنْ عصَى الإمامَ فَقَدْ عَصَانِي „.

Reclame